nwradu blog

established 2006

Ieri şi azi am observat că pe Mihai Bravu, între Piaţa Sudului şi Văcăreşti, şi apoi pe Calea Văcăreşti până la pod, s-au astupat gropile. Şi cele mari, pe care le ocoleau cei ce le ştiau şi le înjurau cei ce rupeau roțile în ele, dar şi cele mici, care se formaseră ca nişte şanţuri în drum, din metru în metru. Înţelegerea lui Oprescu cu asfaltatorii, ca să ne închidă gura, începe să se mişte.

Inventarul definitivat zilele trecute de către CNADNR arată că numărul gropilor din şoselele naţionale şi autostrăzi a crescut în acest an la 2,6 milioane de metri pătraţi (260 de hectare), suprafaţă în creştere cu aproape 20% faţă de cea înregistrată anul trecut, când acestea s-au întins doar pe 2,2 milioane de metri pătraţi. Suprafaţa reprezintă peste 2% din cea totală a stratului rutier de pe şoselele noastre.

Asta doar pe drumurile naţionale şi pe autostrăzi, pe o lungime de 16.000 km. Restul de 60.000 km de drumuri judeţene şi comunale sunt în grija administraţiilor locale şi nu se bagă CNADNR. Aceste drumuri judeţene şi comunale sunt, din experienţa mea, mult mai rupte decât cele naţionale şi, cum sunt şi de 4 ori mai multe, ne îndreptăm undeva spre 10-12 milioane de metri pătraţi de gropi în România, aproximativ 1000 de hectare.

Să tot fii asfaltator. Un articol cu cifre incredibile în România Liberă.

Pe 3 februarie Oprescu ameninţa firmele ce întreţin străzile că, dacă nu asfaltează gropile din asfalt în 5 zile, o va face el cu armata. Azi e 16 februarie. Aţi văzut vreun soldat asfaltând vreo groapă?

Eu mi-aş pune mari probleme dacă aş fi primarul general al capitalei ţării şi nu m-ar lua nimeni în serios. În clipa în care am auzit declaraţia lui Oprescu mi-am întrebat un coleg cu experienţă în de-ale armatei: “Ia zi, nea caisă, cum face Oprescu să bage armata la asfaltări? De când dă un primar ordine soldaţilor?”. Şi răspunsul a fost că nu o poate face, nu cu o armată reformată şi alcătuită din profesionişti plătiţi pentru treburi militare. Logic. Atât trebuia şi Oprescu să facă, să întrebe pe cineva mai priceput, înainte să declare o bazaconie în faţa camerelor TV. Neştiind clar ce contracte are semnate şi ce atribuţiuni are ca primar pare neserios exact acolo unde contează, în fata votanţilor, şi în mod sigur va fi taxat în viitor.

Astăzi am auzit altă ştire, că Primăria a terminat de catalogat gropile din oraş. Aşa şi? Nu mă încălzeşte cu nimic să ştiu că avem 5388 de gropi în Bucureşti. Aş vrea să mă anunţe când se astupă, dar asta nu ne poate spune. Poate la primăvară, poate cu armata, poate cu Garda Republicană. Între timp Oprescu îmi lăsa impresia unui primar care doar vorbeşte şi ameninţă din biroul său, ca un copil mic care bate în picior că vrea o jucărie, dar nu-l băga nimeni în seamă. Sunt tranşee pe absolut toate străzile din oraş, iar Oprescu ameninţă cu amenzi pe cei ce ar trebui să le astupe, deși ălora în mod clar nu le pasă. O să-mi rup maşina în continuare, dar măcar primăria va încasa bani datorită mie.

Fă ceva concret!
***Update***: Oprescu înregistrat în timp ce conspiră cu firmele de asfaltare ca să facă, de ochii lumii, un pic de treabă pe străzi. Pe ăsta l-a votat lumea? LINK.

În ultimele săptămâni am petrecut ceva vreme pe centură. Nu în sensul acela, ci la o firmă ce are sediul pe Şoseaua de Centură, în apropiere de autostrada spre Piteşti. Toate bune şi frumoase, până azi. Nu ştiu din ce motiv, dar pe la ora 13-14 se făcuse un blocaj de toată frumuseţea.

