Dacă vi se pare că aveţi vreo super-cameră video sau foto, gândiţi-vă la senzorul Avalon şi întristaţi-vă. Este vorba de un senzor de 16 megapixeli care poate captura imagini la 120 fps, iar scăzând rezoluţia se poate ajunge la 2000 fps. Prin comparaţie, rezoluţia Full HD are doar 2 megapixeli şi majoritatea camerelor video de pe piaţă reuşesc 24 fps la această rezoluţie.

Senzorii ăştia Avalon sunt fabricați de acum 2 ani de Vicon şi integraţi în nişte camera numite T-160, care sunt folosite pentru motion capture. Asta e mai puţin interesant. E mişto nu numai că le-a ieşit aşa un senzor, dar şi că reuşesc să proceseze şi să transmită mai departe 120 de cadre pe secundă la rezoluţia de 4704 x 3756 pixeli.

Imbinarea antenelor, in lateral stanga, e punctul sensibil

În timp ce urmăream prezentarea inițială a iPhone 4 pe Engadget am văzut o chestie ciudată. Antena. Apple a făcut un telefon cu antena în exterior, o antenă pe care puteai s-o atingi cu mâna. Imediat am avut niște imagini din ‘tinerețe’ când aveam oarece tangențe cu radio emițătoarele de la diverse radio-uri mai mult sau mai putin legale. Coroborat cu bruma de teorie pe care o știu în domeniu mi-am zis că oamenii ăștia ori sunt geniali ori vor avea mari probleme.

Începând cu Nokia 8810, care a avut prima antenă încorporată, semnalul telefoanelor a devenit mai prost (părere personală) și era/este o loterie în privința calității receptiei la fiecare model nou scos de producători. Unele mai bune, altele mai proaste.

Principiul de bază al antenelor este acordarea pe frecvența/frecvențele de lucru. Nu e obligatoriu să fie acordate perfect dar, pentru orice imperfecțiune, randamentul antenei scade. Principalul pertubator al unei antene este apropierea de un alt conductor și, dacă intern se poate calcula în așa fel încât piesele fixe să fie compensate din punct de vedere al influenței asupra antenei (gen baterie, carcasă, lcd și alte conductoare), cea mai mare problemă vine de la apropierea cu corpul uman, care din nefericire e un perturbator major.

Revenind la iPhone4. Da, este o chestie interesantă dar extrem de greu de pus în practică, dacă nu chiar imposibil. Aici sunt două probleme mari:

Prima este că lași oamenii sa puna mâna direct pe metalul antenei. Adică devii parte a antenei și, cum nimeni nu are mâna acordată pe frecvențele GSM, receptia se duce pe apa sambetei.

A doua e că au pus o altă antenă (Bluetooth + WIFI) imediat lângă cea de GSM și atunci când pui degetul pe amândouă rezultatul este că cele două antene, acordate pe frecvențe diferite dar apropiate, devin cuplate electric și toate orele muncite calculând și simulând antena devin egale cu zero.

O explicație de ce efectul e așa variabil și imprevizibil: oamenii sunt diferiți din punct de vedere electric. În funcție de grasime, nivel de transpirație, dietă, capacitanță, variază extrem de mult și rezistența corpului, deci și nivelul de perturbare a antenei. Eu de exemplu, așa la o măsurătoare simplistă, am în general 1 megaohm între mâna stângă și cea dreaptă. Chiar și cu mâinile umede am tot vreo 250 kohm, pe când alții au sub 100 kohm în mod normal.

Rezolvare: sincer nu cred că o să fie vreuna în afară de acoperirea antenei cu un strat de cel puțin 0.5mm de plastic din construcție. Fizic mi se pare imposibil să ai antenă expusă care poate fi atinsă de mână cand emite sau recepționează, ba chiar e și periculos. În banda de 900Mhz (GSM, nu 3G) telefoanele emit cu un maxim de 2W (destul de mult). Din nefericire încep să facă asta atunci când semnalul e slab. Sincer eu n-aș fi prea fericit să am un aparat care îmi bagă constant în mână energia echivalenta cu 2W de putere radiata. Știu, și celelate fac cam la fel, dar, conform legilor capacitanței și reactanței una e să faci corp comun cu antena și alta e să fii la 1mm distanță.

