Am primit astăzi de la SmartPoint un Sony Vaio de 13,3 inci, gama Y din generaţia nou-lansată acum câteva zile [Am fost la lansarea noilor notebook-uri Sony Vaio]. Are carcasă argintie, ecran de rezoluţie foarte bună (foarte crisp, cum ar zice străinii), spaţiu mare între taste, 4GB  de memorie DDR3 pe lângă dotările obişnuite de la un laptop proaspăt lansat şi se laudă cu 9 ore de baterie.

Vreau să-i testez portabilitatea şi bateria în acest weekend, când voi merge în Delta Dunării la invitaţia Microsoft. Momentan mă bucur că am ceva pe wireless N de conectat la routerul meu, iar diferenţa se cunoaşte imediat. În toate testele de până acum am scos 30 Mbps transfer, faţă de 15 Mbps cât scoate laptopul vechi, care are doar b/g la bord.

Atenţie: toate imaginile de mai jos sunt la rezoluţie 4572 x 2596 pixeli şi au aproximativ 2,5 MB fiecare. Nu sunt modificate în nici un fel. Le-am pus aici aşa cum au ieşit din cameră şi sunt destinate doar celor ce vor să le analizeze în detaliu, pentru a vedea zgomotul sau rezoluţia.

Toate fotografiile sunt făcute dintr-o barcă de 7 persoane care se deplasa pe canalele Deltei. Am avut în mână o cameră NEX-3, care, după cum spuneam în review [Noile camera Sony NEX-3 si NEX-5], este identică la partea de fotografiere cu NEX-5, diferenţa fiind că filmează doar 720p faţă de 1080i.

ISO 200, 1/320, mod Auto. Zgomot putin pe cer, detalii ok pe lemn.

ISO 400, 1/800, modul Sport. Culoarea pielii mi se pare buna, reflexia in ochelari a iesit bine.

ISO 400, 1/320, modul Sport. E un pelican zburator in imagine, chiar in centrul ei, si l-a surprins destul de bine camera, pentru o fotografie facuta la repezeala

NEX-3. Observati body-ul foarte subtire. Click pentru imaginea full (4592x2576 px, 2,6 MB) in care observati rezolutia buna a dungilor de pe obiectiv.

Cei de la Sony au adus în Delta Dunării modele aproape finale ale celor două camere foto pe care le vor lansa în iulie: NEX-3 şi NEX-5 din gama Alpha, ambele fiind DSLR-uri, dar cu o diferenţă fundamentală faţă de modelele tradiţionale din această clasă: sunt foarte mici ca dimensiuni.

Comparatie marime. Sursa: dpreview.com

Cât de mici? La fel de mici ca cele mai subţirele compacte point-and-shoot de pe piaţă. NEX-5 are 38 mm grosime, fără obiectiv, NEX-3 fiind chiar mai subţire. Faţă de un DSLR normal, e cam de trei ori mai mică la grosime. Celelalte dimensiuni sunt de aproximativ 10 cm lungime şi vreo 6 cm înălţime.

Este un DSLR? Da, are elementele care fac ca aparatele DSLR să obţină imagini mult mai bune decât cele compacte.

1. Are senzor APS-C de 22,4 x 15,6 mm, că la majoritatea aparatelor DSLR de entry-level şi medium-level. Denumirea completă este Exmor APS HD CMOS şi are 14,2 megapixeli efectivi. Obţine imagini clare şi face şi efectul de adâncime de câmp specific DSLR-urilor.
2. Obiectivele sunt detaşabile, aparatul fiind vândut în kit cu un obiectiv fix de 16mm/F2.8 sau cu un varifocal de 18-55 mm/F3.5-5.6 cu stabilizare optică în el. În viitor va fi disponibil şi un 18-200mm / F3.5-F6.3 stabilizat. Există adaptor pentru obiectivele celorlalte aparate Sony Alpha şi pentru obiectivele Konica-Minolta existente, iar cel mai probabil cineva va produce şi adaptoare pentru alte mărci de obiective de pe piaţă.
3. Se duce până în ISO 12.800 şi face fotografii bunicele în condiţii slabe de iluminare, plus că are şi un mod de noapte în care combină mai multe expuneri într-o imagine clară şi bună.
CITEȘTE ÎN CONTINUARE »

