Jaful de la Cluj

Reportaj din acela “greu” la Ştirile ProTV din această seară, despre jaful de la Banca Transilvania din Cluj. Toată lumea este convinsă că jefuitorii erau profesionişti cu multă experienţă în domeniu. Asta s-a văzut din modul în care au rupt o uşă din doar 3 lovituri de picior. Apare în interviu patronul unei firme de pază, care analizează imaginile filmate în timpul jafului şi admiră eficacitatea şi precizia celor doi atacatori; decide că au fost foarte bine organizaţi şi probabil au mai făcut astfel de jafuri şi altă dată (pentru că, în fond, la noi se jefuiesc foarte des băncile; e ziua şi bancă). Urmează un instructor de arte marţiale care admiră felul în care se mişcau jefuitorii şi cât de siguri de ei păreau.

Îmi doresc ca poliţia să îi prindă pe cei ce au jefuit banca doar ca să se dovedească apoi că sunt vreo doi ţărani care s-au uitat la prea multe filme de acţiune şi s-au decis să jefuiască şi ei o bancă şi este atât de uşor să dai lovitură la una de la noi din ţară. Poliţia se întreabă dacă cei doi jefuitori au avut încă un complice care i-a aşteptat în maşină. Având în vedere că autovehiculul era un BMW cu două uşi, mă gândesc că nu au avut un al treilea complice. Că după ce jefuieşti o bancă şi fugi mâncând pământul la maşină ca să demarezi în trombă, nu cred că mai stai să aştepţi să se dea şoferul jos, să dea scaunul în faţă, să te urci tu cu greu pe bancheta din spate cu un sac de bani în mână, să tragi la loc scaunul, să se urce şoferul şi abia apoi să fugi de poliţie. Eu cred că fie au fost singuri, fie nu au fugit cu o maşină cu doar două uşi.

Oh noes! Dispare Luna!

Criză economică mondială se face simţită şi pe Lună, care intră la apă. De când am auzit despre ce va fi ştirea de la ProTV am simţit că în seara aceasta voi râde bine. Nu m-am înşelat. Ştirea e aici, şi chiar dacă nu merge bine filmul, textul e suficient.

Astronomii elevetieni susţin că în 40 de ani, diametrul Lunii s-a micşorat cu aproape 200 de kilometri. Şi pornind de la acesta observaţie, în acest ritm, Luna ar putea chiar să dispară de pe cer în doar câteva sute de ani.

Cum o să dispară? O să se micşoreze până când va fi cât un bob de mazăre? N-am verificat, dar bănuiesc că Luna nu e umplută cu aer, ca să se dezumfle ca un balon. Conform aceluiaşi raţionament, dacă un copil creste de la naştere şi până la 15 ani cam de la 30 de cm până la 180 de cm, păi înseamnă că la 75 de ani va avea cam 9 metri înălţime. S-o mai micşora şi Luna, dar poate se opreşte şi ea un pic, că oboseşte. Noroc cu astronomii români care salvează ziua:

Astronomii români resping ipoteza dispariţiei Lunii şi vin cu o variantă cel puţin la fel de interesantă: Lună, de fapt, nu se micşorează, ci se îndepărtează de Terra.

Aha! Asta era! De fapt se depărtează Luna de Pământ! Ceea ce mă face să cred că elveţienii îi măsurau diametrul cu o riglă de plastic, ţinută la ochi. “Cât are bă Luna azi? 2 centimetri şi 3 milimetri, şefu, cu ochiul drept şi rigla sprijinită de nas! Bă eşti nebun? Păi acum 40 de ani avea 2 cm şi 4 mm! S-a micşorat lună! Nous sommes fini!“. La care un român le spune zeflemitor “buei, nu vă pricepeţi deloc, s-a depărtat Luna şi de asta pare mai mică“. OK, Luna chiar se depărtează de noi cu câţiva centimetri pe an, asta e, dar cum să crezi că diferenţa de 200km în diametru, dacă există cu adevărat, vine din faptul că elveţienii nu şi-au dat seama de faptul că pleacă Lună la plimbare prin cosmos? N-or fi nici aia cei mai proști de pe planeta asta.

La sfarsit de Eurovision romanesc

Oare cei de la TVR mureau dacă după atâtea seri de preselecţie românească pentru Eurovision, după zeci de minute plictisitoare de citit punctaje pe o grafică făcută parcă în anii 90, o lăsau pe Elena Gheorghe să cânte melodia câştigătoare fără să deruleze în acelaşi timp pe tot ecranul numele celor care au asigurat transmisia? OK, se termină emisiunea, dar lăsaţi femeia să cânte piesa, să vedem cine a câştigat, că poate în timpul concursului nu am fost aşa atent la ea.

