O învăţătoare e în greva foamei de 43 de zile, nemulţumită fiind de scăderea salariului şi de sistemul din România. Gâdea a vorbit în direct cu ea, la Antena 3, şi discuţia s-a dus în clasicele “Băsescu şi Boc sunt răi”, “nimeni nu se gândeşte la noi”, “nu putem munci în acest sistem”, etc. Discuţia a fost lungă şi cu diverse întrebări.

O întrebare “uită” toţi să pună în această situaţie: cu cine ai votat, stimată doamnă învăţătoare? Cumva cu cei de la putere acum, pentru că ei au promis că vor dubla salariile profesorilor atunci când PNL-ul prin Tăriceanu a declarat că nu e posibil acest lucru?

Pun pariu că răspunsul e afirmativ. Votezi cu cei ce promit că-ţi dublează salariul, ce naiba! Găsesc ei de unde să ia bani! Sau nu?!? Eu de exemplu nu credeam că se pot găsi banii pentru dublarea fondului de salarii. Profesorii însă, adică tocmai persoanele care îi învaţă pe tineri (inclusiv materii precum Economia), se pare că au înghiţit găluşca, măcar în marea majoritate. Acum însă, hai la greve!

N-am fost pe fază când a început scandalul, dar înţeleg că Roberta Anăstase, şefa Camerei Deputaţilor, a văzut vreo 170 de mâini ridicate în favoarea unei legi PDL, deşi în sală se aflau doar 80 de oameni. O greşeală minoră. Probabil că cei prezenţi ridicaseră ambele mâini şi doamna Anăstase a fost uşor indusă în eroare de acest element complet neaşteptat.

Acuzată fiind de PSD că, prin urmare, a fraudat votul, a trecut o lege când nu era cazul, a favorizat PDL-ul, închisoare! şi altele, Roberta Anăstase a început şi ea să urle că PSD-ul a cerut 127 de miliarde pentru a vota nu ştiu ce lege sau pentru a ieşi din sala la votarea ei. Păi nu le e ruşine să o acuze de fraudă, când ei au cerut bani de la PDL pentru a vota într-un anume fel?

Frate (respectiv soră, pentru cele 5 cititoare ale mele), ce-are sula cu prefectura, vorba ‘ceea? Că PSD-ul a cerut bani, că a cerut o girafă livrată la domiciliu, că a cerut ca Bianca Drăgușanu şi Daniela Crudu să pozeze împreună într-un pictorial, e o treabă şi o posibilă anchetă. Dar indiferent de asta, rămâne faptul, complet independent de ce-a cerut PSD-ul, că femeia respectivă, preşedinta Camerei Deputaţilor, a manevrat grav de tot un vot. Ce justificare are? Că ţipă ea mai tare? Cum explică faptul că a văzut de două ori mai multe mâini în sală? Până şi de la Băsescu am auzit acelaşi fum în ochi despre şantajul PSD-ului. OK, foarte bine, daţi-le una peste bot dacă au şantajat pe cineva, dar ce legătură are cu fraudarea votului?

Petreanu are un post bine scris [Proști cu intenție] despre remanierea celor 6 miniştri. Au fost remaniaţi exact conducătorii ministerelor de la care ne aşteptăm să ne scoată din criză: Economie, Finanţe, Muncă, Transporturi, Agricultură. Plus Comunicaţiile, deşi acolo pare manevră. Teoretic, dacă aceste ministere nu şi-au făcut bine treaba, înseamnă că toată conducerea ţării e la pământ. Mai mult, Petreanu notează excelent cum această remaniere s-a făcut la nimereală, în viteză, noii miniştri desemnaţi fiind întrebaţi cu doar 2-3 ore înainte dacă acceptă propunerea.

Perfect adevărat, dar eu sper că toată lumea îşi dă seama că această remaniere a fost una de formă. O încercare de a mai obţine nişte “puncte” bune cu populaţia ţării prin eliminarea miniştrilor care deveniseră urâţi de marea masă a oamenilor.

