Citez din Twitter-ul lui @DanBerte:

• this tower will collapse
• business tower still burning on several floors. looks like scenes from 9/11. firemen are heroes.
• major fire at business tower în Bucharest. this building will collapse: http://twitpic.com/8i5up

Pornind de aici, câteva mici observaţii/păreri personale:

• e plin netul românesc de experţi în fizică şi arhitectură, după cum se vede în citatul de mai sus. Propun ca acest incendiu să se numească 6/27 de acum încolo.
• felicitări pompierilor care au intervenit rapid şi eficient şi au avut toate dotările necesare.
• la nivelul străzii părea dezastru, poliţiştii se rugau de oameni să stea mai în spate, reporterii erau călare pe primari chiar la baza clădirii, când aceasta încă mai ardea şi poate mai cădea ceva de sus, etc.
• au sărit toţi reporterii pe Boc în momentul în care şi-a făcut apariţia, că ce cauta acolo, a venit să-şi facă reclamă politică? O fi venit, dar în acelaşi timp e şeful guvernului şi are dreptul să fie la locul unui dezastru cu implicaţii administrative şi financiare. Ba chiar are şi puterea legală de a le ordona tuturor celor prezenţi acolo ce să facă în continuare. Noi ăştia fără astfel de funcţii ne uităm la TV şi ne dăm cu părerea pe Twitter, primul-ministru se poate duce acolo.
• când Băsescu şi Boc şi alţii se duc la toate festivalurile posibile, la toate evenimentele, băile de mulţime și sărbătorile religioase, unde e clar că fac campanie politică, e OK. Îi filmează televiziunile, râd alături de ei. Dacă apar şi la locul vreunui incendiu sau alt dezastru, nu e bine. N-au ce cauta acolo.
• o zi mai târziu, toţi se întreabă de ce a primit această clădire aprobare de construcţie. A luat foc de la un fulger sau de la o firmă luminoasă, ce legătură are asta cu aprobarea de construcţie. Prea mulţi latră fără motiv.

Întâmplător un vorbitor la Realitatea are dreptate: Bucureştiul e un oraş foarte urât. În zona Armenească sunt numai clădiri vechi, dar între ele s-a făcut un turn de sticlă. Acelaşi scandal şi în cazul Sf. Iosif. Calea Victoriei arăta bine, dar a rezolvat-o Videanu când a aprobat un turn de sticlă vizavi de Palatul Regal. În Parcul Tineretului planul aprobat al unei clădiri P+1 s-a transformat peste noapte în P+14. Facem aşa, câte un turn aici, câte unul acolo, pentru că ies bani frumoşi pentru antreprenor, dar oraşul se transformă într-o varză totală. Mie îmi place cum s-a făcut în Paris. “Avem nevoie de turnuri înalte, de clădiri moderne de sticlă? Foarte bine, faceţi-le pe toate în capătul oraşului, nu pe unde avem loc prin orasul vechi.” Şi aşa a luat naştere cartierul La Defense, plin numai de zgârie-nori şi vizitat inclusiv de turişti doar pentru a vedea toate aceste clădiri în acelaşi loc. Simplu şi eficient.

Update: Vlad Petreanu scrie excelent despre subiectul aprobărilor și al protestelor – Lacrimi de crocodil si fum de tamaie.

Ion Mihai Pacepa se adresează într-o scrisoare deschisă Gardienilor Revoluţiei Islamice din Iran, îndemnându-i să îi urmeze exemplul şi să apere poporul, nu “tiranul”, făcând o comparaţie cu regimul comunist al lui Nicolae Ceauşescu. “Fac apel la voi, generali ai Gardienilor Revoluţiei Islamice, Pasdaran: Faceţi ce am făcut eu! Apăraţi poporul, nu tiranul. Sunt un general de două stele şi am fost odată în fruntea Securităţii şi am învăţat că nici un tiran nu poate ţine pentru totdeauna un popor înlănţuit’, se arată în scrisoarea deschisă, publicată de The American Spectator.

Cred că Pacepa n-are ce face pe acasă. Carmelita nu se transmite în SUA, OTV nu prinde, toate posturile locale zic doar de Michael Jackson. Aşa că se gândeşte la soarta poporului iranian şi le da sfaturi pe care aia oricum nu le pot citi. Întreaga lume le zice iranienilor că sunt conduşi nedemocratic şi că le sunt îngrădite multe libertăţi, dar acum că le-a deschis şi Pacepa ochii, îl vor împuşca şi ei pe Ahmadinejad.

