Până la urmă ce se întâmplă pe Bulevardul Regina Elisabeta cu banda unică ce urcă de la Eroilor spre Universitate?

Conform indicatoarelor, este doar pentru autobuze şi servicii de urgenţă, alt trafic fiind interzis în acel sens. Cu toate acestea, întotdeauna când trec prin zonă văd alte maşini mergând în sus, pe acea bandă, şi nu păţesc nimic chiar dacă îi vede Poliţia.

În principal sunt taxi-uri. Nu m-ar deranja ca acea bandă să fie deschisă în mod oficial şi pentru taxiuri, pentru că ar fi o metodă bună de a le încuraja un pic business-ul şi a le oferi o scurtătură grozavă spre centrul oraşului. Chiar şi în Anglia benzile rezervate pentru autobuze sunt de fapt pentru autobuze şi taxi-uri, iar pentru alte maşini amenda este de aproximativ 120 de lire, din câte ţin minte.

La noi văd şi multe alte maşini. Orice maşină. Unii de ies de la Kogălniceanu sau de pe la Izvor şi decid că n-au chef să ajungă la Universitate pe traseul legal, ci pe scurtătură aceasta, deşi e interzis. Iar poliţiştii care îi văd sau uneori chiar merg în urma lor par a-i ignora întotdeauna.

Prin urmare cum este în realitate situaţia? E o înţelegere tacită sau doar mi se pare mie că astfel de “aventuri” nu se sancţionează?

Un şofer inconştient şi-a băgat în spital soţia însărcinată. Bărbatul, care nu avea permis, s-a urcat băut la volan şi a ajuns cu maşina în parapetul de pe marginea drumului. S-a întâmplat vineri dimineaţă, pe bulevardul Magheru din Capitală.

Eu nu înţeleg de ce s-a urcat soţia cu el în maşină. Deci omul nici măcar nu avea permis, chiar şi treaz era un pericol public. Atunci era chiar şi beat. Nevasta era şi însărcinată. De ce s-a urcat alături de el în maşină? Cât de proastă să fie?

Nu riscaţi niciodată! În orice situaţie ar fi, oricât de prieteni aţi fi, chit că e soţul sau soţia, nu vă urcaţi într-o maşină dacă şoferul e beat. Ăla n-are nicio grijă pentru viaţa ta, tu trebuie să te păzeşti cât de bine poţi. Mergi pe jos, ia un taxi, ignoră faptul că alţii râd de tine şi zic “hai mă, n-ai curaj să vii cu noi?”. Mai bine cu râsul decât cu plânsul.

via Realitatea

Am mai dat pe aici exemple despre cum matematica poate fi aplicată pentru a afla calea optimă într-o alegere, indiferent de natura ei. Exemplul care îmi vine acum în minte este cel în care am calculat ce este mai eficient să faci, dacă să pui termopane sau să izolezi pereţii unei camere, dar sigur am dat mai multe.

Zilele trecute m-am gândit la un exemplu automobilistic. Ştiţi că un dreptunghi are laturile egale, două câte două, ceea ce înseamnă că pentru a ajunge dintr-un colţ în colţul diagonal opus parcurgi aceeaşi distanţă indiferent dacă o iei pe partea “de sus” sau pe cea “de jos”. În teorie.

Un exemplu bun de astfel de traseu este cel de la Parcul Izvor, care este cât de cât pătrat. Prin urmare, dacă vii dinspre Eroilor şi vrei să mergi spre Piaţa Constituţiei, un traseu urmat de foarte multe maşini care merg spre sudul oraşului, ai două variante. În Varianta 1 mergi înainte pe lângă staţia de metrou Izvor şi faci dreapta pe Bd Libertăţii, pe când în Varianta 2 faci dreapta la podul Haşdeu (sau cum se cheamă acolo la A) şi urmezi latura “de jos” a dreptunghiului.

Văd maşini care aleg între cele două rute, astfel încât ne despărţim în punctul A şi ne regăsim în punctul C. Este aceeaşi distanţă, nu? Nu şi în practică.

Autovehiculul condus de Şerban Huidu a intrat pe contrasens în zona Timișul de Sus din jud Braşov (unde sunt curbele în zig-zag), depăşind neregulamentar conform ştirii de pe Realitatea, şi a lovit un Logan. Doi pasageri din Logan au murit, alţi 4 oameni sunt în spital.

Acum rămâne de văzut cum funcţionează justiţia în cazul vedetelor.

Update: imagini de pe Realitatea TV. Loganul ala e praf, Mercedesul, un ML diesel, nu mai are are bot.