Problema este că Băsescu şi Boc au anunţat planul de scoatere a ţării din criză. Miniştrii au primit ordin să obţină mai mulţi bani la buget, să dea afară salariaţi, să reducă cheltuieli, să crească taxele. Ei sunt executanții unui plan asumat de Boc în fața Parlamentului. Şi în ultimele luni asta au făcut, doar că au făcut-o prea bine. La bugetul de stat sunt încasări mai mari, cheltuielile au scăzut, dar PDL-ul devenise nepopular şi pierdea voturi. Nişte oameni le-au făcut treaba murdară, iar acum sunt eliminaţi pentru asta.

Am şi bănuiala că Videanu a fost scos din guvern doar ca să fie pregătit ca viitorul candidat la preşedinţia ţării, că altul nu e în PDL.

Într-un sondaj făcut de unii de care n-am mai auzit până acum PSD are 38% din opţiunile alegătorilor, PNL are 22%, PDL are 18% şi Dan Diaconescu are 11%. Sursa: Realitatea.net

E destul de probabil ca următoarele alegeri parlamentare (2012?) să fie câştigate de o alianţă PSD+PNL. Ar trebui atunci pariat pe cât va rezista această alianţă, deoarece în România e clar că la putere nu e loc pentru doi, neavând nimeni chef să împartă banii şi furăciunea. CDR-ul s-a rupt, Alianţa Dreptate şi Adevăr şi Cinste şi Onoare şi Corectitudine a rezistat la fel de puţin, iar PDL şi PSD nu s-au înţeles la guvernare decât câteva luni.

Reflectând un pic la ce am zis, se poate trage concluzia că statul român nu e ca o femeie, să sugă doi de la pieptul ei, ci e ca un bărbat, de unde poate suge doar o persoană.

După tragedia de la Maternitatea Giuleşti am văzut pe net, la toate ştirile despre acest subiect, cerându-se într-o voce demisii. Ministrul Sănătăţii să-şi dea demisia! Cum să mai fie ministru când acel spital era în aşa stare, fără o asistentă care să-şi facă meseria cum trebuie, fără detectoare de fum, fără organizare? Demisia ministrului vrem!

Se pare că mulţi oameni nu ştiu ce trebuie să facă şi să nu facă un ministru. Ei cred că ministrul stă să întrebe de starea incubatoarelor, de prezenţa detectoarelor de fum, de portarul de la intrare sau de dotarea ambulanței spitalului din Galaţi. Nu, nu asta face. Sau dacă asta ar trebui să facă, atunci e deja o problemă.

Ministrul Sănătăţii e omul care priveşte strategic situaţia sistemului medical din România, care are grijă de bugetul total, de direcţiile de dezvoltare, de asigurări, de contribuţii, de farmacii, de legislație. Ministrul probabil că trebuie consultat de la suma de 10 milioane de euro în sus, nu pentru orice chichiţă. De ce să-şi dea demisia acum? Ministrul de Interne îşi dă demisia la prima crimă de pe stradă? Ministrul Turismului îşi dă demisia la primul turist care pleacă nefericit din România, ministrul Educaţiei îşi dă demisia la apariţia primului elev care pică bacul?

Hai să fie clar. Bebeluşii aceia nu au murit dintr-o problemă a sistemului medical românesc, ci dintr-una administrativă. Au murit pentru că s-a instalat un aer condiţionat improvizat şi pentru că nu exista detecţie şi stingere de incendiu în acea locație. Asta nu ţine de sistemul medical, de pregătirea şi salariul medicilor, de preţul medicamentelor, de reţetele compensate şi nici de altceva. E strict o problemă administrativă.

Directorul administrativ al spitalului, directorul general, ăştia pot fi traşi la răspundere pentru acest lucru. Asistenta care nu a supravegheat acel salon poate fi trasă la răspundere, dar nu are legătură cu sistemul medical. Ea trebuia să fie acolo pentru a vedea un incendiu încă din faza incipientă, nu are legătură cu pregătirea ei medicală şi cu priceperea în meserie. Priceperea ei ar fi fost o problemă a sistemului medical, faptul că nu a fost la locul de muncă nu este.

Colac peste pupăză, astăzi se afla că acel spital era în administrarea Primăriei Capitalei, nu a Ministerului Sănătăţii. Cu alte cuvinte, Primăria e responsabilă pentru funcţionarea spitalului, Ministerul doar stabileşte cadrul şi regulile din punct de vedere al sistemului medical. Au tăcut vocile care cereau demisia. Să o ceară pe-a lui Oprescu acum, dar pari prostălău dacă de la o zi la alta scandezi altceva.