Pacepa se dă eroul României, dar uită că de fapt e doar un trădător. Era mare general în armată, dar spiona pentru americani. Desigur, privind acum desfăşurarea ulterioară a evenimentelor (adică Revoluţia din 89) şi faptul că stilul american de viaţă a câştigat şi ţara noastră, are o scuză. Dar atunci o făcea probabil doar pentru bani şi tot trădare se numeşte. A apărat poporul spionând pentru americani şi apoi fugind acolo când l-a descoperit KGB-ul.

Ştirea e pe Hotnews.

Înainte de alegeri

1. Le-au pus de Rusalii, un weekend prelungit la început de vară. Era de aşteptat ca poporul să fie la grătare sau la mare sau oriunde în altă parte decât la urne.
2. Gigi Becali e anchetat pentru răpire şi ce a mai făcut cu hoţii de maşini, dar e lăsat să candideze la un loc în parlamentul european, ba chiar îl şi câştigă.
3. PNȚ-CD tot încearcă să mai ia nişte voturi. Oare se înscriu şi tineri în acest partid, sau va dispărea odată cu dinozaurii?
4. PNL o pune cap de lista pe Norica Nicolae, femeia care şi-a lăsat nepoata să voteze în locul ei în Parlamentul României. Acum probabil vrea să o ducă şi în cel european. După alegeri se vor supăra că au obţinut mai puţine mandate decât ceilalți. Trist e că oricâte ar câștiga, Norica Nicolae se va duce în PE.

După alegeri

1. PSD-ul acuză PD-L-ul de fraudarea alegerilor şi invers. Alianţa acestor două partide conduce România, ei au organizat alegerile şi ei sunt răspunzători de buna ei desfăşurare. E ca şi cum ar recunoaşte că sunt incompetenţi.
2. Boc: “le mulţumesc tuturor românilor că au venit la vot”. Nu, 27,21% dintre romani au venit la vot, în Bucureşti doar 15%.
3. Sebastian Bodu vorbeşte de deficitul bugetar creat de PNL şi de cât de prost au guvernat aceștia. Uită că el, cu tot postul pe care îl ocupa, a fost măturat pe jos de către Gigi Becali în scandalul cu fiscul.
4. Liderii se miră că prezenţa la urne a fost mică. Putea oricine să le spună asta dinainte, chiar nu a fost o surpriză.

Să mai vorbim despre costurile alegerilor? Azi pe la ora 12 am fost la urne. Vreo 8 oameni erau în staff-ul secţiei de votare, dar la cât de mică e prezența la urne, cred că 3 oameni ar fi fost suficienţi. În lipsă unei cozii de votanți cărora să le bifeze numele în listă şi să le dea buletinul şi ştampila, chiar se plictiseau de moarte, că nu au voie cu radio sau TV în secţie. În total vreo 30 de oameni se ocupau de alegeri în şcoala în care am votat eu, deşi vreo 8 ar fi fost suficienţi. Plus toţi jandarmii puşi pe drumuri pentru alegeri, plus sute de persoane la birourile electorale locale, plus sondaje. Toţi plătiţi pentru ore suplimentare, diurnă, mâncare, deplasare. Statul cheltuie din ce în ce mai mulţi bani cu referendumurile, dar prezenţa la vot e din ce în ce mai mică. Ştiind acestea, de ce nu o lasă mai moale cu costurile?