• Din ce aud la știri, este stabilit că la volan era chiar Huidu, care ar fi declarat ca a derapat și nu mai ține minte exact cum s-a întâmplat.
• Legat de faptul ca n-ar fi trebuit sa conduca dupa accidentul grav de acum un an, cand a stat in coma: vina nu este nici a lui si nici a familiei. Medicii care il trateaza sunt obligati sa anunte Politia atunci cand considera ca un pacient nu mai este apt sa sofeze, asa ca acolo trebuie directionata atentia.
  Citește tot textul »

Se dă problema destul de gravă a şoferilor agresivi. Manevre riscante, scandaluri în trafic, ameninţări cu pistolul, ştiţi ce se întâmplă că le vedeţi zilnic la ştiri. ProTV face un reportaj gigantic pe această temă. Vedem cazuri concrete, vedem propunerile Poliţiei de a ridica permisele scandalagiilor pentru până la doi ani. Pe cine întreabă reporterii ProTV cum comentează aceste intenţii? Pe Pepe! Îşi dă Pepe cu părerea despre legislaţia rutieră. Şi apoi îl... | 5 comentarii

A apărut pe net o ştire care spune că Poliţia se gândeşte să limiteze la maxim 3 luni perioada în care o maşină înmatriculată în Bulgaria poate să circule prin România, moment după care ar trebui să-şi schimbe înmatricularea sau să iasă din România. După estimări, există aproximativ 100.000 de autovehicule înmatriculate în Bulgaria doar pentru a scăpa de taxele româneşti, care sunt mai mari.

Ideea este bună. Dacă tu circuli în România, poluezi în România, strici drumurile din România, păi hai să plăteşti aici taxele aferente, nu în ţara vecină. Mai mult, până se decontează asigurările RCA ale unei maşini înmatriculate în Bulgaria trec luni bune, timp în care cel accidentat stă blocat în service cu propria maşină.

S-o pui în practică este mult mai dificil. În primul rând pentru că nu vorbim de români care trec graniţa şi înmatriculează un autovehicul în Bulgaria, pe numele lor. Asta nu se poate face. Maşina este înmatriculată pe numele unei firme bulgăreşti şi data în folosinţă proprietarului de facto, românul nostru, în baza unui act notarial. În acte, însă, maşina aparţine unui bulgar şi nu-i poţi interzice sau limita circulaţia prin România doar pentru că are șofer român. Poate este o afacere legitimă, poate cară marfă din Bulgaria în România pentru că distribuie produse în ambele țări.

Nu poţi, legal, să faci deosebirea şi să-i interzici unuia accesul în ţară şi altuia nu. Tare am impresia că Poliţia nici n-a propus aşa ceva. Şi ştirea despre cum Poliţia Rutieră a propus ca amenzile să fie proporţionale cu valoarea maşinii era falsă.

Uitaţi-vă la filmul de mai jos ca să vedeţi cum încurcă o şoferiţă traficul, aproape face un accident, opreşte inutil pe banda 1 ca să-i coboare prietena din maşină, deşi erau locuri disponibile de parcare chiar acolo, iar apoi pleacă mai departe ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Să nu-i umpli frigiderul cu carne?

Nu. Mai uitaţi-vă o dată la clip, la cronometru. Mă încurcă pentru doar 10 secunde, asta e tot timpul pe care-l pierd aşteptând în spatele ei, în loc să conduc normal mai departe. 10 secunde.

Pentru aceste 10 secunde, adică un timp foarte scurt şi pe care oricum l-aş fi pierdut la următorul semafor indiferent de viteză cu care ajungeam la el, majoritatea ar fi claxonat, dat flash-uri, înjurat, ar fi încercat să schimbe disperaţi banda, i-ar fi urat şi i-ar fi dat diverse respectivei şoferiţe, totul din cauza condiţionării psihologice că dacă stai pe loc şi alţii circulă tu eşti un fraier, că dacă stai pe loc pierzi timp, deși puțini trebuie să ajungă urgent undeva.

Viaţa e prea scurtă ca să o trăieşti în aşa stres, mai ales când e vorba de 10 secunde.

În imaginea de mai sus puteţi observa o babă traversând aiurea bulevardul gigantic care este Mihai Bravu. Problema este că are şi o fetiţă agăţată de ea, ţinută de mână şi expusă aceluiaşi pericol. Trecerea de pietoni era 30 de metri mai departe, la celălalt capăt al refugiului.

Am observat deseori bătrâni traversând strada pe unde nu este voie, chiar bulevarde foarte circulate. Au un fel de atitudine kamikaze, la modul “eh da’ calcă-mă, şi aşa sunt bătrân şi bolnav”. Şi, statistic vorbind, mulţi sunt călcaţi. Problema mea este cu ăştia care îşi cresc în timpul zilei nepoţii şi îi târăsc după ei în astfel de aventuri sinucigaşe, din singurul motiv că nu vor să meargă până la trecerea de pietoni.

Am văzut cu alte ocazii o babă târând în fugă un copilaş de vreo 3-4 ani în timp ce alerga după tramvai. Era cald, nu vroia să traverseze în siguranţă spre staţie şi să aştepte alt tramvai, aşa că alerga pe mijlocul drumului după cel curent. Am văzut copii speriaţi, agățându-se de hainele bunicii sau bunicului, deoarece erau între benzi pe câte un bulevard pe care se circulă cu viteză, precum pe Tineretului sau Barbu Văcărescu, totul pentru că adultul care ar fi trebuit să aibă grijă de ei traversează în locul fix din faţa blocului, nu pe unde este legal.

Lăsăm la o parte aspectul educativ şi exemplul dat acelui copil. Eu sunt mult mai curios dacă părinţii ce-şi lasă ziua copiii în grija bunicilor ştiu câtă “grijă” au unii dintre ei şi cum îi expun pericolelor din simplă lene.