Când am citit că faza cu distrugerea laptopului a fost o reclamă mascată la Toshiba şi garanţiile lor extinse şi pentru cazurile de accident (şi prosteală la televizor, se pare), am fost indignat. După câteva clipe de cugetare mi-am dat seama că nu prea am motive să fiu. Nu pot fi indignat decât pentru faptul că momentul de publicitate nu a fost anunţat cu acel P încercuit şi plasat în colţul ecranului. Poate se sesizează CNA-ul şi dă vreo amendă, dar mai contează?

Indignaţi ar trebui să fie doar cei ce au luat ţeapă în urma emisiunii lui Mircea Badea. Toţi aceia care au urcat zeci de clipuri pe YouTube, cu momentele în care Badea dă cu pumnul sau cu bastonul în calculator. Toţi aceia care au scris pe bloguri despre cât de cool e M.B. pentru că a stricat un laptop. O căutare pe Twitter găseşte o grămadă de menţiuni de acest gen. Vreo trei ziare au scris un articol pe această temă. Google deja are mii de rezultate despre Mircea Badea şi laptopul exploziv. Omul şi-a făcut treaba perfect, doar a dat foc la un laptop în emisiune, iar reclama la Toshiba a fost făcută de miile de alţi oameni ce îl admiră sau din contră, îi scot în față fiecare greşeală sau pur şi simplu consideră că acea păţanie a reprezentat un subiect excelent de pus pe blog sau în ziar. Nu ştiu ce audiență are În Gura Presei sau dacă cei ce se uită la acea emisiune fac parte din publicul ţintă al Toshiba (de exemplu bunică-mea se uită, dar nu ştie ce e un laptop), dar reclama adevărată a fost făcută pe net, propagată de multe ori chiar de acei oameni care nu-l suportă pe Badea şi au văzut aici doar o ocazie de a scrie “haha, era să moară Badea că i-a explodat laptopul în cap! Ce prost!”. Iată că nu, Badea a încasat banii de reclamă, dar aceasta s-a făcut și răspândit pe gratis. Cine râde acum? Probabil Mircea Badea de la bordul Avensis-ului.

Acum netul e împărţit în două: oamenii care în loc să aprecieze genialitatea ideii o condamnă cu “băi ce urât din partea lui Badea!” (asta a fost şi prima mea reacţie), deşi acum două zile ziceau probabil exact opusul, şi cei care scriu “eu am fost convins de la început că e o reclamă, m-am prins că e o făcătură”. Clar! Jumătate din țară se trage din Sherlock Holmes.

Pentru cei ce nu sunt la curent: filmul cu explozia şi bătaia, apoi anunţul că e o reclamă (fără comentarii, pentru că toată lumea înjura și dintr-o dată Toshiba n-a mai fost pusă într-o lumină bună).

Daca iau și eu un laptop Toshiba și îl arunc pe jos, îl lovesc cu pumnul și cu un baston, mi-l înlocuiește și mie garanția aia șmecheră?

FHM a întocmit topul celor 100 cele mai sexy femei, aşa cum le-au votat românii. Iată gândurile mele în timp ce vizionez fotografiile de pe site-ul oficial FHM:

1. Silvia Stoichova: cum a ajuns o bulgăroaică celebră la noi? Arată bine, dar are părul de zici că tocmai a spălat o tonă de vase.
2. Vindy Lee: n-am auzit de ea, e prea mică poza ca să-mi dau seama dacă arată bine sau nu.
3. Anda Adam: cred că merita să fie mai sus de locul 98.
4. Cheeky Girls: eu am avut des fantezii cu gemene. Niciodată cu acestea două.
5. Ramona Bădescu: după 10 secunde de holbat la sânii din poză, am realizat că e o întreagă femeie în jurul lor.
6. Madeline Zima: n-am auzit de ea. De remarcat fotografia, în care are faţa complet ascunsă de ochelari şi păr, aşa că ne prezintă doar un corp standard, poate chiar prea slab.
7. Alina Puşcău: marfă!
8. Marisa Tomei: prea îmbrăcată în imagine. În filme mi s-a părut mereu atrăgătoare, chiar dacă are 44 de ani.
9. Nicole Scherzinger: al naibii Lewis Hamilton!
10. Marina Dina: nu o cunosc, pare ok.
11. Pamela Anderson: sper să apuc ziua când Pam nu va mai fi în astfel de topuri.
12. Aminata: pare că vrea să împingă elicopterul afară din garaj, să o ajute cineva. Un cap gigantic pe un gât cam mic?
13. Jenna Jameson: bună femeia, dar mă gândesc cât mişto se va face de copiii ei. La câte kilograme de spermă a avut pe ea şi la câte batalioane de oameni i-au tras-o “mămicii” în toate poziţiile şi orificiile, copiii nu vor avea o viaţă uşoară în şcoală cu colegii răutăcioşi.
Citește tot textul »

Anna Lesko pozează goală pe nisip! Pictorial incendiar în FHM! Aşa sunau diverse titluri de ştiri pe câteva site-uri. Băi să fie, m-am gândit, ce lovitură dă FHM-ul dacă o prezintă goală înaintea revistei Playboy. Am intrat pe site-ul fhm.ro ca să văd detalii (ok, ca să o văd goală pe nisip, de fapt).

