Zonga.ro este un site românesc de streaming de muzică, iar melodiile de acolo sunt 100% legale, puse la dispoziţie prin parteneriate cu casele de discuri. La fel ca pe last.fm, Pandora şi altele, asculţi muzică prin streaming direct pe calculatorul sau telefonul tău cu iPhone sau Android.

Asta a fost surpriza lansării de Ziua Z, probabil una din cele mai mari petreceri din blogosfera (eu n-am fost, ocupat fiind cu altceva, dar am urmărit pe Twitter desfăşurarea).

Dincolo de această descriere politicoasă nu ştiu nimic mai multe despre Zonga. Site-ul este în private beta şi nu se poate intra decât dacă ai invitaţie specială, ceea ce nu am. Nu ştiu cum sunt aplicaţiile de iPhone sau de Android. Sper să “iasă bine” în sensul că aș prefera să dau banii mei la un serviciu românesc decat unuia străin, in caz că trecem pe streaming de muzică.

Colecţia de muzică este “în actualizare”, dar ce există până acum se poate vedea pe site aici. La o primă vedere însă sper că mai au mult de actualizat la ea, pentru că deşi lista artiştilor este destul de mare, la majoritatea scrie că sunt disponibile 1 sau 2 melodii.

Am descoperit de câteva zile serviciul Grooveshark prin care asculţi cam orice melodie vrei tu direct prin streaming de pe net. Până acum am găsit acolo cam 95% din muzica pe care am căutat-o, pentru că sigur a mai fost cineva în lume căruia să-i placă acea piesă şi să o urce în acest serviciu.

Acum, dacă deja aveţi o colecţie mare de muzică în calculator probabil că o veţi asculta tot pe aceea. Grooveshark este bun în alte situaţii care apar însă la fel de des.

Să spunem că asculţi o melodie nouă, marfă, de la un artist pe care nu îl ştiai. Ce faci, “cumperi” toată muzica lor, ca să vezi dacă mai au şi alte melodii la fel de bune sau a fost doar o întâmplare? Nu, intri pe Grooveshark, găseşti acolo suficiente alte piese şi le asculţi ca să-ţi dai seama câte îţi plac şi câte nu.

O a doua utilizare, care m-a încântat ieri seară, este găsirea de melodii noi. Eu de exemplu căutam nişte progressive house, dar nu ştiu unde să mai caut, unde să mai aflu de melodii noi şi bune. O soluţie (nu perfectă, dar acceptabilă) o oferă tot Grooveshark, unde am căutat “progressive house” şi am găsit şi albume şi melodii cu acest nume, dar mai important, playlist-uri ale altora, iar în ele destule melodii ok. E cea mai simplă metodă de a descoperi muzică bună pe care nu o cunoşteai.

Sunt curios dacă există un termen psihologic pentru acele momente în care muzica generației tale ți se pare varză în comparație cu cea a generațiilor trecute.

Pentru acele moment când asculţi chiar şi Modern Talking şi îţi dai seama că ştii toate versurile, dar nu poţi spune acelaşi lucru despre melodiile curente. Iar Modern Talking nici măcar n-au fost super-super..

Pentru acele momente când o melodie veche te conduce la un dans romantic cu o femeie superbă şi îi mulţumeşti în gând lui Dumnezeu pentru că există Lionel Ritchie sau REO Speedwagon sau Cutting Crew.

Acele momente în care îţi dai seama că mişti din cap şi cânţi şi tu cu toate vocea pe care o ai o melodie, iar când se termină îţi spui “bai cât de marfă e asta! cât de marfă!”

Chestiile acestea nu mi se întâmpla niciodată pe melodii noi. Niciodată. Poate doar cu cele de moment, dar un an mai târziu nu le mai ştiu nici după nume, pe când pe altele le reţin şi după 20 de ani şi mai mult.

Postul trebuia să fie întâi despre un nou album Yanni, numit Truth of Touch, pe care l-am ascultat şi nu mi-a plăcut. Mie de la Yanni îmi plac câteva melodii “clasice” care prin sunetul lor curgător parcă mă iau din lumea asta reală şi mă duc într-una de vis, melodii la care pot sta cu ochii închişi şi pot dezactiva toate simţurile în afară de cel auditiv, lăsând muzica să mă cuprindă în întregime. E vorba de piese precum Nightingale, Tribute, Prelude şi altele.

