“Situatia va reveni la normalitate dupa ninsori, dar trebuie sa mai treacă o perioadă” A declarat premierul. Știu că nu asta a fost intenția, dar sună ca şi cum ai spune că nu trebuie făcut nimic, la un moment dat se va opri ninsoarea, apoi mai trece o perioadă şi se va face cald, se topeşte de la sine zăpadă şi gata, situaţia e salvată. | 2 comentarii

Ei sunt generaţia care are 30-45 de ani, generaţia tăcută, care nu a ieşit în faţă. Ei sunt cei care au început să lucreze încă din timpul facultăţii, care au crescut odată cu companiile, generaţia care a învăţat rigoarea şi organizarea multinaţionalelor şi care a pus pe picioare afaceri din instinct, fler, energie şi determinare.

Ei sunt generaţia care a fost trimisă la cursuri, seminarii, şcoală, adică la pregătire de angajatorii lor, generaţia care a învăţat cum este şi la alţii, care a extins în ţară afacerile companiilor pentru care lucrează, generaţia care ştie în orice moment, până la ultimul sac, care este cererea de produse şi ce vor românii, generaţia care se scoală în fiecare dimineaţă sub presiunea targeturilor de vânzări, care se duce la job în fiecare zi pentru că prezenţa lor nu este opţională, aşa cum se întâmplă la Parlament- unde Crin Antonescu este liderul chiulangiilor, generaţia care a dat manageri români pentru alte ţări. Ei sunt generaţia care nu trăieşte din rente, sinecuri sau comisioane. Ei sunt plătiţi în funcţie de realizări.

O fată din IT, care candidase pentru acea bursă de Executive MBA, povestea la interviu cum este responsabilă din România şi pentru alte ţări din zona fostei Iugoslavii şi cum trebuie să facă lucrurile să meargă într-o echipă multinaţională. Un candidat în vârstă de aproximativ 30 de ani din industria auto avea pe mână un buget de 50 de milioane de euro pentru mai multe ţări. Iar un manager din HR, care lucrase la o firmă de audit, era responsabil de resurse umane pentru nouă ţări.

Iar Traian Băsescu se chinuia în primăvară să găsească un premier.

Un articol interesant (și mult mai lung) în Ziarul Financiar. Problema este că sunt numiți “generația tăcută”, oameni magici care însă nu sunt puși la treabă pentru folosul nostru, al tuturor. Nu este cazul. Acești oameni sunt, într-un fel, la fel de corupți ca și cei din politică. Singura diferență este că ei sunt “corupti” în mod legal, prin salarii mari care îi leagă de companiile în care lucrează și interesele lor, în timp ce politicienii din antiteză sunt corupți prin bani la negru, dar fix în același scop. Oamenii care au deja de toate nu prea își doresc sau nu au timp să-și dorească să schimbe ceva pentru binele tuturor. Cei ca Bloomberg sunt mult mai rari.

Mă uitam pe marea schemă de reorganizare a României. Se vorbeşte despre 8 regiuni grupate geografic şi, întrucât pentru Covasna şi Harghita nu s-a găsit nici o soluţie, iar UDMR-ul tot solicită pentru cei de acolo autonomie, le lasă ca şi până acum, neschimbate. 8 regiuni şi două judeţe, ceea ce sună idiotic.

Lăsând cele două judeţe pe dinafara reorganizării se recunoaşte tacit faptul că au un statut special, că acea zonă este “altfel”. Nu le dai autonomie faţă de puterea centrală, dar exerciţi puterea centrală peste tot, mai puţin în acele două judeţe, ceea ce înseamnă de fapt acelaşi lucru. De asta cred că UDMR-ul va fi de acord cu reorganizarea, deoarece e un pas înainte în direcţia dorită de ei.

În reclama de mai jos, una din ciclul România – explorează gradina Carpaţilor, nu înţeleg de ce sunt prezentaţi atâţia oameni făcând baie în diverse piscine. Adică rămâi cu impresia că ţara noastră este una a piscinelor, jacuzzi-urilor, căzilor cu hidromasaj, petrecerilor în tricouri ude şi a apelor termale. Mie nu mi se pare că este aşa. În plus, sunt destul de sigur că piscine sunt şi în alte ţări, aşa că probabil nu asta i-ar atrage pe turişti să vină în România, decât dacă ne adresăm celor din Sahara sau fremenilor de pe Dune.

Că veni vorba, nu sunt împotriva difuzării ei pe canalele româneşti, spre deosebire de alții. La o primă vedere, e aiurea să promovezi românilor România, că doar suntem deja aici şi ştim ce e de vizitat. La o a doua vedere, poate că nu ştim chiar tot ce e de vizitat (glumă, glumă, dar poate chiar sunt o grămadă de centre de health & spa în diverse zone interesante) şi în plus trebuie să ştim şi noi, românii, cum este promovată ţara. Vezi clipul, îl arăţi unor prieteni străini, îl pui şi tu pe Facebook şi aşa mai departe. Asta dacă ai şti şi unde e clipul în primul rând, dar aici intervin eu cel de mai sus si cu acesta.