Sunt surprins ca nu-si pune nimeni problema valorii SAR a unui telefon cu antena expusă. SAR reprezintă un indicator pentru cât de puternic te iradiază un telefon mobil (în sensul de “faci cancer de la atîta vorbit la telefon!”). iPhone 4 are o valoare de 1,17 W/kg, sub cea maxim admisă de 1,6 W/kg, dar testarea se face pe un manechin căruia un braț robotic, complet izolat, îi duce telefonul la ureche. Când mâna face corp comun cu antena, absorbția e foarte mare în acel țesut. Ar trebui refăcut testul cu iPhone 4 pentru această situație, avand în vedere cazul special în care se găsește.

***
Post scris de nea_caisă. După care, datorită instrumentelor de editare comună din Google Docs, eu l-am umplut de comentarii şi corecţii, s-a tăiat, ne-am certat ca chiorii pe termeni, am dezbătut daca wattul e putere sau energie, ne-am împăcat la o tequila, iar 3 ore mai târziu a ieşit ceea ce aţi citit mai sus. Titlul de tabloid l-am pus eu singur :P

Cam la aceeaşi oră, Apple anunţa că e, într-adevăr, imposibil, cel puţin cu tehnica de acum, să faci un telefon cu antenă externă expusă. Vor da gratuit huse pentru fiecare iPhone 4 vândut, vor da banii înapoi celor care vor să returneze aparatul, etc. Şi-au asumat vină şi nu au altă rezolvare. Am apreciat şi limbajul excelent de PR, eficiența în a spune “telefonul deconectează cu doar 1% mai multe apeluri decât vechiul 3GS”, decât să dai numărul concret şi să zici cum l-ai obţinut. Păcat de design-ul cu sticlă si tot acel look SF al generației 4, dacă trebuie să o ții într-o husă de silicon moale.

Bonus: Nokia și RIM sunt furioși că au fost amintiți de Jobs. Nokia declară că au ales mereu performanța antenelor în fața design-ului terminalului, RIM că nu-ți trebuie husă ca să utilizezi un Blackberry.

Am fost astăzi invitat de SmartPoint în Piaţa Constituţiei la lansarea noii game Sony Vaio de notebook-uri de toate dimensiunile şi performanţele. Toate au carcasă şi design modern şi plăcut estetic, iar majoritatea sunt disponibile şi în culori vii, pentru cei ce vor să iasă în evidenţă sau să le asorteze cu alte obiecte.

Avem următoarele game:

Vaio P: foarte mic, are doar 600 de grame, dar e suficient de performant şi include şi GPS şi accelerometru. Revin la el mai jos. E disponibil negru “business” sau portocaliu “gay-intens” :P

Vaio E: ecran de 14″ cu rezoluţia 1600 x 900 pixeli, gândit în principal pentru utilizatorii de Internet. Are un buton Web care încarcă instant un browser, fără a fi nevoie să booteze întreg sistemul de operare. Asta e o tehnologie foarte mişto, probabil că are o memorie flash integrată în placa de bază şi care conţine un browser (cu tab-uri, probabil Firefox) şi codul necesar pentru conectarea la Internet. Chestia asta ar trebui să se încarce instant, asemenea BIOS-ului. Mi se pare foarte utilă atunci când vrei să cauţi pe net o hartă, un telefon, programul unui magazin sau vrei să verifici rapid mailul, dar nu ai chef să aştepţi să se încarce sistemul de operare şi tot ce ţine în spate acesta. Disponibil inclusiv în albastru şi roşu aprins. Există E-uri şi de 15,5″, pentru cei ce vor un laptop tradiţional.

