Astăzi Groupon are o ofertă bună: 15 lei pentru două pizza de 26cm şi două răcoritoare de la Pizza Expert. Asta înseamnă o reducere de 50% faţă de tariful normal, iar Pizza Expert au trei locaţii în București: Iuliu Maniu, Berceni şi Vasile Lascăr. E bună oferta pentru mâncat la birou sau acasă, dar şmecheria este că te duci tu să le iei, nu le livrează ei. Voucherul e valabil o lună. Detalii aici, mai ţine câteva... | 5 comentarii

De când am mâncat în Londra, acum ceva ani, la un restaurant tailandez găsit din întâmplare în zona în care eram cazat, mi-a rămas mintea la un curry bine pregătit. Prin curry tailandez nu înţeleg doar condimentul în sine, ci un sos mai gros ce-l are ca principala aromă şi în care este pregătită şi servită carnea.

Aşa că, după ce am făcut un mic tur de restaurante chinezeşti, mi-am spus că e imposibil ca în Bucureşti să nu fie şi unele tailandeze. Se pare că nu sunt aşa multe, dar unul tot am găsit. Se numeşte Siam Thai şi este pe strada Amiral Urseanu, adică între Piaţa Victoriei şi Piaţa Romană, lângă Observatorul Astronomic.

Casa în care este deschis nu arată extraordinar, dar oricum nu căutăm ceva de super-fițe. Interiorul, pe care l-am văzut doar în drum spre curtea interioară, deoarece am stat în aer liber profitând de vremea bună de afară, mi s-a părut curat şi frumos aranjat în culori calde, iar mesele sunt elegante cu câte un aranjament de scoici sub blatul de sticlă. Curtea are vreo 4-5 mese puse sub copaci, dar în funcţie de perioada zilei îţi mai bate şi soarele în cap. Servirea a fost atentă, ospătarii fiind foarte politicoşi şi amabili, ba chiar au oferit şi sfaturi bune despre ce să aleg din meniu.

Am mâncat următoarele:
Supă de creveţi cu ciuperci “tom yum goong” (15 lei). Vreo 5 creveţi şi multe ciuperci, plus ceva lămâie, coriandru şi altă verdeaţă, bună la gust şi foarte iute. M-a întrebat ospătarul cât de picantă vreau supa, am zis că mediu, că nu vreau să lăcrimez, dar asta nu m-a împiedicat să scot lacrimi şi să beau o gură de bere la fiecare 3 linguri de supă. Se pare, cum mi s-a confirmat de altfel şi cu alte ocazii pe la chinezi/indieni/tailandezi, că “un pic iute” înseamnă lucruri complet diferite pentru mine şi pentru asiatici.

Uitându-mă pe site-ul Jerry’s Pizza, am văzut că varianta Xtravaganzza de pizza se scrie şi cu un R în coadă, de la Registered Trademark / marcă înregistrată.

Sunt curios la ce le-a folosit, din moment ce și Domino’s Pizza are o pizza care se numeşte Extravaganzza, cu doar un E în faţă în plus. Și la ei este tot cea mai bună din meniu. Scopul mărcii înregistrate oricum a fost înfrânt, că dacă-ţi zice cineva că a mâncat o pizza “extravaganța” tot nu ştii de unde a luat-o.

Mai jos e o pizza barbeque de la Jerry’s (sau BBQ, după cum se numeşte oficial). Are sos “bbq”, ceapă, porumb, bacon, ciuperci şi cârnăciori. A fost bună :)

Un reportaj ProTV de reţinut. Spune că în Germania cartofii mari se dau la o parte şi nu se băgă în consum decât pentru animale, având o compoziţie diferită. Acei cartofi de obicei ajung pe piaţa noastră unde, din lipsă de informare, lumea îi crede foarte buni şi îi alege cu precădere. | 12 comentarii

Dacă sunteţi în mall-ul AFI Palace şi aveţi poftă de o îngheţată, mai bine încercaţi un iaurt îngheţat. Aparatele acestea verzi se găsesc la etaj, în capătul pasarelei din zona de mese. Iei o cupă de plastic şi-ţi pui cât iaurt şi din câte feluri vrei, pentru că apoi se cântăreşte şi plăteşti la gramaj. Eu mi-am pus mango şi pepene roşu, dar şi cel de cafea e demenţial, iar alţii preferau măr verde. Mai erau şi căpşuni, caramel, ceva light şi unul natural.

După ce îţi pui iaurt cât vrei şi din care vrei, treci la bufetul cu toppinguri, care sunt vreo 20 la număr. Tot aşa, pui peste iaurt câte vrei. Ţin minte jeleuri, arahide în ciocolată, fulgi de migdale, bucăţi de căpşuni, ananas, kiwi, zmeură, bezele moi, nuci caramelizate, arahide cu vanilie, sprinkles din acelea colorate, dar mai sunt şi altele.

