nwradu blog

established 2006

Pe Calea Văcăreşti spre Piaţa Sudului s-a decopertat asfaltul undeva prin martie, a doua zi s-a turnat un prim strat de asfalt nou şi de atunci aşa a rămas totul. Sunt în jur de 40 de guri de canal cu 3-4 cm mai înalte decât nivelul drumului şi zilnic toţi şoferii fac slalom printre ele. Nimeni nu urmează o traiectorie dreaptă, ci se merge şerpuit de la un capăt la altul al bulevardului. Vă imaginaţi câte prilejuri de accidente apar în astfel de cazuri.

Aşa e de două luni. În afara cazului în care este asfaltul cu cel mai mare timp de uscare din lume, care e explicaţia? Rămâne aşa şi aşteptam să se tocească gurile de canal? Nu mai zic că pe întreg bulevardul de 4 benzi nu există marcaje, toţi merg pe unde vor, iar în locuri precum semaforul de intrare în Sun Plaza poţi să descoperi că cel din faţa ta crede că acolo e banda de stânga, nu de înainte.

S-a asfaltat și calea de rulare între Timpuri Noi şi Palatul Copiilor. Şi spun calea de rulare pentru că doar acolo s-a decopertat şi s-a asfaltat proaspăt, pe banda pe care circulă autovehiculele. Banda 1, mereu ocupată de maşini parcate, nu a suferit nici o intervenţie. Sunt curios cât de rapid vor apărea gropile la linia de îmbinare între nou şi vechi.

În momentul în care un pieton se apropie de marginea trotuarului pentru a traversa strada, un senzor îi detectează prezenţa, aprinde lumini galbene intermitente deasupra a două semne albastre cu “trecere de pietoni” (unul pe stâlpul de pe trotuar, al doilea deasupra drumului), luminează în roşu simbolul pietonului de pe aceste semne, aprinde luminiţe în asfalt care delimitează zona de traversare şi aprinde şi un reflector puternic cu lumina albă, care iluminează de deasupra întreaga trecere, fiind foarte vizibilă orice persoană de pe ea.

Prima oară când am văzut-o în acţiune m-am şi speriat, s-au aprins atâtea lumini că zici că ateriza un OZN. Chiar şi pietonii erau uimiţi şi nu ştiau ce se întâmplă. Însă ca idee este foarte bună, nu doar că vezi clar când cineva traversează, ci întreg sistemul se aprinde imediat ce pietonul ajunge la marginea trotuarului, chiar înainte de a se angaja în traversare.

Sistemul cred că este experimental, pentru că l-am văzut doar într-un singur loc, în vârful dealului pe Bd Şincai (la Adesgo). Alimentarea se face cu celule fotoelectrice solare, puse în vârful stâlpilor.

Becurile colorate se aprind alternativ, culoarul este delimitat luminos si un reflector lumineaza intreaga trecere

Fara pietoni in zona toate luminile sunt stinse

Alimentare solara

De câte ori trec prin Piaţa Universităţii, fie dinspre Unirii spre Romană, fie invers, trebuie să fiu de două ori mai atent decât de obicei ca să mă asigur că cei din jur înţeleg ce se întâmplă acolo, unde sunt benzile rutiere şi ce traiectorie trebuie să urmeze.

Din cauză că drumul coteşte, nu e bine marcat şi există şi o bandă specială de stânga, mulţi şoferi nu pricep exact pe unde trebuie să o ia. Intră în intersecţie având încă o bandă în stânga lor şi ies crezând că aşa trebuie să fie în continuare, dar nu ţin cont că acea bandă era pentru stânga şi dincolo de rond dispare. Alţii stau pe banda 2 şi cred că banda 1 e doar pentru făcut dreapta în intersecţie, aşa că după rond ei consideră că trebuie să ajungă pe prima.

Soluţia propusă de mine (şi zic asta cu speranţa că îmi citeşte Christian Ciocan blogul sau că într-o seară ne întâlnim câţiva bloggeri pe acolo, fiecare cu o găleată de vopsea în mână) este vopsirea benzilor în culori diferite, ca un fel de culoar sau de covor roşu pentru vedete. Fiecare bandă să fie o altă nuanţă. Ar fi suficient pentru ca fiecare şofer să înţeleagă că dacă intră în intersecţie pe banda colorată în bleu, atunci o urmează şi are un indicator vizual foarte simplu şi eficient pentru a se asigura că are traiectoria corectă pt a ieşi din intersecţie unde trebuie, tot pe bleu, iar în curbă nu coteşte nici prea larg şi nici prea în scurt, riscând să intre pe banda altuia.

Am dreptate sau am dreptate? Nici măcar nu trebuie vopsită întreaga bandă, ci doar liniile care o delimitează să aibă culori diferite.