Evident că Anna Lesko e la fel de îmbrăcată ca şi atunci când umblă pe stradă (adică sumar, dar nu se cheamă că e goală) și ca în alte multe pictoriale făcute de-a lungul anilor, acesta neavând nimic în plus. Mă enervează astfel de pictoriale. Fotograful e norocos, căci o vede dezbrăcată şi e şi plătit pentru asta. Cei care cumpără revistă, în schimb, iau o mare ţeapă. Vedetele prezentate fie sunt în costum de baie, fie îşi acoperă diversele zone cu mâinile, fie se ascund după ceva din decor. Acela nu e un pictorial într-o revistă de bărbaţi, nu când te aştepţi ca aceştia să dea şi bani ca să te vadă. E doar un strigăt după ajutor, unul care spune “dacă eşti Elan Schwarzenegger sau altul la fel de bogat, mă vei putea vedea şi fără să-mi ţin pieptul acoperit cu mâinile” sau măcar un banal “amintiţi-vă şi de mine! cânt şi eu!” iar peste câteva săptămâni lansează un nou cântec.

În particular la Anna Lesko, în prima poză de pe site, cea la care se deschide articolul, mi se pare că arată ca un extraterestru din poveştile cu răpiri, cu faţa lungă şi ovală şi ochi oblici.

Ce ziceţi, poate Willmark să stea şi mai crăcit de atât? Sau cei de la MTV i-au promis şi o felaţie dacă vine la ei în studio, iar omul e pregătit?

Mi-am luat pufuleţi şi Fanta şi mă pregătesc să mă uit la înmormântarea lui Michael Jackson, evenimentul serii şi probabil al anului. E live pe Antena 3 și probabil si MTV. Înmormântarea a fost posibilă doar după ce Daminescu i-a făcut un cântec omagial [YouTube], iar Anda Adam s-a angajat să cânte în memoria lui MJ melodia Will You Be There în toate spectacolele ei viitoare [MTV Romania]. Fără acestea, Michael nu s-ar fi putut odihni liniştit.

Ce şoc am avut astăzi când televizorul s-a deschis şi scria mare pe canalul de ştiri că Michael Jackson a murit în această noapte. Probleme de inimă, dar cine ştie ce le-a cauzat şi ce-a avut de fapt. A fost un mare artist şi a lăsat în istoria muzicii o amprentă foarte mare, una care nu va dispărea nici peste mulţi ani.

Eu am fost mereu genul care apreciază muzica unui artist şi doar muzica, fără să-mi pese prea mult cine este omul din spatele ei. De exemplu îmi place foarte mult Roxette, dar habar n-am cum îi cheamă pe cei doi membri ai trupei sau din ce ţară provin. Similar e şi Michael Jackson, deci în cazul său era imposibil să nu ştiu şi detaliile din viaţa sa, având în vedere că a fost o prezenţă constantă la ştiri. Însă indiferent în ce scandaluri ar fi fost implicat, ce bebeluşi ar fi aruncat de la balcon şi cum i-ar fi arătat nasul după operaţii, muzica sa a fost extraordinară. Melodii precum Billie Jean, Beat It, Dirty Diana, In the Closet, The Way You Make Me Feel le ascult şi acum cu plăcere şi fac parte din playlist-ul meu de melodii foarte bune. Şi câte altele, câte albume ce au avut succes la vremea lor şi câte melodii ce sună foarte bine şi vor fi ascultate şi peste mulţi ani. Indiferent că ar fi murit de droguri sau nu, indiferent ce va descoperi autopsia şi ce se va descoperi despre stilul său de viaţă şi despre operaţiile estetice pe care le-a făcut, din punct de vedere al muzicii astăzi a murit unul din marii ei artişti, un om care a definit o bună parte din muzica secolului 20.

Pentru TVR un Carradine e la fel de bun ca altul. Aşa că au anunţat că a fost înmormântat Keith Carradine (cunoscut pentru rolurile Frank din Criminal Minds, agentul special FBI Frank Lundy din sezonul 2 din Dexter şi o grămadă de alte roluri), deşi de fapt a murit fratele său David (serialul ăla vechi Kung-Fu, Kill Bill, Big Stan, etc). Autopsia a concluzionat că David nu s-a sinucis, ci cel mai probabil a murit asfixiat în timp ce făcea sex din acela cu “strânge-mă de gât! mai tare! mai tare! nu chiar aşa ta…”.

E în Jurnalul Naţional (via Zoso) o scrisoare a Mihaelei Rădulescu, un fel de văicăreală scrisă înainte de a se muta pe Coasta de Azur, despre cât de nedreptăţită a fost ea de presa din România şi de cât de sătulă este de mizeriile din această ţară. Oh vai! Sunt o grămadă de paragrafe lacrimogene, despre cum pleacă supărată pe ţară, pe colegii din breaslă, pe o presă mondenă jegoasă şi pe toţi cei care n-au sprijinit-o, ba din contră.

Bun, şi mie de ce mi-ar păsa? Eşti vedetă, asta e preţul plătit, te aleargă paparazzi oriunde ai merge. Iar noi restul ce facem? Eu dacă sunt supărat pe această ţară de căcat, pe locul de muncă, pe faptul că totul merge prost, ce să fac? Aş fi chiar fericit să pot pleca să trăiesc pe Coasta de Azur la Cap d’Antibes, între iahturi şi maşini de lux, între palmieri şi plaje însorite, fără să trebuiască să mai muncesc o zi în restul vieţii. Dar nu pot. Şi nici mă lamentez în ziare din acest motiv. Câţi n-am vrea, pe motiv că nu mai suntem fericiţi aici, să ne mutăm la Monte Carlo?

Şi pun pariu că nici nu se mută bine şi vor fi pline ziarele noastre de fotografii cu viaţa Mihaelei în Franţa. Se va mai plânge şi atunci, de la umbra palmierilor şi a caselor de lux, sperând să ni se facă milă de viaţa ei cruntă?