un blog de Radu Dumitru

►► canalele mele de YouTube: youtube.com/RaduDumitru (personal) și youtube.com/NwraduBlog (tech) ◄◄

La Tim Raue, restaurantul cu 2 stele Michelin de pe locul 37 din lume

22 Oct 2018  ·

EXPERIENȚE, FOOD & LIFESTYLE  ·

30 comentarii

Restaurantul Tim Raue din Berlin este pe locul 37 din lume, ceea ce, dacă analizez un pic topul, îl face și cel mai bun din Germania și îi dă locul 18 în Europa; are două stele Michelin. L-ați văzut poate și în Chef’s Table pe Netflix, episodul S3E5. Când am vizitat Berlin acum două luni, am fost și aici cu Matilda. Restaurantul este chiar după colț de Checkpoint Charlie, în centrul orașului, iar o rezervare făcută din timp este de obicei necesară.

Ca să-i scutesc pe cei ce vor doar să știe prețul de un lung scroll până la final, nota de plată a fost de 487,5 euro, iar asta nu include bacșișul. În continuare puteți citi ce-am mâncat și băut de banii aceștia, ce ne-a plăcut și ce nu.

Sunt mai multe meniuri de degustare disponibile. Noi am luat două diferite, unul numit Signature (poate fi de 4 sau de 6 feluri–138 și respectiv 168 euro–, ba chiar poți adăuga și o reinterpretare de rață Peking pentru încă 24 de euro) și unul numit “meniul de 8 preparate”, care costă 198 de euro.

Ca stil, Tim Raue face o fuziune între preparate asiatice, în special din Japonia și Thailanda, cu bucătăria europeană. Restaurantul dispune probabil și de una dintre cele mai mari crame din lume, sunt sute de tipuri de vin în meniul de băuturi, cu prețuri începând de la 200 de euro și urcând mult în sus. Dintr-o discuție cu ospătarul, am înțeles că au zeci de mii de sticle în stoc, în valoare totală de milioane de euro. Din fericire, au și o selecție largă de vinuri foarte bune servite la pahar, cu prețuri între 6 și 16 euro.

Un amuse-bouche arată ca mai jos, cu mai multe mici preparate. Unele sunt picante, altele acre, per total își fac treaba de a îți face poftă de mâncare.

Un prim preparat din meniu a fost “Caviar“, cel de mai jos, care include castravete murat în oțet de orez, jeleu de limetă, tartar de macrou marinat, mousse de șprot și pastă wasabi. Gustat separat, doar din “turnuleț”, preparatul pare dezamăgitor, prea acru, prea intens gustul de pește. Luat și împreună cu sosul din jurul său, gustul se schimbă total într-unul mult mai bun. Per total, însă, nu m-a impresionat.

Cel de mai jos se numește Pomelo și este o combinație de pomelo, ceapă, papaya, apa de cocos, oțet, cremă de coriandru, jeleu de limete, ardei iute thailandez, spumă de salată și altele, unele lichide, unele solide. Este destul de acru și oamenii care genetic nu suportă coriandrul nu vor fi foarte fericiți cu acest preparat.

Șalăul de mai jos, gătit la abur, a fost primul preparat extraordinar al serii. Ușor condimentat cu ghimbir și praz, mi l-au adus la masă într-un vas ce simula aburul în care a fost gătit, iar peste el au turnat sos de soia maturat 10 ani în butoi. Sosul de soia a fost uimitor, foarte aromat și aproape deloc sărat, iar fiecare gură de pește luată cu acest sos este magică. Nu știu cât costă astfel de soia sau dacă se găsește în România, dar aș lua o sticlă.


În celălalt meniu, Matilda a primit un somon japonez foarte fin ca textură, gătit în ulei până la un mediu perfect, aromat cu sos de tomate (acelea nu sunt roșii cherry, ci un sos dens turnat în formă de roșie), anason și oțet de orez marca Marukan, care-i o companie japoneză ce produce astfel de oțet încă din 1649. Nu zic asta prin articol, dar desigur că restaurantul își alege cu grijă proveniența fiecărui ingredient și cea mai potrivită specie a acestuia pentru fiecare preparat, indiferent că vorbim despre ghimbir, pește sau oțet.