Imagine de test

Se împlineşte aproape o săptămână de când am pe birou nou-lansatul monitor Benq V2420. Iluminare pe LED-uri, ecran de 24 de inci cu o rezoluţie optimă de 1920 x 1080 pixeli (adică cea Full HD), contrast 1000:1 (dinamicul merge până la zece “fără număr” milioane la 1) şi un timp de răspuns de 5 milisecunde, totul în carcasa slim.

Cum e monitorul? Marfă, cum să fie. Culorile sunt bune, iluminarea este uniformă pe toate suprafaţa panel-ului, negrul e negru, albul e strălucitor ca în reclamele la detergent, toate şi datorită tehnologiei de iluminare pe bază de LED-uri. N-am testat până acum alte monitoare de 24 de inci, aşa că nu pot spune dacă e mai bun sau mai rău decât cele cu care concurează, dar un lucru e limpede la acest BenQ (pe lângă imaginile afișate :P): nu e nimic în neregulă cu el! Imaginile sunt foarte bune, meniul e ok, carcasa nu pare ieftină… dacă vreţi să-l luaţi şi vă temeţi să nu aibă vreo hibă ascunsă, atunci aflaţi că n-am găsit niciuna până acum. Mi l-aș lua eu? Da.

Cum e să ai monitorul pe birou? Oh da, faţă de cel de 19 inci pe care l-am dat la o parte e altă lume:

• am jucat Assassin’s Creed 2. Imagine mare, vezi toate detaliile, ecranul e atât de mare încât îţi solicită şi vederea periferică. Parcă mă uitam printr-o fereastră și eram mai aproape de acţiune. Jocurile cu maşini, FIFA sau cele de strategie se văd şi mai mişto.
• poţi afişa lejer două pagini A4 una lângă alta, în cazul în care traduci un document dintr-o limbă în alta sau cauţi date într-un fișierşi le scrii în altul. Bravo lui Windows 7 că îţi permite foarte rapid să afişezi o fereastră pe jumătate de ecran, doar dragând-o în stânga sau în dreapta acestuia.
• te poţi uita la filme Full HD chiar la rezoluţia lor originală, în cazul în care nu ai un televizor care să îţi permită asta. Desigur, la 24 de inci nu prea sesizează ochiul diferenţa între 720p şi 1080p, ştiu asta, dar ideea este că ai scăpat de nevoia de a face resize la un clip full HD ca să încapă pe un monitor de o rezoluţie mai mică, resize care poate introduce deformări şi pierderi de calitate. Dacă din lipsă de bani sau din alte motive nu ai un televizor pe care să-l conectezi la calculator, atunci un monitor de această rezoluţie şi diagonală este o soluţie foarte bună pentru a vedea filme şi seriale HD.

Nu mai sunt multe de zis. Carcasa e bine închegată şi nu trosneşte când se încălzeşte de la utilizare sau când se contractă la răcire. Pe baza monitorului e un sticker cu “Certified for Windows 7″, dar asta mi se pare o găselniţă de marketing: e un monitor, normal că merge şi pe Windows 7 fără probleme (de fapt, a fost detectat imediat cu denumirea corectă şi Windows a schimbat automat rezoluţia în cea optimă). Butoanele sunt sub monitor şi au sistemul clasic de meniuri şi de configurare a valorilor cu + şi -. Ecranul se poate înclina în faţă şi spre spate, în manual scriind de 5 grade şi respectiv 15 grade. LED-ul de pe carcasă este verde în timpul funcţionarii, dar are intensitate redusă şi nu deranjează la ochi, iar în stand-by clipeşte galben, dar nu te deranjează noaptea.