M-am săturat şi de ipocrizie şi revoluţii din pat. Realitatea.net vrea să semnez o petiţie online prin care se cer condiţii decente în spitale. Fă un click şi ţi-ai făcut datoria, ai îmbunătăţit ţara! Antena 3 vrea ca la ora 22 să opresc lumina, în semn de protest faţă de sistemul medical din România. Să sting lumina în cameră? Ce legătură are? Îi consolează asta pe părinţii care şi-au pierdut copiii? Schimbă cineva ceva în spitale pentru că eu stau pe întuneric câteva minute?

Dragi televiziuni, nu mai îndemnaţi oamenii la acţiuni prosteşti şi fără sens! Nu mai daţi oamenilor impresia că apăsând un întrerupător şi-au făcut datoria şi au încercat să reformeze Sănătatea.

Dacă mass-media vrea cu adevărat să se afirme că o putere în stat, stingerea luminii şi petiţia online nu sunt soluţii. Chemaţi oamenii la un miting, mâine, la 12, în fața Primăriei Capitalei sau a Ministerului Sănătăţii. Ar fi ceva. S-ar scanda ceva, ar vedea şi conducătorii noştri de la fereastra biroului că sunt nişte oameni nemulţumiţi de acţiunile lor.

Nu ştiu câţi ar veni la miting. Dacă o fac doar 20 de oameni, atunci se dovedeşte că cei de la Realitatea şi Antena 3 sunt doar nişte papagali pe ale căror acţiuni nu dă nimeni doi bani. Dar măcar ar fi o acţiune cuantizabilă, pe când stingerea luminii nu poate fi observată şi numărată. Şi dacă vin doar 20 de oameni, pe viitor renunţaţi la astfel de acţiuni şi prezentaţi-mi doar ceea ce vreau să văd de la voi: ştiri!

Zilele trecute a fost o ştire despre cum câteva cadre medicale ale unui spital s-au trezit că au primit la salariu mult sub cei 600 de lei pe care Emil Boc îi promitea ca fiind limita sub care nu se va ajunge. Chiar dacă micşorarea cu 25% a salariului ar însemna să primească mai puţin de 600 de lei, premierul promisese că asta nu se va întâmpla.

Lăsându-i la o parte pe cei care au primit mai puţin, fiind nişte cazuri speciale sau erori de calcul, îmi pun întrebarea dacă are rost să te duci la muncă pentru 600 de lei. Mai bine stai acasă şi iei ajutorul de şomaj.

Calculul e simplu: ajutorul de şomaj este 75% din salariul minim brut, adică 75% din aceşti 600 de lei, deci fix 450 de lei pe lună, în mână. La aceşti 450 de lei se mai adăugă diverse procente, în funcţie de vechime, de salariul din ultimele 12 luni, de câţi ani ai plătit dările către stat, etc. Ca să nu mai facem calculele în detaliu, o persoană care are vechime mai mare de 10 ani în munca primeşte acei 450 de lei la care se mai adăugă aproximativ 70 de lei pe lună pentru că a dat la stat impozitele în toţi acei ani. Stând acasă, în şomaj, primeşte deci 520 de lei pe o perioadă de 12 luni.

Dacă s-ar duce la muncă, ar câştiga 600 de lei. Merită să munceşti 8 ore pentru doar 80 de lei în plus pe lună? Probabil că nu. Mersul la muncă presupune câteva costuri, printre care să zicem măcar un abonament de metrou de 25 de lei/lună (dacă iei şi RATB-ul deja ne oprim aici), ba chiar şi ceva bani de mâncare. Eu dau pe zi cam 20 de lei pe mâncare în pauza de masă, dar dacă aş avea salariu mic probabil aş recurge la nişte sandvişuri care tot vin vreo 3 lei pe zi, deci 60 de lei pe lună. Mai sunt şi alte costuri? Posibil să mai fie unele neperiodice, precum necesitatea unei noi perechi de pantofi, a unei haine mai groase, o geantă mai bună, etc.