În meniul Signature a urmat preparatul care este considerat cel mai bun la Tim Raue: langustină pane, preparată în wok, apoi acoperită cu maioneză cu wasabi și orez verde prăjit, pusă pe un mic sos făcut din fish sauce, mango și morcov. Este, într-adevăr, extraordinară. Langustina este mult mai mare decât un crevete, așa că aroma ei este mult mai puternică de fiecare dată când muști din ea, iar textura cărnii se potrivește perfect cu textura ușor crocantă a fulgilor de orez ce o acoperă, totul complementat cu acea subtilă cremă de wasabi și sosul de dedesubt.


Un crevete mare de Mazara del Vallo, o localitate din Sicilia de unde se aduc creveți de foarte bună calitate. Tot ce vedeți pe lângă este făcut din zmeură, wasabi, ridiche, sfeclă și altele.

Meniul de 8 vine, pe la jumătatea sa, cu un preparat numit Lettuce (salată), care este o frunză de salată asezonată cu dressing japonez de pătrunjel, ulei de chives (cepșoară?), coajă și jeleu de lămâi yuzu și niște fructe micuțe, ceea ce-l face foarte, foarte acru. Înțeleg rolul său, te pregătește pentru următoarele preparate și-ți activează și mai tare digestia, dar mie mi s-a părut că rupt un ritm bun și a stricat amintirea plăcută a preparatelor anterioare cu unul foarte acru.

Următorul preparat a fost, de asemenea, magic și cred că este cel pe care am cele mai multe șanse să-l fac și pe acasă. Este ciolan de porc, dar făcut din purceluș de lapte, așa că este mai mic, carnea este mult mai fragedă, iar șoriciul este în continuare crocant, dar un pic mai moale și cu un strat mult mai subțire de grăsime sub el. Dacă știți de unde aș putea lua ciolan de purceluș de lapte prin București, să-mi spuneți.


Purcelușul este exemplu perfect de fuziune asiatică. În jurul său am primit cremă de muștar japonez (care a fost minunat), ghimbir murat și jeleu de dashi, care-i o bază de supă foarte populară în bucătăriile asiatice.

Iată puiul sate, cu sos de alune și unt, lângă el cu mango, castravete și ceapă verde făcute sos, ca să fie mai ușor de mâncat.

Ficat de rață, transformat în terină, cu jeleu din consomme de supă de rață, pastă și crocant miso, jeleu de caine, kumquat marinat și chiar și cremă de brânză. Bun la gust și interesant ca prezentare cu acea pălărie mare ce ascundea ingredientul principal, dar destul de greu pentru stomac de mâncat în întregime, mai ales după atâtea feluri.

Vițelul a fost dezamăgitor pentru mine în sensul că era făcut lent la cuptor, ceea ce-l face foarte moale, dar mi-ar fi plăcut mai mult aroma de grătar. Pe lângă el se află piure de mazăre, quinoa prăjită, sos de soia kamebishi și un soi de salată făcută din 5 ingrediente și pusă în altă formă.

Aceeași problemă am avut și cu vita Wagyu. Tot braised, ceea ce mi s-a părut risipă de vită bună. A venit condimentată cu sos ușor picant, anason, quinoa, papaya și kumquat, plus piure de cicoare roșie.

Rața cerută suplimentar a venit în trei forme. Pieptul a venit condimentat cu 5-spices, măr și praz, plus un sos făcut tot din grăsime de rață; terina de ficat de rață a sosit arături de castravete murat, cremă de ghimbir și pudră de piele de rață; supă de rață, făcută cu organe și ciupercuțe.

Înainte de desert a venit un sorbet de mango cu bezea albă și yuzu, acoperit de un biscuite cu șofran. Acrișor și acesta, cu rol de a curăța papilele gustative.

Deserturile adevărate, două la număr, nu ne-au plăcut. Parcă nu se potriveau cu restul meniului și cumva mi-a confirmat faptul că nemții nu au talent la desert. Peștele acela dintr-o ciocolată specială era umplut cu mousse de cheesecake, iar pe lângă acea sos de caramel sărat, sorbet de yuzu, gem de lămâi coreene și frunzulițe de limete.