Orice român are dreptul să voteze, prin constituţie şi revoluţie. Bun, are dreptul, dar de ce să se dea peste cap statul ca oricine să poată vota? De exemplu bolnavii la pat pot cere să le vină acasă o urnă mobilă, deci cineva e plătit pentru aceste deplasări prin oraş. Marinarii, muncitorii pe platformele petroliere, românii care călătoresc în străinătate, toţi au ocazia să voteze pe undeva, pe cheltuiala statului. De ce atâtea eforturi? Ai dreptul şi eşti liber să te duci la urne, dar dacă nu o poţi face, asta e, de ce trebuie statul să se cheltuie suplimentar pentru câteva voturi în plus? Iar în al doilea rând, ce e cu aceste legi tâmpite: ani grei de închisoare pentru cine votează de mai multe ori sau încearcă să fraudeze alegerile. Din nou, în condiţiile în care pe romani îi doare în cur de miza votului, de ce sunt pedepse aşa crunte pentru orice ţăran care nu ştie unde trebuie pusă ştampila sau care încearcă să voteze de două ori, pentru că nu-l duce mintea la mai mult? O amendă micuţă, două palme peste bot sau un şut în fund pentru a-l da afară din secţia de votare cred că ar fi suficiente, nu e nevoie de pedepse cu închisoarea, de parcă fraudarea votului ar fi echivalentă cu jafurile, crimele sau violurile.

Râdeam de păţaniile Elenei Băsescu în vizită electorală făcută recent la Ploieşti. Copiii cărora le citea o poveste cu Făt Frumos s-au plictisit şi evenimentul a fost întrerupt. S-a dus apoi la Facultatea de Gaze şi Petrol şi s-a certat cu studenţii de acolo, ieşind din sală atunci când o studentă a spus că în momentul în care preşedintele României se urcă la volan după ce a băut alcool, sub ochii poliţiei, de ce ne-am mira că nu se respectă legile la noi în ţară. Într-un interviu ulterior, Elena Băsescu i-a numit pe studenţi “frustraţi şi înrăiţi”. Toată cronica e pe Hotnews, inclusiv cu clipuri video, şi e foarte amuzantă.

Eu nu înţeleg de ce Elena Băsescu îşi face campanie. Oricum va câştiga un loc în Parlamentul European, dacă e să mă iau după o ştire mai veche Hotnews, care spune că îi sunt necesare câte 10 voturi în fiecare secţie din ţară pentru a trece pragul (detalii). Şi din ce am sesizat eu, şi-a creat o imagine de fetiţă cuminte şi ascultătoare, genul de nepoată pe care toate bunicile şi-ar dori să o aibă, aşa că are cine să o voteze. În aceste condiţii, de ce să deschidă gura, dacă e clar în dezavantajul ei. Când ai probleme cu limba română şi cu dicţia, nu te apuci să le citeşti copiilor o poveste. Nu mă mir că aceştia s-au plictisit, probabil că nu înţelegeau nimic. Îşi dă cu părerea, în fața studenţilor, despre superficialitatea deciziei de a pleca la muncă în străinătate (de parcă SUA nu aşa ar fi fost formată), când ea n-a muncit real niciodată în viaţa ei, că doar nu crede nimeni că a ajuns să câştige mii de euro lunar la Luxten.

Duminica viitoare, pe 7 iunie, votăm.

Câteva concluzii rapide pentru viitorii revoluţionari de pretutindeni:

- dacă te duci să scandezi lozinci şi să dai foc la clădiri, ai grijă să nu te filmeze reporterii. După aceea poliţia secretă îţi va vedea moaca în înregistrări şi vine să te aresteze şi să te bată. Similar, deşi pare cool să filmezi revoluţia şi să o pui pe YouTube, mai bine te abţii că doar îi pui pe alţi oameni în pericol.

- în istoria modernă nu cred că a existat vreo ţară care să ajute revoluţia dintr-o altă ţară (nu într-un mod public oricum, că nu vorbim de Bay of Pigs aici). Aşa că degeaba fluturi steagul UE pe acoperişul unei clădiri, că UE nu va veni să te ajute. Întâi îţi câştigi democraţia prin forţe proprii, apoi îţi pui țara pe picioare şi abia apoi încerci să te integrezi în UE.

- Internetul e zero atunci când vine vorba de astfel de acţiuni. Twitter-ul nu îţi schimbă ţara şi nu eşti revoluţionar dacă adaugi #pman în mesajele tale. Ceauşescu n-ar fi fugit cu elicopterul de pe acoperişul CC-ului dacă ar fi fost atacat doar pe Twitter şi YouTube. Rezultate obţii doar prin acţiuni în lumea reală. Ce s-a întâmplat pe Internet doar i-a dat ocazia lui Voronin să acuze România de implicare în politica internă a Moldovei, prin “O susţinere informaţională activă din partea tuturor instituţiilor de media româneşti pentru acţiunile de stradă, interpretarea lor ca juste şi revoluţionare” (cuvintele Hotnews-ului despre cele 4 moduri în care Voronin acuza că România a ajutat o posibilă lovitură de stat).