Vaio M: gama “mobility”, cu ecran de 10,1 inci pe tehnologie LED. Disponibil în alb, roz şi albastru închis.

Vaio F: e modelul de top, are ecran de 16,4 inci Full HD şi care suporta întreaga gamă de culori Adobe RGB, are procesor Core i7, până la 8 GB de RAM, Blu Ray writer, placă video GeForce GT330M cu 1 GB de memorie. Eu sunt curios cum se compară performanţa cu cea a unui Alienware, căci pe acolo pare.

Vaio Z: adresat segmentului business, adică acolo unde şefii trebuie să aibă laptopuri de top. Are două SSD-uri, memorie RAM mare, placă video GT330M, dar fără a fi ditamai măgăoaia ca F-ul de mai sus. Când vrei să te dai mare la şedinţe în faţa celorlalţi şefi de departamente, pe ăsta îl scoţi pe masă.

Vaio Y: un model care mă interesează şi pe mine, deoarece de mult intenţionez să iau ceva de 13,3 inci. Se laudă cu carcasa de magneziu şi autonomie de 9 ore a bateriei.

Vedetă a fost Vaio P, în jurul căruia s-a învârtit toată lumea. Este foarte mic, are 20 de cm lungime şi doar 2 grosime. M-a surprins ecranul, care are o rezoluţie de 1600 x 768 pixeli şi are şi buton dedicat pentru schimbarea ei într-una mai mică, pentru ca eventualele fonturi mici să fie mai uşor de citit. Are Windows 7 Professional, SSD de 64 GB, 2 porturi USB plus încă un conector în care se introduce un adaptor special ce adăugă un port RJ-45 şi ieşire video, modem 3G încorporat, chip GPS şi accelerometru, tastatura este full qwerty şi cu spaţiu între taste.

În dreapta ecranului are un trackpad capacitiv, încât îl ţii în mâna ca pe un Nintendo DS şi mişti cursorul dând cu degetul mâinii drepte în acea zonă, iar la mâna stângă ai butoanele de click. E mişto ideea şi cred că o vor copia şi alţii. Între taste are şi un trackball clasic, iar jos sub tastatura are două butoane pentru click, aşa că posibilităţi de control sunt multe.

Accelerometrul este o surpriză plăcută. Poţi ţine P-ul în poziţia portrait şi ecranul îşi schimbă automat orientarea, ba chiar şi trackball-ul se prinde că l-ai rotit şi îşi ajustează axele în consecinţă. Faptul că are Windows 7 e un mare avantaj, fiind optimizat direct pentru astfel de manevre şi pentru schimbări de rezoluţie. Dacă ar fi avut touchscreen, era perfect. La 600 de grame, este aproape soluţia ideală pentru mobilitate, drumeţie, live blogging de la evenimente, luat în bagaj sau poşetă ca să nu te plictiseşti în tren, etc. Costă 3600 de lei la Sony Center. Vreau şi eu unul!

Mai jos multe fotografii şi cu câte o descriere sub ele. Toate modelele le găsiți detaliate pe site-ul Sony Center.

Am luat azi decodorul HD de la RCS. Aparatul se ridică de la orice casierie RCS (dacă e în stoc) de către titularul de contract şi costă 10 lei/lună. Merită toţi banii.

I-am făcut fotografii când l-am scos din cutie. Aparatul e un Humax cu tuner digital DVB-C şi vine cu un card inclus, care decodează canalele HD transmise.În pachet erau:

• receiverul
• telecomandă cu 2 baterii AAA
• cablu HDMI 1.8m
• cablu coaxial
• cablu SCART
• card cu chip Digi (pentru decodare HD)
• manual

Instalarea a decurs foarte simplu. Am scos cablul TV din televizor şi l-am introdus în receiver, iar pe acesta l-am conectat la televizor prin cablul HDMI inclus în pachet. Am pornit receiverul, am pornit televizorul, am selectat sursa HDMI şi aveam deja pe ecran meniul aparatului, în care am ales limba româna, aspect 16:9 şi apoi s-a făcut scanarea automată a canalelor digitale disponibile. A durat mai puţin de un minut totul, timp în care a găsit 101 canale TV şi 7 radio-uri.