Mai jos este un sorbet din calamansi, o citrică originară din Filipine, moșmon, ganache de ciocolată, praf de alune și alte combinații de kumquat, liquorice, lapte praf prăjit și alte drăcovenii. Cum spuneam, combinații interesante pe hârtie, dar în practică n-au fost ceva remarcabil pentru noi.

Am băut diverse vinuri la pahar, în funcție de preparat, dintre care cel mai bun mi s-a părut un Chateau de Tours Vacqueyras din 2011, un vin roșu excelent, plus câte un pahar de șampanie și multă apă. Am stat 3 ore acolo, poate chiar mai mult. Serviciul la masă a fost excelent, cu mai mulți ospătari ce-și făceau semne discrete despre când să ridice farfuriile și să vină cu noile preparate.

Interiorul restaurantului este decorat într-un stil destul de clasic în sala principală, masa privată de jos fiind ceva mai inedită ca decorațiuni. Afară, la intrare, lângă toate semnele ce anunță premii și sponsorizări de la Krug, se află inclusiv o bucată din zidul Berlinului.

În concluzie, la Tim Raue am mâncat câteva preparate extraordinare (șalăul cu sos soia de 10 ani, somonul, langustina, ciolanul), câteva bune, dar nu remarcabile, și câteva care n-au fost pe placul nostru, adică cele prea acre și deserturile, plus vita și vițelul care speram să vină altfel gătite. Per total, ne-a plăcut mult mai mult experiența de la Locavore din Bali, care a fost și la jumătate de preț (deși nu are rost comparația prețurilor din Indonezia cu cele din centrul Berlinului).

    30 comentarii

  1. Sambata am facut o manaliguta cu brazna de burduf si smantana, niste cartofi prajiti si mujdei. Senzatieeeeee
    Pana in 5 euro..

      (Citează)

    • 5 euro pare mult. Eu iau brânză de burduf Covalact sau ce marcă o fi (aia de arată ca un salam cilindric și are ambalajul ușor galben) și parcă e vreo 13 lei.

        (Citează)

  2. Pai am inclus si 2 beri Argus de la lidl in pret

      (Citează)

  3. Nu prea inteleg care este targetul blogului, cei care au nevoie de un imprumut la Provident, sau cei care isi permit sa dea 500€ pe o masa…

      (Citează)

    • Daca omul este pasionat de gastronomie si isi permite sa plateasca 500 de euro pe o masa nu vad nimic rau in treaba aceasta.

      Este destul de interesant pt unul de exemplu ca mine care nu a fost niciodata intr un restaurant ca acesta sa citeasca acest articol, este pur si simplu curiozitate.

      Radu ne a demonstrat pana acum, de multe ori, ca nu are un target strict al blogului ceea ce eu vad acest lucru benefic.

        (Citează)

    • Păi nu vezi o legătură clară între faptul că poți împrumuta bani și, iată!, îți dau și sugestii pentru cheltuirea lor?

        (Citează)

    • Eu inteleg. Poate nu-mi permit sa dau 2500 de lei pe o masa. Dar daca el si-a permis, chiar ma incanta ideea de a ne arata poze si a ne povesti cum a fost, ce gust are mancarea, etc.
      Adica, nu peste tot vezi review la ceva sofisticat, de la cineva care stie sa manance si un hot dog de la Ikea, in acelasi timp.
      Mie imi plac review-urile astea. Doar pentru ca nu ne permitem, asta nu inseamna ca trebuie sa citim doar review-uri la burgeri.
      Mai scoate capul din nisip si mai descopera si tu lumea. Chiar daca e printr-un ecran si e aratata de altii.

        (Citează)

    • Si inca ceva.
      Targetul unui blog, nu este doar sa te faca sa cumperi ceva.
      Pur si simplu, autorul mai face si chestii pentru el si arata si la altii, pur si simplu ca experienta, nu neaparat sa te indemne sa faci si tu la fel.
      What’s wrong with that? Oamenii pe facebook, fix asta fac.