Mai jos găsiţi o galerie foto cu acest monitor, în care am arătat butoanele, sistemul de prindere, panoul de conectori din spate (perpendicular, din păcate) şi câteva imagini luate în funcţionare şi din Everest. Vroiam să fac fotografii la meniu, dar m-am gândit că mai bine pun pe net manualul (PDF, 1,6 MB) şi citiţi voi acolo ce opţiuni sunt şi ce face fiecare, dacă vă interesează ceva anume.

Avantaje:

• imagine bună.
• contrast mare datorită iluminării cu LED-uri.
• rezoluţie full HD nativă.
• modelul V2420H are şi conector HDMI.
• bun și la jocuri și la office și la filme.
• consum maxim 28W, iar în mod Eco doar 17 W (LG-ul meu de 19 inci consumă 40W).
• LED-ul de pe carcasă nu deranjează nici în utilizare şi nici în stand-by.

Dezavantaje

• E slim degeaba. Mă gândeam că îl poţi lipi (sau chiar monta) de un perete, dar nu merge chiar aşa. Mufele din spate ies perpendicular din monitor, aşa că trebuie să laşi loc pentru cabluri, iar oricum stativul are cam 15-20 de centimetri în diagonală. Nu se poate nici fixa pe perete, întâi din cauza mufelor perpendiculare, apoi pentru că nu are găuri de prindere: spatele este rotunjor şi estetic plăcut, dar lipsit în totalitate de găuri de prindere tip VESA.
• Vine cu alimentator propriu care la intrarea în monitor are o mufă rotundă şi nu conector ca la sursa de calculator. Asta e un impediment doar dacă vă alimentaţi monitorul prin sursa calculatorului, altfel nu contează.
• Nu e livrat cu cabluri DVI sau HDMI, trebuie achiziţionate separat (20 de lei, nu e mare cost, dar să nu uitaţi de ele).

BenQ V2420 costă 985 lei la eMag, iar V2420H (cu HDMI) costă 1070 lei. Citiți și hands-on-ul de aici pentru alte informații și comentarii.

Am pentru o săptămână un monitor BenQ V2420 de 24 de inci. LG-ul meu de 19 inci a fost smuls din locul său menit de pe birou, deconectat fără menajamente din toate cablurile sale şi pus să stea la colţul camerei, cu mânuţele la spate.

BenQ-ul e Full HD, rezoluţia optimă fiind 1920 x 1080 pixeli şi are iluminarea pe LED-uri cu un contrast dinamic de 10.000.000:1, cel static fiind de 1000:1. Zece milioane la unu, woohoo!  Modelul este şi foarte subţire, având între 15 şi 20 de milimetri măsuraţi ochiometric.

Imaginile se văd foarte bine şi cea mai bună reproducere a culorilor mi s-a părut că se face pe modul de afișare sRGB. Nici monitorul meu nu era foarte varză, dar pe acesta nou am început să descopăr noi culori sau nuanţe prin site-urile şi imaginile la care m-am uitat. Cu această ocazie am descoperit şi că Internetul a rămas rău în urmă, majoritatea site-urile fiind înguste şi ocupând doar un sfert din ecran sau lăţindu-se inutil pe întreaga suprafaţă, în loc să organizeze sau să aranjeze altfel în pagină informaţia. Seesmic însă (sau orice alt soft de Twitter ce permite afisarea pe multe coloane) se simte ca la el acasă și cântă de bucurie că are loc să se desfășoare.

Rămâne să-l butonez şi să mă uit la filme şi să mă şi joc ceva pe el şi vă zic apoi concluzia. Până atunci, dacă aveţi întrebări sau vă interesează ceva anume spuneţi în comentarii.

Cât costă? eMag îl are la 985 lei pentru versiunea fără HDMI (doar VGA şi DVI) şi 1070 lei pentru cea cu port HDMI. Încă nu e în stoc, că de-abia s-a lansat oficial zilele trecute.