Momentan prind 5 canale în mod high-definition 1080i: TVR HD (meciurile se văd incredibil), Digi Sport HD, Naţional Geographic şi Nat Geo Wild HD plus nou introdusul U TV HD (dacă aveţi decodorul de câteva zile şi nu aveţi UTV HD, daţi o rescanare). Toate celalalte canale sunt în format digital, deci imaginea este ceva mai bună, iar culorile un pic mai vii. În plus, am şi 7 radio-uri, printre care şi InfoPro, preferatul meu.

Surpriza cea mai mare a fost la celelalte canale: eu plătesc abonamentul Baza+HBO (analogic, dar pe acelaşi cablu vin oricum şi cele digitale, pe care le recepţionează acum acest receiver şi le bagă în televizor), dar acum văd toate posturile TV din pachetul Extra, incluzând toate Dicovery-urile, AXN Crime şi Sci-Fi, Spice TV, ba chiar şi HBO Comedy, Cinemax, Digi Film 1 şi 2 şi a apărut şi VH1 din nou în peisaj.

Receiverul e foarte rapid, comută instant între canale, primeşte ghidul TV cu programul zilei, poţi face 5 liste de canale favorite şi în general este uşor şi rapid de utilizat. Nu mă aşteptam să fie atât de bun. Singurul dezavantaj e că acum schimb canalele şi sonorul din telecomanda receiverului, nu din cea a televizorului, dar nu e așa deranjant.

Tot de notat e ca la început unele canale nu se recepţionau, afişându-se un mesaj de genul “cardul nu este iniţializat”. Păţeam asta la HBO şi la altele. După câteva minute probabil s-a iniţializat acel card, pentru că au început să meargă toate, chiar şi cele la care în continuare scrie în listă ca sunt Not Available (vezi imaginea de mai jos cu HBO Comedy). Unele canale nu merg deloc, precum ProTV HD sau Sport.ro HD, care probabil încă nu s-au înţeles cu RCS-ul.

Aveţi mai jos imagini cu aparatul, inclusiv cu panoul de conectori din spate. De notat că are şi port Ethernet şi USB. Primul nu ştiu ce face, dar pe cel USB am înţeles că poţi introduce un stick şi se pot rula de pe el MP3-uri, JPEG-uri şi filme AVI. MKV-uri nu suportă.

În ordinea în care am aflat despre ele.

Jobs despre iPad: “we’re selling one every 3 seconds”. Asta da companie și produs de top.

Farmville e acum şi pe iPhone. Peste mii de ani, când vor sosi extratereştrii aici, ne vor găsi corpurile mumificate în faţa unui ecran de Facebook sau cu un iPod în mână, jucând Farmville. Au 70 de milioane de jucători activi, dar pun pariu că dacă mâine vine apocalipsa şi poimâine supravieţuitorii trebuie să reînceapă totul ca o civilizaţie agrară, n-ar şti niciunul ce seminţe să planteze şi cum să are un câmp.

iPhone 4 are sticlă pe faţă şi pe spate şi inox pe lateral. Un design inovativ, la care se adăugă grosimea de doar 9,3mm, cel mai subţire smartphone de pe piaţă. Bănuiesc că nu prea mai aveau ce să inoveze masiv la noua generaţie ca să o diferenţieze puternic de alte smartphone-uri existente pe piaţă, aşa că s-au concentrat şi pe aspectul exterior. Tare sunt curios cum se împacă utilizarea de zi cu zi cu sticla de pe ambele părţi.