        (Citează)

    • Da, si mie mi se pare interesant sa citesc experienta lui, dar alaturarea articol despre provident si articol cu o masa de 500€ e cel putin hilara.

        (Citează)

  4. prosteala mare e la vinuri. s-au facut o gramada de studii si degustari…99% dintre persoane nu pot sa deosebeasca un vin de 500 de dolari de unul de 20 de dolari, ba multi chiar le-au preferat pe alea ieftine.

      (Citează)

    • pai jmekeria e sa fii intre aia 1%.
      Doar nu crezi ca restul de 99% ar plati 500 de eur pe o sticla de vin ( si apropo – asta e un pret mic , sunt vinuri si de 1-2000 eur… sau 5-6000 – sau, sky is the limit, desi cel mai probabil cumperi o astfel de sticla ca sa o ai in palmares mai mult).

      In plus – nu intotdeauna pretul unui vin este direct proportional cu calitatea lui.
      Pe urma – gusturile sunt subiective si se educa o data cu varsta. De ex – pana in 20-30 de ani nu intereseaza pe nimeni vinul sau, daca exista un anume interes – sigur se pierde peste 20 USD/sticla :)

        (Citează)

  5. La asa nota de plata puteați încerca și voi o scena ca în Filantropica :))

      (Citează)

  6. eu sunt ambivalent fata de articolele ca acesta.

    pe de o parte, mi se pare interesant, pentru ca probabil nu o sa ajung niciodata intr-un asemenea restaurant (nu am suficient de multi bani incat sa nu mi se para absurd sa dau 500 de euro pt o masa in 2 la restaurant).

    pe de alta parte, sa iti povesteasca cineva despre mancare este similar cu sa-ti povesteasca cineva despre sex, respectiv pana nu faci si tu, habar nu ai despre ce
    e vorba de fapt.
    de altfel, concluzia generala a articolelor astora e ca la restaurantele michelin poti manca chestii mici si scumpe, dintre care unele sunt bune iar altele nu prea.
    adica exact ca la orice alt restaurant, mai putin pretul :))

    si de aici ambivalenta.

    PS vezi ca nu se zice “ciolan de purcelus de lapte” ci “ciolanel de purcelus de lapte” sau chiar “ciolanel de purcelus de laptic”

      (Citează)

    • Dacă îți povestește cineva despre mâncare, și ești atent, sunt șanse să înțelegi anumite lucruri precum moduri de preparare, ingrediente, nutriție și multe altele – normal, asta dacă te interesează. Așa ai să-ți dai seama de ce se combină unele ingrediente într-un fel sau ce a vrut bucătarul să simți atunci când mănânci. E alegerea fiecăruia să se cultive puțin sau nu – de asta majoritatea nu înțeleg cum se prăjește carnea, indiferent de preferințele lor.

      Eu zic că și la sex e bine să-ți mai povestească ăia cu experiență, mai ales dacă tu nu o ai încă – poate sunt eu mai ciudat și nu înțeleg asta.

      Concluzia generală e că fiecare are preferințele lui și ce înseamnă mâncare bună pentru mine, pentru altul e ceva ce nu merită. Rolul articolelor poate fi și să-ți consolideze părerea că „nu merită” pentru tine. Nici aici nu înțeleg care e faza, trebuie să stabilim toți că ceva e bun sau prost? sau trebuie să triem doar ce considerăm ad-hoc că merită?

        (Citează)

    • “ciolanel de purcelus de laptic”

      Expresia asta contine atat de mult zahar incat am simtit ca dintii mei fac carii numai auzind-o.

        (Citează)

    • mi s-a parut interesanta expresia asta, “ciolan de purcelus”, pentru ca purcel deja inseamna pui de porc, porc tanar, deci “purcelus” este pleonasm (ceva in genul cum e “bebita” fata de “bebe”) iar “purcelus de lapte” este deci un dublu pleonasm.