O coloană mixtă de autovehicule româno-afgană, care efectua o misiune pe autostrada A1, Kandahar-Kabul, a fost atacată cu un dispozitiv exploziv improvizat.

Nu vă faceţi griji pentru militarul roman rănit în acest incident, a fost dus la spital şi e în afara oricărui pericol. Cuvântul cheie din acest comunicat al MApN este “autostrada A1″.

S-ar părea că București-Pitești are un tiz în Afganistan, între Kandahar şi Kabul. De pe Wikipedia am aflat că această autostradă are 483 de kilometri, unind cele două mari oraşe ale Afganistanului. Nu e singura, ci face parte dintr-un drum circular foarte lung, ce trece prin toată ţara. De exemplu între Kandahar şi Herat este o autostradă de 557 kilometri.

Cam ce imagine are Afganistanul? Deşert, sărăcie, copii murdari, haine ponosite, munţi, peşteri, capre şi mult război. Eh, la autostrăzi ne bat de ne sună apa în cap.

Aţi observat privirea ucigătoare pe care ţi-o aruncă pasagerul din dreapta unei maşini care tocmai te-a claxonat pentru a te atenţiona că ai făcut vreo prostie?

Zilele trecute mergeam în trafic mărişor pe un bulevard mare şi am ocolit o groapă. Probabil că l-am speriat pe cel de pe banda din stânga mea, deoarece m-a claxonat la modul “vezi că sunt şi eu aici” şi apoi m-a depăşit. El n-avea nici o problemă, conducea liniştit, dar în schimb femeia din dreapta sa, nevastă, prietenă, ce i-o fi fost, mi-a aruncat o privire mai lungă, dură şi sictirită şi care spunea “ai grijă cum conduci… boule!”.

Ea consideră că asta e datoria ei, mai ales dacă nu se pricepe la condus. Dacă s-ar pricepe, ar şti că astfel de mici incidente sunt normale în trafic şi că uneori mai e nevoie să frânezi sau să claxonezi doar pentru a te asigura că alt şofer te-a văzut şi poţi să mergi în continuare în siguranță. Eh, dacă nu conduce, fiecare întâmplare i se pare o problemă de amploare. Sigur ar fi avut loc un accident grav dacă soţul ei nu te claxona, aşa că meriţi privirea tăioasă, ba chiar să te privească pentru câteva secunde, apoi să arunce un ochi sictirit şi peste maşina ta, mult inferioară celei în care se afla ea, pentru că altfel soţul ei nu te-ar fi putut depăşi, nu?

Bărbaţii sunt de două feluri atunci când sunt pe scaunul “copilotului”: fie înjură şi comentează tot ce se întâmplă în jurul lor, inclusiv cu vorbe de genul “ia uite-l şi pe ăsta cu Skoda lui cum merge… hai tataie, bagă-te o dată”, fie sunt complet nepăsători şi îi doare undeva chiar şi dacă în jurul lor se întâmplă accidente precum cele din Final Destination.

“maşinilor mai mici de patru metri lungime li se aplică o taxă de 10% din valoare, însă la modele precum Logan, care are 4,23 metri lungime, taxa care se aplică la ieşirea din fabrica era de 22% din valoare”

De pe Hotnews, într-un articol ce explică de ce nu s-a vândut Loganul în India. Tot de acolo aflăm că un Logan costă 7500 euro, în timp ce cel mai ieftin model Ford (Fiesta să fie?) costă 6000 de euro în India.

Totuşi, taxă pe lungime? De ce nu. India are 1 miliard de locuitori şi, deşi nu ştiu ce densitate de populaţie are, cel mai probabil sunt probleme de spaţiu. Soluţia a fost simplă, hai să taxăm maşinile prea lungi. Iar dacă se aplică 22% în plus din preţ pentru o maşină din clasa medie (sau compactă, ce o fi Loganul considerat), nu vreau să mă gândesc cât dai în plus ca să ai o limuzină gen Clasa S, Q7, 300C şi alţi asemenea mastodonţi. Are logică să taxezi lungimea maşinii, nu gradul ei de poluare? S-ar putea aplica şi la noi aşa ceva în locul taxei de poluare (sau, dă Doamne să n-audă Boc, în paralel cu ea)?

În orice caz, mi se pare că ne îndreptăm spre lumea pe care o estimez eu, cea în care pentru a ajunge de la A la B nu ai nevoie de o ditamai maşina cu motor de 4+ litri, ci un simplu 1.4 îţi poate da suficientă putere şi viteză pentru un drum confortabil şi rapid. Pe măsură ce străzile devin tot mai suprapopulate (şi de oameni şi de maşini) şi petrolul e pe ducă, mă aştept să apară legi dure ce vor limita mărimea motorului şi a maşinii la nişte cifre rezonabile.

