Dacă n-ați fost ieri la manifestație, puteți citi totul la Auraș, într-o relatarea ce punctează foarte bine ce-a fost și ce n-a fost ieri la protestul pro-Arafat din Piața Universității și de la Cotroceni. | 7 comentarii

Acest post nu este despre femei nemachiate dimineaţa, ci despre ştirile de dimineaţă.

Eu mă dau jos din pat la 8, dar alarma îmi sună la 7, iar în acea oră disponibilă doar mă dezmorţesc încetişor uitându-mă la ştiri. De câţiva ani am început să mă dezmorţesc foarte repede atunci când ştirile îţi arată numai orori şi crime din cele mai groaznice.

Categorii de ştiri pe care aş vrea să le aud dimineaţă:

• rezumatul ştirilor zilei anterioare.
• meteo.
• rezultatele nopţii din diverse sporturi; toate sporturile, nu doar ce-a făcut Becali.
• cum e traficul, unde sunt lucrări, unde se anunţă radare.
• ce se va întâmpla interesant în acea zi, vernisaje, spectacole.
• I Like IT, Ce se întâmplă, doctore?

Ce văd de fapt la ştirile dimineţii:

• oameni morţi în accidente rutiere
• copii arşi de vii în incendii
• oameni morţi în altercaţii
• interlopi arestaţi şi arme găsite asupra lor

De ce atâtea tragedii? De ce s-au mutat ştirile de la ora 17 la ora 7 a dimineţii şi trebuie să-mi încep ziua fără nici o informaţie utilă, ci numai cu toate crimele, nenorocirile şi dezastrele în minte?Nu vreau asta. Nu-mi mai oferiţi asta!

Şi spun “fără nici o informaţie utilă” pentru că la sport văd doar “spam” despre vedete închipuite, iar la meteo, dacă te uiţi pe ProTV (în special despre ei vorbesc aici), nu poţi să afli doar temperaturi şi dacă va ploua sau nu, ci trebuie întâi Busu să-şi dea cu părerea despre ce merge rău în ţara asta şi să ţină un mic discurs plin de morală, înainte de a zice câte grade sunt la Piteşti şi unde e înnorat.

Săptămâna trecută a fost la ProTV o ştire despre un moldovean care trăia într-o pădure de pe lângă Chişinău, într-o colibă improvizată, şi mânca de foame câini şi pisici vagaboande împreună cu ce plante sălbatice găsea prin codru.

Evident, ştirile îl prezintă ca pe un criminal care ar trebui aspru pedepsit doar pentru că mănâncă ceea ce în mod normal este privit ca animal de companie. Poate că ştirea adevărată ar trebui să fie despre cum sărăcia te dezumanizează şi te face să uiţi anumite repere şi reguli nescrise ale societăţii noastre din această parte a lumii.

“Pentru că nu are ce mânca, strânge câinii şi pisicile lovite de maşini. Carnea o fierbe sau o mânca crudă, iar pielea o pune la uscat. Din pădure mai strânge şi cartofi sălbatici, pe care îi mănâncă la fel cruzi.”

Mi se pare groaznic, dar nu pentru că mănâncă animale, ci pentru că din banii strânşi de la cei mulţi care lucrează şi au o viaţă normală un stat ar trebui să-i poată ajuta pe cei puţini (relativ la numărul total) care ajung în astfel de situaţii. Asta înseamnă civilizaţie. Vremurile când îi trimiteam în codru pe cei săraci sau bolnavi sau ologi, ca să moară şi să nu ne mai consume mâncarea și căldura, s-au sfârşit o dată cu Sparta sau cu Evul Mediu.

Nu pot totuşi să nu remarc ipocrizia redactorilor care au făcut această ştire. A mâncat câini şi pisici în pădure, de foame şi sărăcie? Ar trebui judecat, spune chiar preşedinta asociaţiei de protecţie a animalelor. Dacă ar fi mâncat fazan sau curcan, la un restaurant de fiţe, ar fi fost considerat gurmand. Dacă ar fi crescut pui, porci, vite, capre, oi, miei şi câte altele în coliba lui, luandi-le apoi gâtul pentru a face o friptură, ar fi fost considerat un om normal, cel mult un pustnic din pădure. Dar pentru că a ales să mănânce o altă specie, “ar trebui judecat”.