TIR-uri, TIR-uri peste tot. Ca să ieşi din Bucureşti pe centură era coada încă de pe podul de la ieşirea din Militari. Am zis să fac o manevră, să intru în Carrefour şi să ies pe cealaltă ieşire din parcarea hipermarket-ului, una mai puţin ştiută şi care dă tot în Şoseaua de Centură, dar cu 500 de metri mai departe de aglomerația de sub pod. Eh, şi alţii ştiau de ea. Sau într-o primă fază o luau pe la Carrefour, dar la rondul de intrare în parcare o coteau spre Centură. Iar acolo era un blocaj de toată frumuseţea, deoarece aceasta era blocată şi maşinile noi nu aveau cum să intre în coloană. Eu am continuat în parcarea magazinului şi am tranversat-o spre cealaltă ieşire, dar acolo era alt blocaj: pe drumul de la ieşire parchează mereu TIR-uri, nu ştiu din ce motiv, şi unul dintre ele rămăsese blocat în zăpadă. Ditamai coada. Am profitat de cauciucurile de iarnă şi am luat-o pe un drum făcut prin câmp, care dă la nişte depozite şi de acolo în centură. Drumul spre casă de obicei îl fac prin Militari, dar decât să stau câteva ore în blocaj am preferat să merg prin Roşu şi pe Uverturii. Pe sensul dinspre Piteşti se formase coada de zeci de TIR-uri care vroiau să intre pe centură şi o făceau foarte încet, deoarece aveau cedează-trecerea, iar la ditamai camionul e nevoie de mult timp şi loc pentru a se băga. După care dădeau de blocajul de la Domneşti. Haotică zi.

De obicei nu e trafic mare în acea zonă, dar cred că ieri și azi a fost crimă pentru că a fost autostrada blocată de viscol și apoi i s-a dat drumul, năvălind toți camionagii pe ea.

Intrarea in Carrefour

Stăteam liniştit în casa pe la ora 20 şi cugetam asupra chestiilor obişnuite de duminică seara – destinul universului, fantezii sexuale, povestea extraordinar de proastă din Mass Effect 2 şi din astea. Deodată, zbârrr! acel sunet groaznic care strică weekendul oricui îl aude: telefonul de la muncă. Răspund cu voce tremurândă, ca de om bolnav “a… a … alo?”. Un coleg vrea să ne întâlnim ca să-i dau ceva. “Acum?!?”. Da, acum. E o urgenţă. “Dar e  8 seara, afară e viscol, Corina Caragea prezintă ştirile sportive şi e decoltată!”. E de neînduplecat. Şi uite aşa am ieşit eu din casă şi am mers până la Şincai în intersecţie.

Speriat de informaţiile meteo din browser, care ziceau că afară sunt -6 grade, dar vântul face să pară un lejer -19 grade, mi-am scos de la naftalină cel mai gros pulover, unul negru de lână groasă, strâns la mâneci şi pe gât. Nu l-am mai purtat de câţiva ani, pentru că iernile au fost blânde, dar acum pare momentul său. Pentru astfel de seri a trăit oaia din care a fost făcut. Mi-am îndesat pe cap căciula adusă din Scoţia, care n-are nimic special în afara faptului că scrie Scotland în faţă şi lumea mă mai întreabă la mişto dacă scrie şi Yard în spate, şi mi-am pus haina groasă, cumpărată acum un an tocmai pentru astfel de vreme. Astfel echipat şi strâns la gât de un fular, am coborât în stradă, bombănind destinul crud şi pe cei care muncesc chiar şi duminică la această oră.

Pe afară era mai cald decât mă aşteptam. Pe străzile mari din cartierul Tineretului se circulă ok, bulevardele sunt curăţate şi plugurile sunt şi acum în acţiune. Mai tragic e pentru pietoni, căci toate trotuarele sunt pline de zăpadă şi nămeţi şi doar pe alocuri s-au format mici poteci pe care se circulă în șir indian. Arătam ca un ninja mare şi negru, dar după 5 minute de mers pe jos gâfâiam de la efort şi aduceam mai degrabă a Darth Vader, mai ales cu ditamai glugă în cap.