      or, ciolan te duce cu gandul la ceva mare, asa ca toata constructia este un oximoron combinat cu 2 pleonasme – cred ca e un record sau ceva :)

      da’ bineinteles, nu vreau sa zic ca e vina lui Radu sau ceva, am observat ca in Romania la restaurante in genereal se prepara si se servesc foarte multe diminutive – de exemplu nu prea exista ciorba in meniu, ci “ciorbita”, iar vaca nu exista, de obicei exista “vacuta” :))

      intotdeauna ma distrez cand vine chelnerul si ma intreaba daca “servesc o ciorbita” si uneori iau ciorba de vaca special ca sa aud “ciorbita de vacuta” :))

      @dam167 – asta e un articol despre o experienta, nu despre “how it’s made”
      e bine sa stii “how it’s made”, dar nu iti spune nimic despre cum o sa te simti – asta incercam eu sa spun

        (Citează)

  7. Am fost la Tim Raue în mai, de ziua soției. Foarte bună mâncarea. Cu ocazia asta am aflat că _salata_ nu este întotdeauna un bol cu legume.

      (Citează)

  8. Interesant, nu stiam ca restaurantul asta are stele Mișlen. De fapt, nici nu sunt eu tipul sa stiu sau sa imi pese care au. Am fost cu niste colegi nemti acum aproape 4 ani ( poate atunci nici nu avea stele) ca ziceau ei ca e unul din cele mai bune din Berlin.
    Nu am cerut meniu de degustari ( nici nu stiu daca aveau), poate de aia nu mi s-a parut ceva special cu exceptia faptului ca era cam scump.

    Am mancat ceva peste ( probabil somon) care trebuie ca a fost bun, ca nu imi aduc aminte nimic de rau, cu ceva vin alb nemtesc ( imi aduc aminte ca vinul a costat peste 30 de euro, dar nu era nimic fantastic), iar toata nota a ajuns la 90 euro cu tot cu bacsis MIC, ca s-au miscat relativ incet desi nu era restaurantul plin si ca ce e cu preturile astea la misto.

    Acum imi explic, dar pe de alta parte probabil ca e cel mai bun, sau unul din cele mai bune restaurante din Berlin, ca in alte parti unde am mai fost era asa “doar mancare”.

    Desi, ce vad la tine in poze arata si suna mai interesant decat ce-am experimentat eu, probabil merita banii pentru degustare, daca ai unde sa bagi atat :).

      (Citează)

    • Și eu tot acum ceva ani am mâncat acolo, colegii nemți au ales localul ptr colecția de vinuri. Nu am știut de stele nici nu am văzut astfel de meniuri ca cel prezentat aici, în fapt nici nu mai știu ce am mâncat și xum sunt mâncău de fel probabil ca a fost bun dar nu o experiență care să îmi schimbe viața.
      Chestia e că unul din ei o să vină la anul pe aici și eu prin Constanța și Brăila/Galați nu știu astfel de restaurante.

        (Citează)

    • Chestia e că unul din ei o să vină la anul pe aici și eu prin Constanța și Brăila/Galați nu știu astfel de restaurante.

      Cât de fin :)).
      Da, corect, din punctul ăsta de vedere poate că restaurantele din Berlin nu sunt chiar așa de ignorabile cum mi-au părut mie atunci.

        (Citează)

  9. Pe mine articolul asta ma motiveaza sa ma apuc de blogging, observ ca se castiga foarte bine :D

    Altfel ce sa zic, mancarea arata demential, probabil e si foarte buna, dar nu cred ca m-ar lasa inima sa dau banii astia chiar daca mi-as permite fara mari probleme (o data).
    De banii astia platesti 3-4 nopti la un hotel decent spre luxos in zona, deci oricum daca te duci intr-un city break poti sa cheltui de 2-3 ori pe atat cu avionul si mancat la restaurante “mediocre”. Asa ca nu, nu e o suma mare, trebuie doar sa treci peste bariera psihologica.

      (Citează)

  10. Frumos articol, foarte interesant.
    mica mea observatie este la temperatura de culoare, imaginile fiind foarte galbene… la feluri de mancare atat de rare este bine sa stim culoarea reala.
    Daca ati tras raw, nu e tarziu nici acum de procesat.
    Daca nu, asta e. Poate data viitoare albul sa fie alb si nu galben portocaliu.
    mii de scuze si inca o data bravo pentru articol.