Ce rost are să aflu eu cine a organizat transmisia? Bănuiesc că au fost plătiţi pentru munca lor, chiar nu mă interesează cine a ţinut camera în mână şi cine s-a ocupat de lumini în platou. Sau cei din televiziune şi film nu lucrează pe bani, ci pentru mândria de a-şi vedea numele scris pe ecran la sfârşitul programului? Cum ar fi să cumpăr o shaorma şi să-mi dea şi o listă cu numele celor care au crescut puiul, murat castravetele, tăiat cartoful și împachetat lipia?

Iar Elena Gheorghe am văzut că îşi rupe rochia de pe ea, pe la mijlocul melodiei, şi pe dedesubt are una mai scurtă. Ieri parcă avea una albă, astăzi era în roşu. Oare de câte ori va interpreta melodia va veni cu câte o pereche nouă de rochii, sau cea de deasupra este refolosibilă şi după ce o rupe o lipeşte la loc pentru următorul concert? De melodie sau clasament nu mă pronunţ, nu am ascultat nici una în afară de cea a lui Costi Ioniţă, care mi s-a părut chiar mișto. Dar n-a strâns multe puncte. Şi acum am observat că una din fetele de la Blaxy Girls e marfă rău.

Ce sa decida publicul si ce nu

Vlad Petreanu a scris pe blogul său un post foarte bun intitulat Victoria publicului asupra presei, comparând ce articole pun jurnaliştii pe prima pagină şi ce articole citeşte lumea pe site-ul aceluiaşi ziar. Oare topul celor mai citite articole din ediţiile online indică şi cele mai citite articole din ediţia tipărită a ziarului? Dacă da, înseamnă că şi editorii ar trebui să pună pe prima pagină articole de tipul celor mai citite pe site (în general bârfe şi mondenităţi şi femei goale)?

Mă aşteptam să spună Da, dar o întoarce frumos şi cu argumente logice şi te convinge că are dreptate. Şi eu cred că nu publicul trebuie să decidă care sunt subiectele principale ale zilei sau pe care dintre ele trebuie pus accent, ci ziariştii. Se consideră că ei au o viziune de ansamblu asupra a tot ce se întâmplă şi meseria şi datoria lor este să informeze oamenii despre ce este cu adevărat important, chiar dacă toţi am dori de fapt mai multe fotografii cu Andreea Spataru dezbrăcată în paginile ziarelor. Mi-a plăcut când spune că dacă publicul ar fi ales dacă Romeo şi Julieta se sinucid sau trăiesc fericiţi până la sfârşitul zilelor, probabil că piesa n-ar mai fi fost atât de celebră.

Din păcate România mi se pare atipică şi din punctul de vedere al ziarelor. Sau poate nu avem ştiri cu adevărat importante sau oameni care să le scrie, sau cel mai probabil nu mai interesează pe cititori. Acelaşi lucru este valabil şi pentru televiziuni. Discutam cu cineva acest subiect ieri şi îmi spunea că la noi ştirile durează minim o oră, la străini maxim 15 minute. Are dreptate. Anul acesta în Anglia mă uitam la Sky News sau BBC şi aveau maxim 3-4 ştiri (ceva de Gordon Brown, ceva de Obama şi ceva despre un lanţ de înjunghieri stradale prin Manchester). Şi aceste ştiri le repetau din 20 în 20 de minute, cu câte un pic de sport şi meteo între ele. La noi dacă deschid televizorul la 7 dimineaţa, sigur începe buletinul cu “tragedie cumplită în…”, “durere fără margini pentru o familie din…” şi aflăm o întreagă cronică despre ce accidente auto au mai fost, cine s-a mai sinucis, ce a mai ars, ce s-a mai furat, plus 30 de minute de ştiri despre ce a mâncat Mutu la micul dejun. Întrebaţi-vă de câte ori aţi văzut la ştiri mai mult decât două cuvinte despre ce se mai întâmplă în plan internaţional, despre seria neagră de concedieri ce afectează cam toate companiile multinaţionale, despre ce s-a întâmplat la Davos, despre ce atitudine mai au ţările străine despre nişte războaie în care avem şi noi trimise trupe, etc. Televiziunile parcă au renunţat de mult să prioritizeze ştirile în funcţie de ce e important şi au ales doar ce e senzaţional.

Aceleasi filme

Imaginea răului e un colonel revanşard, devenit apostol al ororii termonucleare, un poliţist dat afară şi transformat în terorist sau un asiatic hotărât să decimeze rasa albă din raţiuni ideologice. Imaginea binelui e un karatist care trece prin foc şi care adună câte ceva din Ivanhoe, Tarzan, James Bond, comisarul Moldovan, Thierry la Fronde şi Superman. Eroul nu cunoaşte oprelişti, nu admite împotriviri şi nu poate fi înfrânt. El eliberează ostatici şi recuperează avioane deturnate cu uşurinţa cu care un campion la gimnastică se leagă la şireturi.