M-am amuzat ieri privind ştirile ProTV şi evoluţia scandalului elevei de la Jean Monnet violată de profesorul ei de sport. Nu-i frumos, dar eu m-am amuzat de evoluția cazului, nu de faptele săvârșite.

Cică apărarea profesorului este că nu ştia că eleva cu care a făcut sex e minoră. Pare logic, nu? De unde să ştie un profesor ce vârstă are unul dintre elevii săi? Adică un elev de clasa a 12-a sau cât o fi fost respectiva elevă poate avea oricât între 8 şi 66 de ani, nu? Apoi, ce contează vârstă? E acuzat de viol, care e ilegal indiferent de vârstă, nu mai contează aici că avea peste sau sub 16 sau 18 ani.

Mai tare este că elevii liceului ţin cu profesorul, nu cu colega lor. La ştiri s-a zis că elevii vor să pună bani la un loc pentru a-i angaja profesorului un avocat de top. Păi cum vine asta? Fetelor, iată de ce trebuie să fiți populare în liceu, altfel la nevoie colegii vă înjunghie în spate.

Înţeleg că profesorul este deja reprezentat de Paula Iacob, o doamnă în vârstă pe care am mai văzut-o la televizor reprezentând oameni de afaceri în scandaluri de cel mai înalt nivel. Sigur are profesorul nevoie de alt avocat? Oricum, să o auzi pe Paula Iacob vorbind despre violuri şi sex cu eleve este foarte haios.

Un articol foarte interesant despre scandalul în care se găseşte acum implicată firma Olympus este scris de CNN. Se pare că japonezii au avut pierderi foarte mari, de 1,4 miliarde de dolari, pe care le-au ascuns de acţionari şi auditori, ba chiar şi de conducerea firmei.

De fapt articolul spune că au numit un preşedinte străin (lucru rar într-o companie japoneză) tocmai pentru că acesta nu putea citi japoneza şi deci ar fi fost uşor de manevrat de către consiliul de administraţie. Deşi un preşedinte este de obicei şi CEO în firmă (Chief Executive Officer, Director Executiv), acel post a fost păstrat de un japonez care dirija totul şi care, atunci când o revistă a descoperit pierderile şi directorul străin a început să întrebe despre ele, a vrut să acopere din nou totul şi chiar l-a concediat pe acesta.

Toată istoria este pe CNN şi implică demisii la nivel înalt în companie, delistări de la bursă şi investigaţii împreună cu Ernst & Young şi Pricewaterhouse Coopers.

Articolul spune şi alte detalii interesante: cum a pierdut Olympus 75% din valoarea de la bursă în urma scandalului şi dezvăluirilor făcute de directorulul concediat, cum a fost dat afară acesta (“predai cheile şi calculatoarele, iei autobuzul până la aeroport”) şi cum, întrebând de ce i-au fost ascunse toate acestea, i s-a răspuns “eşti director, eşti prea ocupat pentru astfel de detalii”. Merită citit.

De câteva luni am observat că ştirile ProTV menţionează dacă cineva avea sau nu asigurare pentru bunuri atunci când este un reportaj despre accidente auto, incendii sau alte distrugeri. Este zis, destul de sec, la finalul reportajului “proprietarul avea maşina asigurată” sau “familia nu avea casa asigurată”.

Ce nu se zice niciodată, măcar într-o ştire ulterioară cu nişte calcule şi statistici, este dacă respectiva asigurare a fost bună de ceva. Cioc-cioc la uşa respectivilor, salut, acum 3 luni v-aţi distrus maşina într-o groapă, v-a dat asigurarea alta? Salut, v-a ars casa, aţi reparat-o cu banii de la asigurator? Sunt chiar curios dacă s-au rezolvat situaţiile respective, la ce societate erau asiguraţi şi ce probleme au apărut.