Există nişte fonduri europene pe care UE ni le dă pentru dezvoltarea ţării. În teorie, asta înseamnă că firmele româneşti ar putea lua bani de la UE pentru a-şi dezvolta afacerile în diverse domenii, după ce prezintă un proiect în care explică de ce au nevoie de aceşti bani şi ce afacere de succes vor deschide cu ei. În practică, acest lucru nu prea se întâmplă, rata de absorbţie fiind de aproximativ 9% din cât ar vrea UE să ne dea.

Majoritatea oamenilor, auzind astfel de statistici, se gândesc la modul simplist “asta e, dacă nu sunt în stare oamenii să depună un proiect aşa cum se cere şi apoi să ia banii ca să-şi deschidă afaceri, ce să le fac eu? Suntem varză!“. În principiu e corect, dar gândiţi-vă cât pierde statul român la această afacere.

Cum pierde statul din moment ce firmele private iau acest fonduri? Păi simplu: statul îşi ia partea lui din orice tranzacţie economică, prin TVA. Tu iei fonduri europene ca să-ţi faci o covrigărie. Perfect, de ce ai nevoie? Păi mese de inox, un cuptor, faină, pungi, spaţiu. Plăteşti aceste lucruri cu bani europeni, dar 24% din valoarea totală a facturilor achitate o ia statul. Orice ai construi, orice ai face cu bani europeni, dai 24% la stat. Despre câţi bani vorbim? Fondurile alocate României în perioada 2007-2013 sunt de 19,2 miliarde de euro. Dacă s-ar absorbi toate fondurile, statul român ar lua 24% din această sumă, adică vreo 4,6 miliarde de euro, fără să facă nimic. Tu faci dosarul, tu faci achiziţiile, tu-ţi pui afacerea pe picioare, iar statul doar te taxează 24% din toate facturile mişcate, fără să-i pese dacă vei avea sau nu succes.

Eu cam aşa înţeleg sistemul şi sper să nu mă înşel. Situaţia cred că este chiar mai rea pentru statul român. În multe cazuri UE nu-ţi finanţează 100% proiectul, ci îţi dă doar o parte din bani, iar tu pui diferenţa. Dacă UE îţi dă doar 50% din bani, acei 19,2 miliarde se transformă în 38,4 miliarde euro din care statul român ar putea solicita TVA. Iar dacă afacerea ta prinde viteză şi ai succes, dai la stat TVA şi în anii următori şi mai dai şi impozit pe profit şi impozit pentru salariile angajaţilor şi tot aşa.

Cu atâţia bani la mijloc, rămân uimit că statul nu pare să depună eforturi mari pentru a impulsiona românii să depună proiecte şi să acceseze respectivele fonduri.

Datele via fonduri-structurale.ro

Conform unui ordin al UE de prin 2008, în 2011 toate ţările membre ar trebui să facă un recensământ al populaţiei şi să obţină tot felul de date despre nivelul de trăi şi realităţile economice ale fiecărei regiuni. Astfel UE vrea să aibă o situaţie de ansamblu asupra nivelului de trăi în Europa şi, mai important, vrea să aibă toate datele din acelaşi an, ca să nu compare 2011 cu 2008.

La noi se face? Voi aţi auzit ceva despre asta? Că mi se pare cam târziu, dacă deja nu e gândit tot planul. A zis “piua” România?

N-am un site anume pe care să vi-l arăt. O căutare pe google după “european union 2011 census” aduce în rezultate ordinul despre care vorbeam, o ştire care spune că Bulgaria deja îl face (e o etapă online şi una offline) şi, ca bonus, faptul că cine refuza să fie chestionat va primi o amendă. 60 de euro în Bulgaria, dar am auzit şi de 400 de euro în alte ţări, funcţie de cum îşi are fiecare ţară amenzile.

Update: da, se face, dar în 22-31 octombrie, că la noi s-a amânat din lipsă de bani. Detalii.

Fiţi atenţi la o manevră care se face cu ocazia fiecărui Superbowl: echipa câştigătoare îmbracă nişte tricouri speciale care se fac cu ocazia meciului. Probabil scrie pe ele “winner of the SuperBowl” şi anul şi numele echipei sau ceva aşa. Ideea este că tricourile se fac înainte de meci şi, întrucât nu se ştie care echipă va câştiga, se face câte un set pentru fiecare. Mai mult, magazinele care vând articole sportive vor să fie pregătite imediat după meci cu stocuri de tricouri ale câştigătorilor pentru că dau năvală fanii să-şi cumpere câte unul, mai ales fanii din oraşul natal al respectivei echipe. După meci, tricourile cu numele echipei câştigătoare sunt puse la vânzare, iar cele ale echipei pierzătoare sunt inutile şi ar trebui aruncate; în total e vorba de marfă de vreo 2 milioane de dolari.

