Mă dezamăgeşte această modă din muzica românească de a cânta doar despre cât de săraci, nevoiaşi şi ghinionişti suntem şi despre tragedia de a ne fi născut în România; ne scurt, ne plângem de milă chiar propria existență şi asta pe acorduri de la rap şi până la muzică populară.

Eu am două probleme cu acest trend, dincolo de cea privind generalizarea cu “aşa sunt românii”. Întâi e faptul că muzica aceasta constituie încă un pas pe calea resemnării totale a locuitorilor ţării. Sunt mii de băieţaşi de cartier, de pierde-vară precum cei pe care-i descriam aici, care stau în faţa blocului şi rumega seminţe şi dau din cap spunându-şi unul altuia că “nu s-au născut în locul potrivit” și de asta n-au mașinile și euroii pe care i-ar merita. E scuza perfectă pentru a nu face nimic în viaţă, pentru a nu munci şi pentru a nu încerca să-ţi faci viaţa mai bună; n-ai cum, suntem sărmani, plini de nevoi şi nu ne-am născut unde trebuie, e scris în cântec, e cântat în concerte, se aude toată ziua de la radio, trebuie să fie adevărat.

Nu e adevărat! Uită-te pe o hartă a lumii şi vei vedea nu țări, ci continente întregi pe care te-ai fi putut naşte şi unde ţi-ar fi fost mult mai rău. Nu mai pierde timpul păzind scara blocului şi depăşind recordul mondial pentru cea mai mare grămadă de coji de seminţe, ci mergi la muncă şi fă-ţi viaţa mai bună. Sau poate ăştia au impresia că dacă s-ar fi născut în SUA sau în Suedia le-ar fi dat statul BMW-uri şi femei şi ștranduri gratis…

Eu n-am auzit niciodată de el, dar are 4+3 Grammy-uriȘ

Serban Ghenea is a four time Grammy Award and three time Latin Grammy Award-winning mixer. He has mixed songs for such iconic artists as Michael Jackson, Justin Timberlake, Usher, Faith Hill, Carrie Underwood, Jewel, Santana, Ozomatli, Shakira, Jill Scott, R. Kelly, Rod Stewart, and Dave Matthews Band. As of November 2010, Serban Ghenea had mixed over 45 #1 singles and albums, – including hits for Kelly Clarkson, Katy Perry, Kesha, Britney Spears, Black Eyed Peas, The Fray, Train, Lifehouse, Weezer, the Hives, Avril Lavigne, and Pink

via Wikipedia.

Ce posterior, ce bikini… NSFW.

Bere Gratis este una dintre puţinele formaţii romaneşti care îmi plac. Au foarte multe melodii mişto şi cântate pe o voce bună. La tine aş vrea să vin, Pas în doi, Câmpuri de luptă, Eu nu am să te las, Ultra fete… Mie mi se pare că bat oricând melodii asemănătoare de la Vama Veche, de exemplu. Şi Direcţia 5 are câteva melodii deja “clasice”, asemănătoare ca stil şi teme.

Şi totuşi, ce ascult la radio aproape în fiecare zi? Holograf! M-am săturat de Holograf, de parcă Bitmann ar avea singurele melodii de primăvară şi de dragoste din ţara asta. Are contract cu radio-urile şi alţii nu sau ce se întâmplă?

Am ascultat noul album Roxette, numit Charm School, cu 12 melodii noi pe el. Roxette este una din trupele mele preferate şi mă bucur să văd ca Marie a trecut cu bine de problemele de sănătate pe care le-a avut, ba chiar mi-au făcut şi aceasta surpriză imensă a unui nou album. Pentru pasionaţi, iată mai jos şi o scurtă descriere a melodiilor:

1. Way Out – o melodie scurtă în care se aude mai mult vocea lui Per.
2. No One Makes It On Her Own – o baladă lentă cântată în principal de Marie.
3. She’s Got Nothing On (But the Radio) – o melodie mai activă, în stilul Joyride (nu mă omor după acest tip de melodii Roxette), cu un refren în care cântă amândoi.
4. Speak To Me – o melodie aşa-şi-aşa.
5. I’m Glad You Called – o melodie lentă în care cântă în principal Marie, vocea ei fiind în prim plan.
6. Only When I Dream – o altă melodie mai activă ca ritm, cu versuri “de dragoste”, una din cele mai mişto de pe album.
7. Dream On – cântă amândoi în stilul vesel Roxette despre viaţă şi “dream on, yesterday’s gone”
8. Big Black Cadillac – poate fanii Cadillac vor iubi această melodie sau pentru americani va spune ceva despre un anume stil de viaţă. Mie nu-mi spune nimic.
9. In My Own Way – o altă melodie de dragoste.
10. After All – cântă Per, dar parcă are vocea prea ascuţită şi nu-mi place.
11. Happy On The Outside – despre tristeţea dragostei.
12. Sitting on Top of the World – o baladă lentă, cântată de Marie, dar cu versuri prea simple.

Nu se ridică la înălţimea albumelor care i-au făcut celebri şi nici n-are balade care să mi le scoată din cap pe cele vechi, dar mă bucur să am ceva mai nou de ascultat.

Se pare ca trupa Queen a luat fiinţă în mod oficial pe 1 februarie 1971, aşa că mâine pe Europa FM e zi specială cu multă muzică bună şi se pot câştiga albumele lor Greatest Hits. Cu siguranţă asta voi asculta mâine.

Cele mai vechi amintiri ale mele legate de muzică sunt cele ale muzicii Queen. Îmi aduc aminte de Bicycle, Invisible Man şi Mustapha în diverse flashback-uri de prin casă, de când aveam câţiva anişori, şi îmi dau seama că sunt de fapt unele cele mai vechi momente pe care mi le pot aduce aminte din viaţa mea. Am fost, sunt şi voi fi mereu fan Queen, asta e clar. La început am crezut că e pentru că am fost condiţionat aşa încă de la acea vârstă, dar nu e asta. Nu ştiu prea bine cum să explic… De multe ori ascult muzică atunci când lucrez sau scriu posturi, dar de obicei acea muzică este doar de un sunet plăcut pe fundal şi nu conştientizez prea des ceea ce aud. Ei bine, de cele mai multe ori atunci când începe o melodie Queen mă opresc din ceea ce fac şi devin atent la muzică, de parcă însăşi melodia m-ar trage de mânecă, ducându-mi atenţia la ea şi făcându-mă să exclam “Doamne ce voce incredibilă avea Freddie Mercury!”. Cel mai mult îmi place că mi se întâmplă asta nu doar la hiturile lor mari, ci şi la melodii mai obscure precum Teo Torriate, Pain Is So Close to Pleasure sau Lily of the Valley, încât mereu am senzația că am mai descoperit ceva nou și bun.

Închei prezentând din nou această imagine super mişto cu Freddie Mercury şi Michael Jackson, doi oameni obișnuiți cu o bere, o țigară și un pahar de plastic în mână, dar împreună având peste un miliard de albume vândute.

Mi-a venit o idee atât de genială încât aproape că mi-e ciudă că v-o împărtăşesc vouă în loc să o ţin secretă şi să-mi lansez propriul site din care să devin milionar. Noroc că n-am mulţi cititori. Iată ideea: un site pe care îţi notezi artiştii preferaţi şi apoi eşti anunţat automat când unul dintre ei lansează un album nou.

Ideea mi-a venit mai demult, dar am scris de ea după ce ieri m-am gândit “băi da’ oare Blackmore’s Night n-a mai scos vreun album nou?” ca apoi să găsesc pe Wikipedia că între timp au scos două, unul în 2008 şi altul în 2010. Din când în când verific netul şi mă uit când mai plănuieşte ATB să scoată ceva nou, câte albume are Kings of Leon până acum, dacă a apărut vreo compilaţie mişto a lui Eros Ramazzotti sau la ce mai lucrează Ive Mendes. Informaţiile le găsesc din diverse surse, dar aş vrea să o fac centralizat şi eventual să fiu anunţat direct de ele.

Tipul acesta de palmă nu-l știam.

via mascarit.ro