Mâine, dacă sunteţi pietoni şi vremea e la fel, aveţi nevoie de ghete sau cizme groase, fular şi glugă. Trotuarele şi staţiile de tramvai sunt pline de zăpadă şi nu se poate sta pe ele. Ca şofer problema cea mare este ieşitul din locul de parcare şi din cartier, după aceea este ok. Seara, când trebuie găsit un loc de parcare, se anunţă la fel de nasoală. Zăpada e moale şi se poate ieşi din ea, câtă vreme nu aveţi o maşină din clasa mică. Am trecut pe lângă vreo 3 ale căror șoferi se chinuiau să le scoată din parcare și nu reușeau nici împinși.

În faţa clădirii Europa House din Piaţa Victoriei e de cel puţin o săptămână o groapă imensă, între banda 2 şi 3. E atât de mare şi rotundă încât poate să fie o gură de canalizare fără capac, nu ştiu sigur. Ideea e că de cel puţin o săptămână nu face nimeni nimic cu ea, nu o semnalizează, nu o umple. E inutil să zic ce se întâmplă când un şofer nu o observă şi cade cu întreaga roată în ea.

Peste tot sunt zeci de gropi apărute după ninsoarea puternică. Așa ar arăta și dacă am fi fost bombardaţi. În nici un loc nu am văzut să se lucreze la astuparea gropilor şi nici nu mai văd pe nimeni plângându-se de asta. Parcă ne-am fi resemnat cu toţii că asta e România şi aşa e normal să trăim.

Tot pe această idee, aud pe mulţi zicând cu convingere “eu nu cred că apuc să merg pe o autostradă de la un capăt la altul al României, nu în viaţa asta”. Eu îmi doresc altceva. Să pot să merg prin oraş fără ca din 10 în 10 metri să simt la roată mici denivelări, gropi, cârpiri anterioare ale şoselei, guri de canale care sunt cu 2 centimetri fie mai înalte fie mai joase decât strada, piatră cubică inutilă, şine de tramvai în relief şi alte asemenea. Pe Kiseleff, pe orice bandă ai merge, iei din 5 în 5 metri fie guri mari de canal fie din cele mici de gaz metan. Aş vrea să pot merge prin oraş fără să simt mereu roata şi suspensia cum fac “dum dum dum” trecând peste astfel de mici denivelări sau gropi.

În altă ordine de idei, astă seară am prins toate semafoarele pe verde de la Romanâ şi până la mine acasă la Tineretului. Nouă semafoare în total prin care am trecut fără să opresc. Trăiască managementul traficului! Problema e că trebuia să fie sincronizate pentru 50 la oră, nu pentru cei 80 km/h cu care am rulat eu constant, dar nu mă plâng, în 5 minute am traversat o bună parte din oraş.

Ieri si azi am tinut un curs la Politia Rutiera, impreuna cu ofiteri veniti din aproape fiecare judet al tarii. Mi-am schimbat parerea despre politisti, in bine. Oamenii cu care am lucrat erau politicosi, inteligenti, capabili de discutie pe orice subiect, glumeti cand e cazul, seriosi cand trebuie, urmau ordinele dar isi spuneau punctul de vedere cand era necesar.

Pe sefii lor, politistii “de birou” ca sa zic asa, cei care fac probabil strategia si metodologia de lucru a Politiei Rutiere, i-am gasit a fi la fel de inteligenti si bine-intentionati. Chiar par dornici de a reforma institutia. Nu cred ca tendinta de a lua spaga poate fi vreodata eliminata, cel putin nu pana salariile bugetarilor vor fi mari, dar subiectul acesta nu a aparut niciodata in discutii. Intotdeauna s-a vorbit strict de prevenirea accidentelor, de cresterea increderii publicului in fortele de ordine, de modernizarea procedurilor de lucru. Mi-a placut.