Rezoluţia de 326 pixeli pe inch, când ochiul vede un maxim de 300 ppi, e un fel de a spune “afişajul acesta este cel mai tare care poate exista”. Calitatea imaginilor nu mai este limitată de ecran, ci chiar de ochiul uman. Rezoluţia urcă la 960×640 pixeli, bateria la 300 de ore standby (aproape 13 zile) şi permite 10 ore de browsing pe WiFi şi 40 de ore de ascultat muzică.

Când a arătat fotografii făcute de angajaţii Apple cu noua cameră foto de pe iPhone, mă gândeam că va arăta una şi cu barul în care s-a pierdut prototipul. Ar fi fost o glumă bună.

Noul iPhone filmează 720p şi editează filmele în telefon prin softul iMovie, cu tot cu tranziţii, text, fundaluri, etc. Totuşi, de câte ori v-aţi dorit să puteţi face editare video pe telefonul mobil?

Iar faza cu video-calling e interesantă, dar veche. Următoarea revoluţie va fi când se vor integra proiectoare în telefoane, ca la unele aparate foto, şi în loc să te uiţi pe ecran la persoana pe care o suni, o vei putea proiecta pe un perete sau chiar 3D ca în Star Wars. Aia ar fi ceva şmecher. Aşa cum e acum, video-chat-ul de pe iPhone 4, numit FaceTime, este doar pe WiFi, ceea ce îl face un fel de messenger. Asta mă miră, pentru că aveau o relaţie bună cu operatorii de telefonie, iar aceştia nu doreau să permită oamenilor să comunice audio-video prin alte metode decât reţelele lor, că aşa fac bani. Iar acum Apple aduce cea mai avansată metodă de comunicare în reţeaua lor gigantică de utilizatori iPhone 4 şi o face ocolind complet operatorii de telefonie. Nu m-ar mira că acest FaceTime să fie restricţionat de anumiţi vânzători.

Pe total mă declar plăcut surprins de iPhone 4, e probabil cel mai avansat smartphone al momentului şi asta pentru că Apple lucrează nu doar la hardware, ci şi la un software performant care să scoată în evidență avantajele telefonului. Ce nu-mi place însă e sistemul prea închis: FaceTime merge doar pe dispozitivele lor; ai nevoie de iTunes; softul ţi-l aprobă Apple, după ce îl scrii aşa cum îţi spun ei. Întreg sistemul are succes pentru că are o bază de clienţi de multe milioane de oameni, dar nu-mi place această lipsă de deschidere. Cred în continuare că tot Androidul şi licenţa sa open-source sunt de viitor.

Operatorul RCS & RDS are un început de ofertă pentru televiziune digitală şi cu patru canale HD oferite în pachet: TVR1 HD, Digi Sport HD, Naţional Geographic HD şi Naţional Geographic Wild HD. Mă interesează primul post, TVR1 HD, mai ales pentru Campionatul Mondial de Fotbal şi pentru Formula 1.

Oferta o găsiţi aici (am dat de ea via Pahomi). Nu ştiu mai multe despre ea, dar mă duc mâine să mă interesez. Paragraful care mi-a atras atenţie este:

Dacă eşti deja abonat al serviciilor Digi TV prin cablu analog (Baza, Baza Special şi Extra) sau digital (Baza Digital, Baza Special Digital şi Extra Digital), poţi trece la formatul HD, fără să plăteşti nimic în plus la abonament.

Trebuie doar plătit decodorul, adică 10 lei/lună chirie sau 350 lei pentru achiziţie. O să merg pe chirie, deoarece, matematic vorbind, achiziţia devine rentabilă ca bani doar dacă depăşeşti 35 de luni de închiriere, ceea ce nu mă văd făcând, tehnologia urmând să evolueze şi să se schimbe în următorii 3 ani.

Din câte ştiu, RCS-ul deja transmite prin cablu şi foarte multe canale în format digital. Până acum câteva zile le transmitea şi pe cele HD, dar le-au codat şi acum cer bani pentru ele. Eu nu le prind oricum, deoarece nu am televizor cu decodor DVB-C (cable), aşa că soluţia cu decodorul extern rămâne cea de care am nevoie.

