Aţi remarcat vreodată ce plictisitor este când se întrerupe curentul electric acasă şi nu mai ai ce face? Mi s-a părut mereu că în astfel de momente groaznică nu este chiar lipsa curentului, pentru că pe aceasta o pot suplini pentru un timp limitat: am laptop, am Kindle, pot să ascult nişte muzică la iPod sau să joc un Worms pe telefonul mobil. Să-ţi lipsească accesul la Internet este cel mai rău.

E momentul acela când simţi că nu ai ce face. Că poţi deschide un laptop ca să treacă timpul, dar ce faci cu el? Toate serviciile moderne sunt legate de Internet, ba chiar mulţi oameni au totul online şi nimic local, asta însemnând chiar şi nişte fişiere la care ar putea munci. Eu de exemplu îmi ţin online ideile de posturi viitoare pentru blog. Fără net, degeaba îmi merge Notepad ca să scriu un text… n-aş şti despre ce vroiam să zic.

Recent eram pe la cineva unde se tăiase cablul TV. Eram vreo 4-5 cu laptopuri, fiecare butonând misterios la problemele sale, până când cineva a zis “auzi, dar nu deschidem şi noi televizorul, să ne uităm la nişte ştiri?”. Răspunsul a fost “nu, că a expirat contractul şi trebuie făcut altul şi până atunci este cablul TV tăiat”.

A durat mai puţin de o secundă până când în mintea fiecăruia s-a făcut legătura dintre acest element şi Internetul de care ne bucuram toţi. Am auzit dintr-o dată cum 5 mâini au încetat a mai clămpăni la butoanele laptopurilor şi în milisecunda următoare 5 capete şi-au ridicat privirea din spatele monitoarelor personale şi 5 priviri speriate au fost aruncate de la unul la altul. Cineva a zis din prima “dar… internetul l-ai plătit? Că dacă ţi-au tăiat cablul poate ţi-l taie şi pe ăla” şi ceilalţi am întărit şi confirmat imediat “da… aşa este… îl taie… de obicei sunt în tandem…”.

Orange a introdus plată prin SMS a călătoriilor cu metroul. Preţul unui călătorii plătită astfel este de 0,5 euro plus TVA, adică mai mult decât dacă ai cumpăra cartelă, dar metoda este bună pentru momentele când nu ai bani la tine şi tehnologia este de apreciat. Dacă iei 10 călătorii prin SMS, costă 2,2 euro plus TVA, ceea ce e un tarif bunicel.

Detalii puteţi citi pe Hotnews, unde se explică bine cum trebuie sunat la 1700, cum funcţionează şi în ce staţii.

Partea la care sunt nelămurit este următoarea:

Accesul în staţie se va face prin apelarea gratuită a numărului 1700 şi apropierea receptorului telefonului de validatoarele special instalate. Telefonul va emite un semnal sonor care va fi interpretat de validator, stabilind în timp real dacă în contul clientului există călătorii valide şi permiţând accesul pe peron.

Apropii telefonul de un aparat? Emite tonuri? WTF is this? Eu nu sunt abonat Orange, aşa că rog pe cine are posibilitatea să ne spună cum funcţionează sistemul şi dacă apar probleme. La o primă vedere, nu-mi este foarte clar cum apropii telefonul, cum trebuie să te sincronizezi astfel încât să nu-i încurci pe alţii şi ce faci dacă aparatul nu recunoaşte sunetele respective.

Acum aproximativ un an am înlocuit vechile ferestre ale camerei cu unele tip termopan. Nu ceva super-super, ci un model cu 3 camere, low-e luat de la Aplast. După ele mai am oricum şi un balcon pe care costă prea mult să-l închid.

Ce-am observat după un an de testare? (review de termopane… suuuper). Temperatura medie în cameră a crescut cu 2, hai 3 grade. Adică dacă înainte erau 21 de grade şi-mi era frig, acum sunt 23 şi ceva şi îmi este mult mai bine. Nu s-a transformat dintr-o dată din peştera în saună, n-au fost alte efecte senzaţionale, ci două grade în plus, dar care se simt.

Poate cel mai mare avantaj este liniştea. Ştiţi cum sunt termopanele, nu se mai aude nimic prin ele. Nu mai aud claxoane, nu mai aud petarde, nu mai aud zumzet de copii mici atunci când ies de la şcoală, nu mai aud vântul sau ploaia sau viscolul care este acum afară. Dacă nu poţi să dormi din cauza zgomotului stradal, pune termopane, diferenţa este imensă.

Dacă ţin bine minte, am dat 1100 de lei pe o fereastră de 900 x 600 cu deschidere dublă şi pe o uşă de balcon de 2000 x 800 cu deschidere normală, plus plase de ţânţari.

Există tehnologii care nu sunt puse niciodată în lumina reflectoarelor, dar în anumite momente sunt foarte utile. Intel Wireless Display e una dintre ele.

De revelion vroiam să pun un film de pe laptop pe televizorul LCD din cameră. Aveau şi cablu HDMI şi tot ce trebuie. Problema era că fişierul se găsea în laptopul meu şi eu vroiam să mai scriu şi să editez nişte imagini, aşa că trebuia întâi mutat filmul pe un alt laptop. Acest lucru este mult mai greu de făcut atunci când ai un fişier de 8 GB şi n-ai un stick USB suficient de mare.