- televiziunea e de bază. Dacă vrei să ataci o clădire, atacă postul public de televiziune. Degeaba distrugi mesele şi scaunele din clădirea parlamentului sau a preşedinţiei, televiziunea este cea care pune la curent întreaga ţară cu ce se întâmplă. Iar cine o controlează are o putere mare de tot. Cel mai bun exemplu a fost în România, unde transmisiunile cu Dinescu, Caramitru şi Iliescu au avut o importanţă crucială în primele zile.

Alte concluzii spuse de diverşi alţii:

- o revoluţie are nevoie de lideri. Fără lideri ai doar nişte tineri care dau cu pietre în clădiri şi devastează simbolurile autorităţii, deşi total de pomană; e o metodă de refulare, dar nu aduce schimbarea. Cineva trebuie să ţină mulţimea în priză, să vină cu discursuri înflăcărante, să traseze o direcţie şi să dea nişte ordine.

- dacă pleci acasă la 10 noaptea şi îţi dai întâlnire a doua zi la 12, ca să continuaţi revoluţia, nu se mai poate cheamă revoluţie. Aici probabil de vină este tot lipsa liderilor care să motiveze mulţimea şi să o ghideze spre nişte obiective clare.

Mă deranjează vuietul care există la noi referitor la situaţia din Moldova. Mi se pare totul exagerat şi pornit doar din cauză că a fost auzit cuvântul magic: “comunism”. La noi (şi în o grămadă de alte ţări), comunismul a fost o foarte prost implementat. Doctrina în esenţă nu e rea, dovadă că transformă China într-o putere mondială pe toate planurile.

Moldovenii însă au votat singuri cu Partidul Comunist, cel care a câştigat zilele trecute alegerile. Ca la orice referendum, câştigătorul a avut majoritatea voturilor, dar există şi o parte foarte mare din populaţie (însă nu majoritară) care a votat cu altcineva (la noi Băsescu a câştigat cu 52% din voturi, deci 48% din populaţie a fost împotrivă sa). Ca aceştia fac acum proteste şi mitinguri şi nu sunt fericiţi de rezultatul final al alegerilor, este dreptul lor. Dar 30.000 de oameni nu fac o revoluţie, termen utilizat la noi pentru a descrie situaţia, ci sunt doar o mică parte din cei ce nu au votat cu câştigătorii. Şi la greci au fost recent lupte de stradă, şi la francezi se incendiau în fiecare noapte zeci de maşini, dar nu s-a vorbit de o revoluţie.

Când am fi avut tot dreptul să ne ambalăm în legătură cu destinul ţării nostre vecine? Dacă ne arăta cineva dovezi clare că s-au fraudat alegerile. Dacă veneau observatorii internaţionali şi arătau nereguli clare. Dacă se supăra UE rău de tot pe ei. Atunci da. Doar pentru că au câştigat alegerile unii numiţi “Partidul Comunist”? Nu, că nu avem dreptul să ne băgăm în treburile interne ale altei ţări. Asta le reproşam americanilor când o făceau în Serbia şi în Irak.

Ce nu îmi place în legătură cu această situaţie? Blocarea Internetului. Oprirea reţelelor de telefonie. Dacă vrei să arăţi că nu ai nimic de ascuns, că faci faţă unor proteste pe care le permiţi tocmai pentru că eşti stat democratic, atunci trebuie să laşi oamenii să comunice. Pe de altă parte, orice ţară cred că ar proceda exact la fel, pentru a limita fenomenele sociale şi propagarea zvonurilor ce poate nu sunt adevărate. Iar devastarea unor clădiri şi incendierea lor nu sunt niciodată o idee bună pentru protestatari. Nu aşa îţi câştigi de partea ta opinia publică internaţională.