Azi am scos maşina din ditamai zăpada (30 cm depuşi peste noapte plus zăpada curăţată de pe maşină şi aruncată jos) la prima pedală. Pur şi simplu am apăsat acceleraţia şi maşina a ieşit din nămete de parcă n-ar fi fost nimic. Am circulat bine prin cartier. Am parcat-o din prima, lateral, în zăpadă. Mai târziu în cursul zilei am mers de la Piaţa Sudului la Televiziunea Romana în 25 de minute, din care 7 petrecute aşteptând la semafor. 70 km/h viteză maximă, nici un derapaj, nici o problemă prin trafic.

Dacă aud vreun fătălău plângându-se că a nins şi n-a putut merge cu maşina şi primăria n-a făcut nimic şi e criza nationalăăăăă!… mă duc personal să-i dau două palme şi să-l calmez. Nu e obligatoriu să conduci, dacă nu eşti în stare să o faci decât în condiţii de drum perfect. Dacă v-aţi fi născut în Finlanda sau Canada sau Siberia ce făceaţi?

Probabil aţi văzut clipul de mai jos la ştirile de ieri.

Să recapitulăm un pic faptele:

• un biciclist trece ilegal strada.
• şoferul dubei îl vede, se sperie, pune frână, trage de volan şi ajunge pe trotuar, unde omoară un om complet nevinovat.
• poliţia îl găseşte vinovat pe şofer, urmând procese, închisoare și încă o viaţă distrusă.

Se poate întâmpla oricăruia dintre noi, fie că suntem în locul şoferului fie în al pietonului nevinovat. Boul ăla care a traversat aiurea şi care a provocat accidentul e bine mersi acasă, în timp ce alţi doi oameni au viaţa distrusă, iar poliţia l-a găsit vinovat pe şofer.

Ce trebuie făcut? Păi cred că soluţia e simplă. Trebuie să nu tragă de volan. Trebuia să-l calce chiar pe biciclist. El a traversat ilegal, el să şi-o ia. Iar legea, în acest caz, i-ar da șoferului dreptate pentru că victima traversa printr-un loc nepermis. Pare o tâmpenie, dar soluţia e să omori cealaltă persoană. Să nu tragi de volan, că nu ştii în cine intri pe contrasens sau pe trotuar, ci să-l calci chiar pe cel care a făcut greşeala.

Această fotografie îngrozitor de proastă arată o problemă întâlnită din ce în ce mai des pe drumurile din Bucureşti: şoferii RATB sunt departe de a fi nişte sfinţi ai transportului în comun şi fac staţie unde au ei chef, de exemplu pe banda 2, ca în imagine. În ultimele zile mi-au sărit în ochi cel puţin 10 astfel de cazuri.

Nu mă interesează că transportul în comun ar trebui să fie utilizat de mai mulţi oameni, că ar mai reduce aglomeraţia sau că ar fi traficul mai uşor. Nu despre asta vorbesc acum, ci despre faptul că şoferii RATB opresc autobuzul unde au ei chef. Ba chiar la Şincai e alveola făcută, dar autobuzul opreşte pe prima bandă şi vin călătorii până la el. Fotografia de mai sus e făcută în Militari, la Lujerului, unde oprirea a fost pe banda 2 deşi prima nu era blocată de nimic. Le e lene să se apropie de bordura, aşa că e mai simplu să blocheze toate maşinile din spatele lor? Se pare că da.

Moş Crăciun o fi aruncat şi bombe atunci când a trecut cu sania fermecată pe deasupra oraşulu sau Rudolph a mâncat ceva stricat la prânz, pentru că întreg oraşul arată ca după un război. Pe la Aviatorilor şi în sus spre Ambasada Chinei sunt nişte cratere groaznice în piatra cubică, atât de mari încât a venit Poliţia şi le-a semnalizat cu conuri luminoase pentru a nu-ţi rupe maşina în ele.

Gropi în asfalt sunt şi pe Magheru şi pe Griviţa şi pe DN1 (acolo e frumos, când le iei în viteză)… parcă e filmul 2012 şi se fisurează oraşul. Şi să vedeţi de nu trec câteva luni până ne peticim, iar piatra cubica modelată “în valuri” aşa rămâne, că altfel de mult s-ar fi făcut ceva cu drumul extrem de prost dintre Charles de Gaulle şi Arcul de Triumf.