La final pui cupa pe un cântar şi plăteşti la gramaj. Costă 3 lei/50 grame, dar de obicei strângi vreo 200 de grame de iaurt şi topping, aşa că dai vreo 12-13 lei. E bună :)

Mi-am dat seama zilele trecute că micul dejun este masa mea preferată. Prânzul, chiar şi atunci când este luat integral, e de obicei o ciorbă şi un fel principal de mâncare. Cina devine opţională sau măcar frecvenţa ei ar trebui să fie invers proporţională cu sfericitatea burţii. Dar micul dejun? Atâtea posibilităţi, atâtea ingrediente şi preparate, atâtea opţiuni de băuturi, mâncăruri şi deserturi! Cum să nu-ţi placă?

Zilele trecute am făcut o omletă, nişte caşcaval pane, un kaiser rumenit, iar câteva chifle încălzite pe prăjitor au fost unse cu unt. O plăcere! Am tăiat încetişor din fiecare, am mâncat din toate, am băgat cu pâine… e ca o masă ideală. Chiar mă gândeam că e un mod foarte plăcut de a începe ziua.

Cel mai mult mă încântă micul dejun luat la un hotel de soi. Un bufet suedez cu de toate de toate. Cafea, lapte, apă, suc de portocale, suc de merişoare, suc de mere, ceai de 10 feluri. Omletă, ou ochi, ou fiert, cârnăciori, kaiser, şuncă, fasole dulce ca la englezi, cinci tipuri de brânzeturi (brie! mucegai!), alte patru tipuri de mezeluri, chifle de trei feluri, pâine de patru feluri, cereale de cinci feluri, iaurt normal, iaurt cu fructe, fructe, legume, pateuri, croissante, brioșe. Suedezii trebuie felicitați pentru că au dat lumii blondele naturale, dar să nu uităm această invenție crucială: bufetul!

Dacă doriţi un desert inedit mergeţi la Haagen-Dazs în mall-ul din Băneasa. Eu credeam că Haagen-Dazs sunt maeştri doar în îngheţată, fiind un lanţ gigantic, cunoscut în întreaga lume pentru sortimentele variate, dar m-au surprins cu acest desert de tip fondue, care nu se găseşte decât rar în ţara noastră.

Fondue este o specialitate elveţiană prin care caşcavalul este menţinut topit, în stare lichidă, într-un vas încălzit la flacără, şi mâncat cu bucăţele de pâine pe care le bagi în acest caşcaval topit cu ajutorul unor furculiţe speciale şi lungi. În loc de caşcaval se poate folosi şi ciocolată, ca fondue pentru desert, iar în loc de pâine se pot băga în ciocolata topită fructe şi bucăţi de negresă (prăjitura, nu femeie). Haagen-Dasz introduce suplimentar şi îngheţată în ecuație.

Porţia costă 59 de lei, dar este pentru minim 2 persoane. Eu aş zice că în trei este cea mai potrivită combinaţie, altfel ţi se apleacă de la atâta dulce şi ciocolată. Pe lângă vasul cu ciocolată, una de calitate, încălzită dedesubt de o lumânare de masă, mi-au dat bucăţele de fructe (căpşuni, banană şi măr, toate proaspete şi coapte), bucăţi de prăjitură (negresă moale şi un fel de cookie de culoare aurie), iar de partea cealaltă a vasului erau vreo 20 de cupe de îngheţată din trei feluri (ciocolată, fructe de pădure şi un fel de tiramisu, puse peste gheață ca să reziste cât mai mult). Pe lângă acestea mai poţi alege şi un topping suplimentar, eu alegând nuci caramelizate în locul fulgilor de migdale. Nucile au venit pisate, iar după ce luam în vârful “ţepuşei” o bucată de fruct sau de îngheţată o treceam prin ciocolată şi apoi prin aceste bucăţi de nuci, ca să se agaţe câteva de ciocolata topită.

Citește tot textul »

Două ediţii limitate: Snickers “more nuts” şi Twix cu ciocolată albă, văzute în Carrefour.

Mie mi se pare că Snickers-ul normal are suficiente alune, aşa că n-am luat din acesta special. Twix-ul alb, în schimb, s-a dovedit o dezamăgire. Ciocolata albă este mult mai untoasă decât cea clasică şi nu are acelaşi gust bun. Aşa e ciocolată albă, de fapt, şi unul din motivele pentru care nu-mi place. Dacă aveţi poftă de un Twix, luaţi-vă tot din cel clasic, se potriveşte mult mai bine combinaţia din el.