Fotografia aceasta, daca ar fi clară și nu făcută cu un telefon mobil, de la distanță, din mișcare, aș intitula-o “căruță plină de fân cu Palatul Parlamentului în fundal”. S-o dea ProTV-ul din partea mea la emisiunea “România, te iubesc!”.

Emil Boc, 12 februarie: “Lucrările la tronsonul de autostradă București-Ploiești sunt realizate în proporţie de 50%”.

O rly? Acum o putem verifica pe Internet. Nu pe Google Earth, care trage mâța de coadă la update-uri când e vorba de România, ci pe Microsoft Bing Maps. Porniţi de aici (pe zoom mai mare), unde autostrada va intersecta DN1 la intrarea în Ploieşti, şi urmăriţi-o spre est şi apoi cotind înapoi spre Bucureşti. Mai durează până o fi gata şi asfaltul turnat, dar ceva ceva tot s-a făcut la ea.

Ideea via Zoso.

Ieri şi azi am observat că pe Mihai Bravu, între Piaţa Sudului şi Văcăreşti, şi apoi pe Calea Văcăreşti până la pod, s-au astupat gropile. Şi cele mari, pe care le ocoleau cei ce le ştiau şi le înjurau cei ce rupeau roțile în ele, dar şi cele mici, care se formaseră ca nişte şanţuri în drum, din metru în metru. Înţelegerea lui Oprescu cu asfaltatorii, ca să ne închidă gura, începe să se mişte.

Inventarul definitivat zilele trecute de către CNADNR arată că numărul gropilor din şoselele naţionale şi autostrăzi a crescut în acest an la 2,6 milioane de metri pătraţi (260 de hectare), suprafaţă în creştere cu aproape 20% faţă de cea înregistrată anul trecut, când acestea s-au întins doar pe 2,2 milioane de metri pătraţi. Suprafaţa reprezintă peste 2% din cea totală a stratului rutier de pe şoselele noastre.

Asta doar pe drumurile naţionale şi pe autostrăzi, pe o lungime de 16.000 km. Restul de 60.000 km de drumuri judeţene şi comunale sunt în grija administraţiilor locale şi nu se bagă CNADNR. Aceste drumuri judeţene şi comunale sunt, din experienţa mea, mult mai rupte decât cele naţionale şi, cum sunt şi de 4 ori mai multe, ne îndreptăm undeva spre 10-12 milioane de metri pătraţi de gropi în România, aproximativ 1000 de hectare.

Să tot fii asfaltator. Un articol cu cifre incredibile în România Liberă.

Pe 3 februarie Oprescu ameninţa firmele ce întreţin străzile că, dacă nu asfaltează gropile din asfalt în 5 zile, o va face el cu armata. Azi e 16 februarie. Aţi văzut vreun soldat asfaltând vreo groapă?

Eu mi-aş pune mari probleme dacă aş fi primarul general al capitalei ţării şi nu m-ar lua nimeni în serios. În clipa în care am auzit declaraţia lui Oprescu mi-am întrebat un coleg cu experienţă în de-ale armatei: “Ia zi, nea caisă, cum face Oprescu să bage armata la asfaltări? De când dă un primar ordine soldaţilor?”. Şi răspunsul a fost că nu o poate face, nu cu o armată reformată şi alcătuită din profesionişti plătiţi pentru treburi militare. Logic. Atât trebuia şi Oprescu să facă, să întrebe pe cineva mai priceput, înainte să declare o bazaconie în faţa camerelor TV. Neştiind clar ce contracte are semnate şi ce atribuţiuni are ca primar pare neserios exact acolo unde contează, în fata votanţilor, şi în mod sigur va fi taxat în viitor.

Astăzi am auzit altă ştire, că Primăria a terminat de catalogat gropile din oraş. Aşa şi? Nu mă încălzeşte cu nimic să ştiu că avem 5388 de gropi în Bucureşti. Aş vrea să mă anunţe când se astupă, dar asta nu ne poate spune. Poate la primăvară, poate cu armata, poate cu Garda Republicană. Între timp Oprescu îmi lăsa impresia unui primar care doar vorbeşte şi ameninţă din biroul său, ca un copil mic care bate în picior că vrea o jucărie, dar nu-l băga nimeni în seamă. Sunt tranşee pe absolut toate străzile din oraş, iar Oprescu ameninţă cu amenzi pe cei ce ar trebui să le astupe, deși ălora în mod clar nu le pasă. O să-mi rup maşina în continuare, dar măcar primăria va încasa bani datorită mie.

Fă ceva concret!
***Update***: Oprescu înregistrat în timp ce conspiră cu firmele de asfaltare ca să facă, de ochii lumii, un pic de treabă pe străzi. Pe ăsta l-a votat lumea? LINK.