Citatul e dintr-un articol scris foarte bine şi amuzând de către Radu Paraschivescu în EVZ. Se leagă de ceva ce am zis şi eu şi multă lume de atâtea ori, anume că televiziunile ne repetă aceleaşi filme până când am învăţat pe de rost toate replicile importante şi toată acţiunea, până la ultimul glonț tras și ultimul gât tăiat. M-am săturat de nu mai pot să aud că iar vom vedea Academia de Poliţie, Armă Mortală, Predator, Robocop, Greu de ucis, Karate Kid, Kickboxer, orice film cu Steven Seagal, Michael Dudikoff sau Jean-Claude van Damme. Şi practica se întinde şi la seriale, că altfel Familia Bundy n-ar fi pentru a vreo 8-a oară în reluare.

Articolul acuză ProTV şi Antena 1 de astfel de practici. Problema e că posturile sau serile în care nu se transmit aceleaşi filme rerererevăzute nu oferă decât alternative proaste. La ce să te uiţi? La un Test de fidelitate regizat, unde încep să-i “prindă” pe ăia din ce în ce mai dezbrăcaţi pentru un punct de audiență în plus? Iar apoi îi aduce la Din Dragoste şi Noră pentru mama. Ar trebui sa ia doi oameni de pe stradă și să-i ducă pe rând pe la toate emisiunile, de la cele în care încearcă să-i cupleze la cele în care încearcă să-i despartă apoi să îi împace și să-i căsătorească. După care să=i bage și pe la Schimb de mame și eventual o emisiune despre cum îi înmormântează la bătrânețe.

Traim intr-o lume simpla

Sună alarma la ora 7 şi deschid televizorul la ştiri. Se deschide pe CNN: ştiri despre Obama care vrea să închidă închisoarea Guantanamo în maxim un an, ordine care interzic tortura, mii de oameni îşi vor pierde locul de muncă la Intel, Bank of America sau Microsoft, economia Chinei mai pierde din avântul pe care îl avea, Gaza şi Israel…

Dau pe ProTV. Fiecare prezentator spunea în câteva cuvinte ce urmează să aflăm. Astrele ne sunt favorabile azi, zice Neti Sandu (ca în fiecare zi). Rădoi a ajuns la arabi iar Becali vrea să câştige campionatul, ne spune tipa aia marfă de la sport pe care cred că o cheamă Corina Caragea. Dar întâi să trecem la ştirile dimineţii! Printre primele: un camion cu plin cu porci s-a răsturnat pe nu ştiu ce drum din ţară…

Să fim noi fericiţi în cercul nostru strâmt. Ştiri prea complexe, din astea care afectează întreaga lume, nu se ştie dacă vrem să vedem; nici măcar nu le mai da nimeni.

DDTV inlocuit de TVR Info

Dan Diaconescu probabil îşi baga unghia în gât de nervi acum, deoarece RCS-ul a înlocuit în grila de canale transmise în pachetul de bază postul DDTV cu nou-lansatul TVR Info. N-am căutat dacă DDTV se transmite pe altă frecvenţă acum, dar mă cam îndoiesc, având în vedere că spectrul e plin. TVR Info, din câte am înţeles, este cel mai nou post lansat de Televiziunea Română şi vrea să fie un concurent pentru Realitatea şi Antena 3 şi N24, oferind toată ziua doar știri. Era şi timpul ca Televiziunea Română să intre în această luptă, mai ales având în vedere ce acoperire au şi ce reţea de posturi locale şi de reporteri.

În acest moment, CNN transmite live cum Israelul invadează fâşia Gaza. Realitatea şi Antena 3 la fel, au imagini de acolo (şi la fel ca acum ceva ani cu Irakul, mă uit la televizor şi văd în direct cum unii sunt bombardaţi şi nu ştiu ce aş putea spune; am doar impresia că trăim într-o lume dată rău peste cap). TVR Info transmite nişte webcam-uri live din diverse locuri din România şi scrollbar-uri cu informaţii utile. Nu e cel mai bun început, dar inițiativa din spatele postului mi se pare bună.

Despre Israel si Gaza

Din câte ştiu Israelul nu permite reporterilor sau altor persoane accesul în Gaza în aceste zile. Aşa că Antena 3 face ce poate pentru a obţine ştiri dramatice: trimite oameni în Israel şi raportează despre drama israelienilor şi a oraşelor lovite de rachetele trase de Hamas. În tot restul lumii ştirile importante şi reportajele adevărate sunt altele, şi anume despre cum statul evreiesc bombardează de mai bine de o săptămână, fără încetare, fâşia Gaza. Pe Antena 3 se vorbeşte despre groază israelienilor bombardaţi de rachete trase la întâmplare spre oraşele lor şi despre vreo 4 morţi în această ultimă săptămână, plus (dacă am reţinut corect de pe CNN) vreo alţi 9 israelieni morţi în tot anul 2008 în acelaşi tip de atacuri. Pe toate posturile străine şi în toate ziarele lor se vorbeşte despre zecile de avioane şi bombardamentele care au făcut peste 400 de victime în Gaza şi au distrus diverse părţi din oraş.