Nu înţeleg nici ideea unirii Moldovei cu România. Momentul era prin ’91 sau ’92, când moldovenii au refuzat. Acum ce să facem cu ei? Abia ne descurcăm cu ţara pe care o avem, cu şomajul de la noi, cu criza actuală, cu prea mult teritoriu şi prea puţină infrastructura pentru el. Ce să facem cu şi mai mult? Ce să facem cu încă o ţară, una aflată într-o situaţie şi mai nasoală decât a noastră? Şi pun pariu că dacă s-ar face în Moldova un referendum despre unirea cu România, 80% ar fi împotrivă, aşa cum au fost mereu. Şi eu regret când văd cât era România altădată, dar acum nu e momentul să o întregim.

Traian Băsescu a declarat câteva chestii despre sistemul nostru medical într-un interviu la Radio România Actualităţi. Citez niște idei întâi, via Hotnews:

Oricand, diagnostice eronate, solutii eronate, alaturi de nepasare, sunt prezente

Am adus oameni din alte generatii decat cei care au facut legislatia in sanatate, care au dat solutii indraznete de oameni tineri. Cazurile in care oamenii mor in spitale fara sa fie vazuti de un medic sunt mult mai raspandite decat se vede la televizor.

Diferenta intre un spital romanesc si unul din Viena o reprezinta procedurile. Aici, presedintele Romaniei a stat opt ore in Elias pentru ca medicii n-aveau unde sa-l opereze. Cand SPP m-a urcat in avion, eram amortit de la mijloc in jos. Un medic i-a spus sotiei: Plecati acum, nu mai stati pana miine, orice poate sa-i sectioneze pachetul de nervi.

Este preşedintele României dar totuşi nu face nimic pentru îmbunătăţirea sistemului medical, deşi chiar el vorbeşte despre criza în care se află acesta. Mai mult, a trecut personal prin această criză, a simţit-o pe pielea sa când a fost nevoit să se opereze la Viena (nu prea cred asta cu medicii de la Elias care nu au avut ce face; eu dacă aş fi avut puterea şi posibilitatea să mă tratez în străinătate, aş fi făcut-o chiar şi dacă la noi în spital erau toţi medicii liberi şi toate saloanele goale). Nu înţeleg de ce nu face mai mult. OK, Ministrul Sănătăţii e numit şi se subordonează guvernului, dar lumea nu l-a votat pe Nicolăescu sau pe Tăriceanu, l-a votat pe Băsescu. Ai drepturi mai mari când eşti ales chiar de popor. Sau măcar ar trebui să te zbaţi să faci ceva pentru popor, nu doar să vorbeşti demagogic la radio despre probleme pe care nu le corectezi, deşi ai cea mai înaltă funcţie în stat. Nu ai posibilitatea legală, constituțională? Măcar te apuci și spui la modul “ăla ar trebui concediat, spitalul acela ar trebui închis, acela ar trebui controlat la sânge, ar trebui o lege despre șpaga prin spitale, ar trebui aplicate sancțiuni pentru ignorarea bolnavilor, ar trebui analizat de ce ambulanța a sosit după 5 ore”. Poate se sesizează cineva care are autoritatea să le pună în practică. Dacă nici măcar preşedintele ales nu încearcă ceva, atunci cine?

M-am uitat la discursul ţinut de Obama după ce a depus jurământul (unde cică nu s-a încurcat el, ci cel care citea jurământul a inversat câteva cuvinte iar Obama s-a blocat neştiind dacă să le spună după cum le reţinuse dinainte sau după cum i s-au citit pe loc). Un discurs bine scris şi cu referire la situaţia curentă, nu clişee clasice pentru astfel de momente populiste.

Mă gândeam ce diferenţă imensă este faţă de discursurile lui Bush. De câte ori l-am văzut pe Bush vorbind, indiferent că era o conferinţă de presă sau un discurs de 15 de minute, mă lua somnul. Nu ştiu dacă aţi observat, dar după fiecare propoziţie, indiferent cât de semnificativă ca mesaj, făcea o pauză de vreo 3-5 secunde. După fiecare! Cred că un discurs de 10 minute ar fi fost citit în 3 minute de o altă persoană. Nu simţeam niciodată un ritm, o cursivitate a frazei, o modificare a tonului în momentele cheie sau pentru ideile importante. Nu mă mir că la Obama se strâng milioane de oameni să-l audă, mi se pare că este tot ce nu a fost Bush pe acest aspect al prezenţei în faţa unei mulţimi de oameni. Discursul de azi este pe CNN aici, dacă e cineva interesat de astfel de cuvinte.