Am încercat mai multe variante. Cardul din aparatul meu foto e de 8 GB, aşa că fişierul n-ar fi încăput (7,9 GB versus 8,3 GB). Altceva nu aveam la dispoziţie, iar reţeaua wireless mergea prost şi pica des, nefiind bună pentru un transfer susţinut la viteză mare. Am vrut să fac o reţea ad-hoc între laptopuri şi am reuşit (are Windows 7 utilitar pentru asta, deschideţi Start şi scrieţi “ad-hoc”), dar apoi am stat câteva minute să configurez Sharing şi Security-ul, făcând-o la nimereală cu conturi tip “Everyone” şi toate drepturile date direct, numai să meargă. Când în sfârşit a început transferul, laptopul primitor s-a blocat din cauza acestuia şi devenise de neutilizat. Timpul estimat era de 45 de minute.

Văd în ultima vreme, pe majoritatea site-urilor româneşti ce scriu despre telefoane şi tehnologie, tot mai multe ştiri despre noi telefoane cu LTE. Această tehnologie, ca să vă împrospătaţi memoria, înseamnă “long term evolution” şi este a 4-a generaţie de comunicaţii mobile (4G), promiţând inclusiv viteze de zeci şi sute de Mbps. Dar mai avem până acolo.

Americanii au deja astfel de reţele operaţionale, chiar dacă nu foarte răspândite. Iar pentru piaţa lor se fac telefoane cu modem LTE, telefoane ce însă nu merg şi în reţelele noastre deoarece au modem-urile pe alte frecvențe. Sau, chiar dacă au şi modemuri pentru frecvenţele noastre, tot n-ar merita achiziţia, deoarece plăteşti preţul unei tehnologii foarte bune, dar la care încă nu ai acces în România.

Eu nu citesc despre astfel de telefoane şi nici nu scriu despre ele. Nu are rost. Pot avea cea mai minunată tehnologie, pot fi super-subțiri, cu baterie de 2 săptămâni, Android 6.0 la bord şi cu super-memorie şi procesor – nouă ne sunt inutile. Motivele sunt următoarele:

Mă uit pe un articol din Ziarul Financiar şi mă minunez de cât de întortocheată este ţara în care trăim. După cum probabil aţi auzit, la 31 decembrie expiră licenţele de operatori ale Vodafone şi Orange şi Autoritatea Naţională pentru Reglementare în Comunicaţii (ANCOM) încă nu le-a prelungit licenţele.

Sincer vorbind, e mică şansa ca de la 1 ianuarie să nu mai funcţioneze comunicațiie. Nu scoate nimeni antenele din priză, nu opreşte nimeni reţeaua şi apelurile, dar e vorba de amenzi şi taxe importante de plătit şi legi care mie mi se par idioate. Statul român ar trebui să gestioneze mai bine aceste lucruri, nu să le rezolve aproape prin şantaj în ultimul moment.

ZF zice că operatorii sunt invitaţi la ANCOM pe 28 decembrie, la discuţii. Cu 3 zile înainte de data expirării licenţelor ce discuţii poţi să mai ai? Chestia asta se numește direct şantaj, căci nu mai poate fi ascunsă sub scuza incompetenţei care a dus la întârzierea rezolvării situaţiei. Te duci pe 28 decembrie la discuţii şi nu mai ai timp de nimic, semnezi actul ce ţi se pune în faţă şi gata, e o manevra clasică.

Reţineţi însă că vorbim de Vodafone şi de Orange, care cu 1 miliard de euro cifră anuală de afaceri fiecare probabil ar trebui să intre la categoria “super-mari” contribuabili, având în vedere cifrele imense pe care le plătesc la bugetul statului. Au zeci de mii de angajaţi, plătesc impozite pe sute de milioane de euro profit, asigurări, impozite şi rovignete pentru mii de maşini, ţin doar ei în spate zeci, dacă nu sute de alte firme şi dealeri din toată țara care la rândul lor plătesc taxe şi impozite.

Manevra asta cu “nu prelungim, veniţi pe 28 decembrie la alte negocieri, eliberaţi spectrul de 900 MHz în timp record” şi alte asemenea nu se poate numi altfel decât mârlănie.

Mai ştiţi toate acele discuţii (care mie mi se par destul de anacronice) despre cum o urare “din inimă” se face telefonând personal cuiva, nu trimiţând un simplu mesaj sau scriind pe wall-ul respectivei? Eu, adeptul tehnologiilor cât mai moderne, plus electronist cu specializarea în Comunicaţii Multimedia,  prefer să găsesc metode tot mai inovative de face o urare cuiva.

Orange gândeşte la fel ca şi mine la acest capitol, deoarece tocmai am fost informat despre cea mai modernă (i-aş zice chiar science-fiction) metodă de a face o urare acum că vin sărbătorile. Pur şi simplu poţi scrie mesajul pe cer. Da, pe cer.

Evident, nu apare un avion care să-l scrie cu fum şi nici nu e făcut din baloane cu heliu, ci foloseşti smartphone-ul pentru asta, că doar vorbim de Orange. Sistemul este simplu. Foloseşti site-ul www.ScriePeCer.ro (te poţi loga cu Facebook sau îţi faci cont pe site) pentru a scrie un mesaj cuiva (50 de caractere), îl amplasezi pe hartă, îl orientezi în ce direcţie vrei şi persoana căreia l-ai adresat va primi o notificare despre acest lucru.

Mai e nevoie doar de vreo 10 ani și, indiferent dacă e o zi obișnuită sau se întâmplă vreo catastrofă, mai mulți oameni vor fi adunați în jurul unui hotspot wifi decât în jurul bisericii. A durat doar vreo 1500 de ani ca să ajungem aici și a fost nevoie și să se inventeze tablete și smartphone-uri.