Dacă majoritatea cazurilor s-au rezolvat cu bine, ar avea mai mulţi oameni încredere în asigurări şi ar da banii pe ele.

“Pe aici nu se trece!“, a strigat Ghiţă invadatorilor conduşi de Elan Schwarzenegger (sau cum îl cheamă), în bătălia purtată la Casa Scânteii pentru postul Realitatea, pârjolind parcarea din fața forțelor dușmane și otrăvind ușile automate de la intrare, ca să nu se mai deschidă singure (acțiune inspirată, că probabil jumatate dintre bodiguarzi și executori n-au știut cum să intre altfel în clădire).

“Nu-i nimic, nu vrem să trecem pe aici, ba chiar ne ducem în altă parte“, a strigat fostul soţ al Mihaelei Rădulescu (orice ar face, tot pentru acest lucru rămâne faimos), mutând postul real Realitatea (gluma intenţionată, cum ar zice americanu’) în “Willbrook”, denumire despre care cel care a scris articolul de pe Hotnews consideră că ştim cu toţii ce înseamnă şi ce este şi unde este. Nu ştim! Probabil e vreo clădire de birouri cine ştie pe unde.

În spiritul luptelor de altă dată, Realitatea TV de acum transmite nu chiar din clădirea Willbrook, ci dintr-un cort de campanie făcut undeva pe acolo. Ce a mai rămas din post sub controlul lui Sebastian Ghiţă (Asesoft) transmite în continuare din vechiul sediu sub numele RTV, dar nu este preluat de niciun operator de cablu (măcar au un site de ştiri pe rtv.net).

Habar n-am cum s-a ajuns la această situaţie şi de ce se ceartă între ei marii miliardari ai ţării. Can’t we all just get along? Nu se ştiu prea multe detalii despre ce-au de împărţit şi de ce nu s-au înţeles în formula de “patron şi manager”. Sincer să fiu, nici nu prea îmi pasă. Singurul mister de elucidat este în ce tabără s-a dus Piticu.

Post scris astă-noapte la ora 00:40. Până azi probabil că s-au schimbat total lucrurile. De vreo trei ori.

Acum că Gaddafi e mort, împuşcat ca un câine care n-a mai avut pe unde să fugă după ce a fost prins în ultimul colţ în care se ascunsese, ONU cere o anchetă privind modul cum a murit. Adică ar fi trebuit să fie prins şi judecat, că-l aşteptau la Haga la tribunal cu braţele deschise. Mai mult, chiar şi Amnesty Internaţional cere o anchetă privind modul în care a murit “colonelul”, iar SUA a cerut Libiei “transparență” privind uciderea sa.

Culmea, ONU este organizaţia care a dat un mandat forţelor europene de a bombarda Libia la începutul anului. Şi a fost vorba de mii de misiuni aeriene, de sute de rachete trase, de ajutor dat rebelilor, arme şi cine ştie câte altele. Palatul lui Gaddafi a fost lovit de rachete încă din primele zi. Atunci ce se aşteptau să facă, dacă nu să-l omoare? L-au vânat mereu, dar acum când e mort e nevoie de o anchetă pentru a vedea de ce nu l-au prins în viață?

Aş fi zis că, acum că e mort, cei care au autorizat misiunile îşi dau noroc, se scarpină în cap şi zic “ok, am rezolvat-o şi pe asta… ce urmează acum?”.

Cei de la Amnesty Internaţional zici că sunt setaţi să lupte pentru binele oricui, indiferent cât de javră ar fi persoana respectivă. Adică ok, nu vor războaie, hai să facem pace, dar Gaddafi? Dă-l în mă-sa! Şi-a asuprit propriul popor, s-a luptat cu Egipt şi Chad, e responsabil pentru atentatul de la Lockerbie şi altele, mii de morți în total.