Aici intervine şmecheria despre care scriu. Tricourile respective nu sunt aruncate, ci le preia o fundaţie, World Vision pe numele ei, şi donează în lumea largă, citez, “about 100,000 articles of clothing that, instead of being destroyed, will help children and adults in need“. Deci cam 100.000 de tricouri şi bluze şi şepci şi ce-or mai fi. Unde credeţi că intenţionau să le doneze în acest an? În Armenia, România, Zambia şi Nicaragua.

Aşa că întreb şi eu: de ce vor să doneze şi în România? Chiar aşa rău stăm încât vom primi donaţii de tricouri de sport cu numele echipei care a pierdut Superbowl-ul pe ele? Mă întreb câţi de la noi au auzit de Pittsburgh Steelers, dar întrebarea mai bună rămâne de ce naiba are nevoie România să accepte o donaţie de tricouri? E o penurie de tricouri gigantice în ţara noastră? Aşa varză suntem, încât chiar şi un astfel de ajutor e considerat că ne-ar fi de mare folos? Asta e ca la inundaţii, când nişte oameni rămân fără case, iar alţii le donează câte un televizor vechi sau haine vechi de iarnă, în loc să dea bani din care să li se asigure respectivilor cele necesare în funcţie de situaţia lor curentă. Probabil că respectiva fundație n-a avut încă timp să numere, împacheteze și să transporte respectivele tricouri, dar tare aș fi curios la cine din România ajung.

Ce bucurie, suntem pe picior de egalitate cu Armenia, Zambia şi Nicaragua.

Detalii pe blogul oficial World Vision. Un punct de vedere împotriva acestor practici pe AidWatchers. Eu am auzit de această campanie într-un reportaj pe CNN, moment când am rămas uimit să aud numele României, dar abia acum mi-am adus aminte să caut mai multe.

Pe blogul Moshe Mordecai este un apel la salvarea Bibliotecii Judeţene Constanța, unde lipsa fondurilor a dus la concedierea multor angajaţi şi la zero investiţii în cărţi noi. Totuşi, manifestul bibliotecarilor nu mă face să le înţeleg dramă, ci doar să conştientizez cât de încărcate sunt administraţiile locale la toate nivelurile lor.

În urma concedierilor din vara acestui an, instituţia, care avea 104 angajaţi, a rămas cu doar 50. Dintre aceştia numai 39 sunt bibliotecari, în condiţiile în care, conform legii, la o populaţie a judeţului Constanţa de 722.360 locuitori, grupul personalului de specialitate ar trebui să fie calibrat între 103 şi 144 de bibliotecari

39 de bibliotecari după reduceri masive de personal?!? Ce fac atâţia oameni într-o bibliotecă? Nu ştiu exact ce presupune această meserie și nu vreau să acuz pe nimeni de nimic, aşa că vă rog să-mi demonstraţi matematic de ce e nevoie de 39 de bibliotecari pentru a asigura funcţionarea unei biblioteci, în condiţiile în care multe firme cu activitate mult mai complexă şi răspândită în toată ţara nu au atâţia angajaţi. Fără vorbe subiective privind cultura, cartea, educaţia şi altele, ci doar vreau să aflu de ce este astfel dimensionat colectivul, dacă există vreo explicaţia logică pentru acea lege.

Numărul normal “conform legii” ar fi între 103 şi 144 de bibliotecari. Poate după ce-mi explică cineva ce am cerut în paragraful de mai sus îmi explica şi de ce ar fi nevoie de 103-144 de oameni pentru acelaşi lucru, în condiţiile în care nu doar că e criză în ţară, ci se adaugă şi faptul că lumea pur şi simplu nu mai citeşte (decât la acţiuni unde e cool să fii văzut făcând asta). 39 de bibliotecari! 103 bibliotecari!

Legea despre care se vorbeşte este Legea bibliotecilor actualizata nr. 334/2002, republicata 2005, consolidata 2009 (link), iar la sfârşit este un link către anexe, unde se găsesc normele de personal şi unde scrie, într-adevăr, ca o bibliotecă judeţeană are nevoie de un bibliotecar pentru fiecare 2500-5000 de locuitori. Oare câţi din cei 2500-5000 de locuitori ai unui județ mai apelează la biblioteci a cercetat cineva? Chiar aşa, de curiozitate, câţi clienţi o fi avut Biblioteca Judeţeană Constantă în ultimul an?

La fel ca în multe alte cazuri observ că există oameni care nu conştientizează ce înseamnă criza în România. Nu doar că a crescut valoarea unui euro şi au dat faliment nişte firme, plus o grămadă de oameni care nu-şi mai pot plăti ratele la bănci, ci că efectul principal la noi este că statul nu mai are bani pentru a-şi plăti toţi angajaţii. Nu mai are! Ce să facă, să dea în cap şi să fure de la oameni? Practic deja face și asta, crescând şi introducând tot felul de impozite cretine. Dar îi pasă bibliotecarului? El ştie că în lege scrie că trebuie să aibă 103 colegi în instituție, indiferent dacă îi calcă cineva pragul sau nu.