      (Citează)

    • Cu telefonul. Cred că am uitat să mă uit totuși la acest aspect înainte de articol, ai dreptate.
      La un astfel de restaurant mi-e rușine să scot ditamai aparatul și să fac fotografii cu el.

        (Citează)

  11. Marean:
    mi s-a parut interesanta expresia asta, “ciolan de purcelus”, pentru ca purcel deja inseamna pui de porc, porc tanar, deci “purcelus” este pleonasm (ceva in genul cum e “bebita” fata de “bebe”) iar “purcelus de lapte” este deci un dublu pleonasm.

    or, ciolan te duce cu gandul la ceva mare, asa ca toata constructia este un oximoron combinat cu 2 pleonasme – cred ca e un record sau ceva :)

    da’ bineinteles, nu vreau sa zic ca e vina lui Radu sau ceva, am observat ca in Romania la restaurante in genereal se prepara si se servesc foarte multe diminutive – de exemplu nu prea exista ciorba in meniu, ci “ciorbita”, iar vaca nu exista, de obicei exista “vacuta” :))

    intotdeauna ma distrez cand vine chelnerul si ma intreaba daca “servesc o ciorbita” si uneori iau ciorba de vaca special ca sa aud “ciorbita de vacuta”:))

    @dam167 – asta e un articol despre o experienta, nu despre “how it’s made”
    e bine sa stii “how it’s made”, dar nu iti spune nimic despre cum o sa te simti – asta incercam eu sa spun

    Dar de expresia “urca mult in sus” ce zici?

      (Citează)

    • uneori constructiile de genul “urc sus” sau “cobor jos” nu sunt pleonastice, respectiv atunci cand “sus” sau “jos” desemneaza un loc anume si nu directia generala de miscare.

      de ex poti sa zici “cobor jos/ pana jos” pentru ca poti cobori si pana la etajul 1, nu neaparat “pana jos” (si e implicit ca jos = parter, afara din cladire)

        (Citează)

  12. “jeleu de caine” – asta cum a fost? :)

      (Citează)

  13. Branza de burduf la tub au in Lidl foarte buna.

    Referitor la acest restaurant: nu inteleg cum naiba e sa mananci un crevete (unul singur) de pe ditamai farfuria. Adica, ce faci? musti cat mai putin, ca sa nu zici ca ai terminat “portia” in 5 secunde?

    Mi se pare ca trebuie sa mananci foarte incet, cu surplus de gesturi si timp alocat, ca altfel acele chestii reprezinta o inghititura, sau maxim 2-3 la anumite preparate.

      (Citează)

  14. Pe mine m-ai convins. Când ajung in Berlin știu ce să încerc.

      (Citează)

  15. cam risipă de spațiu pe farfurii

    În rest, 250 de euro de persoană nu e așa mult dacă la alte cîteva sute de mese faci economie luînd brînză de burduf de 10 lei sau mai ales hot dog Ikea de 1 leu :-)

      (Citează)

    Alătură-te discuției, lasă un mesaj

    E-mail-ul nu va fi publicat. Fără înjurături și cuvinte grele, că vorbim prietenește aici. Gândiți-vă de două ori înainte de a publica. Nu o luați pe arătură doar pentru că aveți un monitor în față și nu o persoană reală.

    Apăsați pe Citează pentru a cita întreg comentariul cuiva sau selectați întâi anumite cuvinte și apăsați apoi pe Citează pentru a le prelua doar pe acelea. Link-urile către alte site-uri, dar care au legătură cu subiectul discuției, sunt ok.


    Prin trimiterea comentariului acceptați politica de confidențialitate a site-ului.



    Vreți un avatar în comentarii? Mergeți pe gravatar.com (un serviciu Wordpress) și asociați o imagine cu adresa de email cu care comentați.

    Dacă ați bifat să fiți anunțați prin email de noi comentarii sau posturi, veți primi inițial un email de confirmare. Dacă nu validați acolo alegerea, nu se va activa sistemul și după un timp nu veți mai primi nici alte emailuri

    Comentariile nu se pot edita ulterior, așa că verificați ce ați scris. Dacă vreți să mai adăugați ceva, lăsați un nou comentariu.

sus