Pe total însă iese ca mai bine stai acasă pe 520 de lei decât să te duci la muncă pentru 600 de lei. Nu doar că ai cheltuieli mai mari mergând la muncă decât stând acasă, dar îţi şi petreci ziua muncind pe un salariu de nimic. Sunt 8 ore din viaţa ta pe care nu ţi le dă nimeni înapoi. Cum faci să stai acasă? Trebuie să te dea şeful afară pe motiv de reducere de personal, că dacă te concediază pentru incompetenţă nu-ţi mai dă nici statul nimic. Iar după un an de stat acasă trebuie să te întorci la muncă, doar atât fiind valabil ajutorul de şomaj.

Totuşi, e un an în care câştigi mai mulţi bani. Sau cheltui mai puţin, cum vreţi să o ziceţi. Cine pierde de aici? Statul, desigur. Ei trebuie să jongleze în aşa mod cu valorile salariului brut şi cu ajutorul de şomaj încât acest calcul să nu dea bine. Să nu poţi zice în nici o situaţie că iei aceiaşi bani din şomaj ca și din muncă, ci acel ajutor doar să-ţi permită să supravieţuieşti.

Desigur, problema mai mare rămâne: cum naiba să-i dai unui medic rezident 234 de lei în mână? Cum să te aștepți ca un medic sau o asistentă să muncească pe 600 de lei?

Nu putem plânge pe umărul pensionarilor fentând apoi fondul de pensii în numele libertăţii presei. E uşor să fii solidar pe banii altora, dar e mai greu pe banii tăi.

Aşa spune Moise Guran pe Biziday.ro şi bine o face. Eu unul mă săturasem de ipocrizia pe care o vedeam zilnic la televizor sau în ziare. Plângeau jurnaliştii cu lacrimi de crocodil pentru soartă crudă a pensionarilor, a bătrânilor care nu vor mai avea bani să-şi cumpere medicamentele vitale şi hrana cea de toate zilele, pentru că Boc şi Băsescu vor să le scadă pensiile din lipsă de bani la buget. În acelaşi timp, aceiaşi jurnalişti sunt plătiţi pe drepturi de autor şi nu contribuie cu nimic la fondul de pensii şi nu dau nici alte impozite pe care un salariat obişnuit le dă în fiecare lună. Iar când s-a pus problema de a plăti şi ei anumite taxe, parcă s-ar fi sfârşit lumea, aşa de scandalizaţi erau. Dar și săracii pensionari…

Breaking news.

Vrei să-ți deschizi o firmă în București? Mai așteaptă. Cel puțin până după 1 iulie. Comodatul pe sediu trebuie înscris la fisc.

Pe scurt, orice SRL din România trebuie să aibă sediu social. In general sediul social este declarat ca fiind, măcar la începuturile firmei, locuința unuia dintre patroni. Legal acest lucru se face printr-un contract de comodat, adică un contract de folosință gratuită, prin care persoana fizică permite firmei (chiar daca e tot a lui) să își inființeze sediul acolo.

Conform noilor reglementări, contractul de comodat pentru sediul social trebuie înregistrat la ANAF. Sau mai degrabă trebuie ca ei să îți elibereze o adeverință că nu ai mai cedat dreptul de folosință cu altă ocazie. Oricum, toate bune si frumoase până acum și pe undeva de înțeles logica ministerului. Hic sunt leones (adică aici încep românismele):

• măsura se aplică de la 1 iulie, dar ONRC (Registrul Comerțului) cere să o respecți de pe 25 iunie, în condițiile în care o firmă care depune actele pe 25 iunie le poate ridica și se poate considera înregistrată înainte de 30 iunie;
• te duci la ANAF și ceri hârtia dar ANAF nu are norme de aplicare (adică nu știe ce hârtie să-ți elibereze);
• mai mult, dacă ai domiciliul din buletin intr-un sector al capitalei și sediul pe care faci comodatul în altul, chiar și cu norme de aplicare oamenii de la ANAF nu știu cum o să rezolve pentru că sectoarele au baze de date separate și mai mult, nu au acces la bazele de date ale ONRC.

No firmă, no money. Nici pentru mine, nici pentru minister. Asta așa ca să vedeți de ce suntem unde suntem.

Text scris de cineva care vrea să-și deschidă o firmă și pe care îl așteaptă clienții cu banii. Proiectare, producție, vânzare și utilizare in România. Bani din care ar avea și statul de luat o grămadă de impozite.