Albumul Truth of Touch nu are nici măcar o singură astfel de piesa. Nu e un album rău, dar parcă nu mai este pe stilul care mi-a plăcut mie. Nu pot reproşa unui artist că n-a rămas fidel stilului de acum 10-15 ani, dar nu pot nici să recomand albumul. Sunetul este mai nou, mai modern, iar singurele melodii ce mi-au plăcut sunt Seasons, Nine şi O Luce, ultima pentru vocea mişto, dar în rest sunt parcă prea puţine instrumente.

Cam în aceeaşi perioadă am ascultat şi albumul Winter Poem al celor numiţi Secret Garden, care este mult mai bun. O muzică mult mai liniştită, mai plăcută, tocmai bună de ascultat noaptea înainte de culcare sau când vrei să-ţi bucuri urechile cu ceva lejer în timp ce munceşti. Multe combinaţii de pian cu vioară şi aproape toate melodiile de pe album sunt foarte bune.

Eu consider că ProTV-ul îi dezavantajează pe concurenţii de la propria lor emisiune, Vocea României, şi le taie din şansele de a ajunge cunoscuţi. Cum face asta? Nu permite ca înregistrări sau fragmente ale emisiunii să fie puse pe YouTube.

Orice clip de la Vocea României este imediat raportat de ProTV la YouTube şi îndepărtat de acolo pe motiv de drepturi de autor, chiar şi cele filmate de spectatori din sală, precum a păţit Arhi. Singurul loc în care se pot vizualiza înregistrările este site-ul oficial protv.ro. Chestia asta este complet legală şi are o logică anume (mai multe vizite pe protv.ro, mai multe reclame), dar cei care au cântat la Vocea României au de pierdut.

YouTube este liderul absolut în ceea ce priveşte găzduirea şi răspândirea clipurilor video. S-a impus pe piaţă şi lumea a învăţat că atunci când cauţi o secvenţă video, mergi pe YouTube să o cauţi. Să vă dau câteva exemple.

Când te roagă, cu vocea ei, să te joci ceva, cum să o refuzi? Melodia este foarte frumoasă, puteți vedea clipul oficial, dar mai jos este cântată chiar live.

Spre surprinderea mea, la #FlashmobCuLer de ieri nu s-a pronunţat deloc cuvântul “ler”. Am ascultat în schimb o colinda cultă (aşa se zice?), frumos cântată de (şi aplauze pentru) Ionuţ Tecuceanu, Anca Duma şi Daniela Matei, împreună cu un cor de vreo 40 de alţi tineri.

Probabil că aţi citit deja că totul a fost organizat de Cosmote, fiind metoda lor de a vă ura sărbători fericite; sau, dacă n-aţi citit, la mulţi ani din partea Cosmote România! Urmăriţi clipul de mai jos pentru a vedea montajul celor câteva minute de colind cântat în mallul Sun Plaza, spre surprinderea publicului prezent în acel moment în zona de restaurante.

Ieri seară, la un eveniment Vodafone de sfârşit de an, câţiva copii (din orfelinate, bănuiesc) ce primesc ajutor prin Fundaţia Vodafone au cântat câteva colinde. Toate au fost minunate (şi fără #ler, ci colinde mai de “cerc de muzică”, nu populare), dar prima dintre ele a fost incredibilă.

Din păcate clipul filmat cu telefonul nu se vede foarte bine şi nici sunetul nu excelează, că îl înregistram de la distanţă, dar puştiul din imagine a dus singur un Ave Maria cu o voce atât de înaltă încât nu mi-a venit să cred că văd şi ascult aşa ceva. Are una dintre cele mai bune voci pe care le-am auzit cu urechile mele, probabil cea mai înaltă voce bărbătească din tot ce am ascultat live vreodată.

N-am fost la vreun concert Bocelli (ştiu, alt tip de voce), nu l-am auzit nici pe Iustin Nănău cântând live la Românii au talent, dar m-am întrebat la modul cel mai serios cum poate fi altcineva mai bun de atât. Mi se pare un maxim, nu văd cum s-ar putea depăşi. E ca momentul acela din Fifth Element când apare extraterestra albastră şi are o voce incredibilă, atât de incredibilă încât te întrebi dacă este un efect făcut pe calculator sau cineva chiar a cântat pe bune aşa ceva.