NEX-3. Observati body-ul foarte subtire. Click pentru imaginea full (4592x2576 px, 2,6 MB) in care observati rezolutia buna a dungilor de pe obiectiv.

Cei de la Sony au adus în Delta Dunării modele aproape finale ale celor două camere foto pe care le vor lansa în iulie: NEX-3 şi NEX-5 din gama Alpha, ambele fiind DSLR-uri, dar cu o diferenţă fundamentală faţă de modelele tradiţionale din această clasă: sunt foarte mici ca dimensiuni.

Comparatie marime. Sursa: dpreview.com

Cât de mici? La fel de mici ca cele mai subţirele compacte point-and-shoot de pe piaţă. NEX-5 are 38 mm grosime, fără obiectiv, NEX-3 fiind chiar mai subţire. Faţă de un DSLR normal, e cam de trei ori mai mică la grosime. Celelalte dimensiuni sunt de aproximativ 10 cm lungime şi vreo 6 cm înălţime.

Este un DSLR? Da, are elementele care fac ca aparatele DSLR să obţină imagini mult mai bune decât cele compacte.

1. Are senzor APS-C de 22,4 x 15,6 mm, că la majoritatea aparatelor DSLR de entry-level şi medium-level. Denumirea completă este Exmor APS HD CMOS şi are 14,2 megapixeli efectivi. Obţine imagini clare şi face şi efectul de adâncime de câmp specific DSLR-urilor.
2. Obiectivele sunt detaşabile, aparatul fiind vândut în kit cu un obiectiv fix de 16mm/F2.8 sau cu un varifocal de 18-55 mm/F3.5-5.6 cu stabilizare optică în el. În viitor va fi disponibil şi un 18-200mm / F3.5-F6.3 stabilizat. Există adaptor pentru obiectivele celorlalte aparate Sony Alpha şi pentru obiectivele Konica-Minolta existente, iar cel mai probabil cineva va produce şi adaptoare pentru alte mărci de obiective de pe piaţă.
3. Se duce până în ISO 12.800 şi face fotografii bunicele în condiţii slabe de iluminare, plus că are şi un mod de noapte în care combină mai multe expuneri într-o imagine clară şi bună.
Citește tot textul »

Mâine dimineaţă plec în Delta Dunării într-o excursie organizată de Sony şi Smartpoint cu ocazia lansării unei noi generaţii (s-ar putea spune chiar unui nou tip) de camere foto: Sony NEX-3 şi NEX-5. Abia aştept să văd cum arată celebra deltă, pentru că n-am mai fost până acum.

Despre noile camere nu ştiu prea multe, n-am avut decât puţin timp liber în care să sap după ceva informaţii. Din ce am înţeleg de pe net, e vorba de un hibrid între camere compacte şi DSLR-uri, adică au obiective interschimbabile şi senzori mari, APS-C (de aici vine calitatea imaginii), dar într-o carcasă mult mai mică decât cea a unui DSLR standard. Rămâne să aflu mâine şi poimâine mai multe şi să le încerc cu mâna mea. De notat e şi că NEX-3 filmează 720p, iar NEX-5 la 1080p.

Mă întorc vineri seara cu, sper, multă ciorbă de pește la activ.

Update: m-am întors! Am stat la Green Village în Sf Gheorghe, la lux, iar plimbarea pe canalele Deltei a fost o experienţă nouă pentru mine, fiind prima oară când văd rezervaţia. Urmează să revin cu mai multe detalii şi povestiri despre întreaga experienţă şi despre noile camere NEX-3 şi NEX-5, dar între timp iată mai jos cum arată aceste camere. Da, atât de mici sunt, iar obiectivele sunt interschimbabile, au senzor de DSLR şi fac fotografii precum cea de dedesubt. Voi pune şi imagini full în posturile viitoare, ca să le analizaţi.