N-am modificat nimic la ele în caz că vreţi să studiaţi detaliile fine, altfel poza cu pisica primea un crop ca să o scoată și mai mult in evidență. Şi fotografia din interiorul calculatorului, din postul de mai jos, e făcută tot cu telefonul şi cu flashul său, iar eu zic că a ieşit foarte bine pt condiţiile date. Click pe poze pentru varianta mare de pe Flickr.

Ah, propriul meu HTC Desire! L-am comandat pe la ora 11 dimineaţa şi seara pe la ora 19 l-am ridicat din showroom. Lângă mine, în acele 10 minute petrecute în magazin, a mai fost un tip care tot un Desire a cumpărat, iar acum stocul aproape ce s-a epuizat, semn că telefonul a fost aşteptat de multă lume.

Primele concluzii foarte rapide:

• ecranul este FANTASTIC: negrul e negru, albul e strălucitor de-ţi ia ochii, culorile sunt incredibile. AMOLED e noul meu erou.
• pare un pic greu, dar la fel de bine aş putea spune că este solid construit.
• e foarte rapid, procesorul Snapdragon la 1 GHz nu e degeaba acolo şi diferenţa se simte imediat, chiar şi faţă de Hero-ul meu. Faţă de Windows Mobile cred că e de la cer la pământ diferenţa.
• are Android 2.1, interfaţa HTC Sense cu nişte widgeturi originale în plus şi suportă şi fundaluri animate (era un zvon că ar fi rezervate doar pentru Nexus One).
• a venit cu un card microSD de 4 GB înfipt deja în telefon.
• are handsfree (tot cu căşti din acelea mari de te dor urechile) şi încărcător de priză (microUSB), dar fără husă de protecţie sau încărcător de maşină.
• difuzorul e foarte puternic şi mă aştept să se audă bine şi în modul “speaker”.
• camera foto pare mult mai bună decat pe Hero, probabil datorită noii platforme Qualcomm pe care e construit telefonul. Câteva fotografii făcute rapid pe birou au ieşit clare şi bine colorate, iar telefonul are şi un flash micuţ.

Problemă: eu îl sincronizez cu un Outlook instalat pe calculator, unde îmi salvez contactele şi calendarul. În Windows 7 x64 n-a mers şi problema pare a fi de la driverele HTC pentru telefon. Pur şi simplu HTC Sync n-a vrut să-l recunoască în cele câteva dăţi când am încercat. Pe Windows XP a mers fără probleme.

Mai jos un mic unboxing făcut la mine pe birou, filmat din lateral cu mâini tremurânde:

Am de câteva zile în buzunar noul telefon Samsung Galaxy Spica, noua vedetă a Vodafone pe partea cu Android şi înlocuitorul Magic-ului în ofertă de smartphone-uri, după cum ziceam în postul anterior. Am observat încă din prima zi că senzorul de imagine este de calitate foarte bună, iar fotografiile făcute au culori vii şi ies clare şi luminoase chiar şi atunci când lumina ambientală nu este foarte puternică.

Mi-a plăcut atât de mult calitatea fotografiilor încât au fost două consecinţe imediate: 1. m-am ofticat destul de rău că nu are şi HTC Hero-ul un senzor la fel de bun (de fapt toate HTC-urile sunt cam la pământ la acest aspect şi prin comparaţie se vede că Samsung sunt specialişti în făcut module de camere foto pentru telefoane – chiar dacă acesta are doar 3,2 megapixeli) şi 2. m-am decis să fac un articol separat despre fotografiile făcute cu Spica, în loc să spun 2-3 vorbe în review-ul final.

Ce e bine
Ok, o introducere prea lungă. În continuare vedeţi doar imagini. Faceţi click pe fiecare pentru varianta full 2048 x 1536 pixeli, dar atenţie că au cam 500 kB fiecare. Nu sunt editate în nici un fel, aşa au ieşit din telefon. Comentariile mele sunt sub fiecare imagine.

Interior: Salată de creveți la Nordsee. Lumina ambientală era slabă și gălbuie, dar culorile au ieșit foarte bine.