Second Cup este cel mai mare lanţ canadian de cafenele, întins apoi prin francize în restul lumii. În Bucureşti s-a deschis una pe Bd Decebal, lângă restaurantul Ruby Tuesday, iar recent am vizitat-o şi eu.

Cafeaua este bună. Pe lângă soiurile tradiţionale de espresso şi cappuccino, mai au şi “signature lattes”, adică nişte cafele cu reţetă mai complexă, aşa cum are orice cafenea modernă. În fotografie este un Caramel Corretto, foarte bun. Am băut şi una numită Maple Late, deoarece vroiam să văd ce gust are siropul de arţar; e o altă cafea excelentă.

Ballantine’s este una dintre cele patru mărci de whisky pe care le prefer. Dintre toate, Ballantine’s mi se pare cel mai uşor pentru stomac şi cel la care îi simt cel mai bine aroma atunci când îl beau.

Că veni vorba de gusturile mele, nu-mi place whisky-ul cu gheață (prefer sa fie sticla răcită a priori), iar oricând, dar oricând, sprijin o campanie care să spună “un whisky bun se bea simplu”, nu combinat cu cola, Redbull, vin sau alte prostii.

Nu s-au chinuit oamenii ăia să-l distileze, să aleagă cu grijă recolta, apa din cine știe ce izvor, cărbunele special cu care fac focul, butoaiele în care țin tăria câțiva ani, perioadă în care capătă culoarea arămie și aromă suplimentară (de obicei se ține în butoaie în care anterior a fost bourbon, pentru un pic de aromă specială), in fine, n-au făcut toate acestea ca să pui în băutura lor suc sau energizat. Dacă ești mai pămpălău și nu suporți o tărie, bea altceva.

Ieri seară am fost la o conferinţă de presă, chemat de Ballantine’s. Anunţul mare al serii a fost că Alex Velea a devenit ambasadorul acestui brand în România şi îl va promova (sau se vor promova reciproc) către fanii săi şi în concertele pe care le va ţine. Din ce am înţeles la conferinţă, Ballantine’s nu este genul de marcă ce se doreşte a fi băută seara, “lângă şemineu”, ci mizează pe distracţie, tinereţe, energie şi petreceri, whisky-ul lor fiind băut în principal în cluburi.

Eu am o regulă simplă: nu conduc niciodată maşina după ce beau alcool. Indiferent despre cât alcool vorbim, că-i o bere sau doar un pahar de vin, nu conduc în următoarea jumătate de zi (minim). Aşa am făcut din primul moment în care am luat permisul şi niciodată nu am încălcat acest principiu; nu cu o bere, “că aia nu se simte”, nu pentru că “oricum nu mă ameţesc dintr-o bere” și nici măcar cu o gură de băutură, indiferent de tăria ei.

Am avut mereu acasă alcool de foarte bună calitate (de ex acum am o altă sticlă de Balvenie 21 de ani, luată odată cu un Lagavulin 12 ani -care nu mi-a plăcut-), încât să nu-mi pară niciodată rău că n-am băut la vreo ieşire în oraş sau la vreun eveniment. Mie mi se pare un principiu bun şi nu l-am regretat niciodată, consecinţele unei greşeli fiind prea grave pentru a risca. Dacă ştiu că urmează să conduc, chiar dacă este pe seară, nu beam nici măcar dimineaţa.

Se pare că mă înşelam. DespreAlcool.ro este un site sponsorizat de producătorii de băuturi (Ursus, de exemplu) şi are scopul de a educa lumea privind pericolul de a conduce după ce bea ceva. E bine făcut şi include chiar şi un calculator de zero la mie, în care introduci ce bei, în cât timp ai băut respectiva cantitate, ce greutate ai şi ce sex şi ţi se spune în cât timp se elimină din sânge alcoolul.

Jucându-mă cu el, descopăr că la 90 kg, masculin, o bere de 500 ml băută în 0.5 ore, alcoolul din sânge dispare în 1,3 ore.

După o discuţie mai veche mi-am notat undeva să încerc o shaorma de la “La Haleală”. Ieri noapte am avut şi prilejul şi vreau să spun că wow, a fost incredibilă. Au câteva sosuri absolut demenţiale, eu am ales ca baza unul de curry indian, peste care mi-a pus ingredientele obişnuite (pui, puțini cartofi, castraveciori, varză, salată, fără ceapă, fără usturoi), apoi şi mai multe sosuri, vreo 4-5 la număr. N-am reţinut nimic din ele, decât ceva tailandez puţin picant, humus, tzatziki, şi vreo trei maioneze, dar abia acasă am descoperit cât de bun a fost amestecul.

Am mai avut şi salată proaspătă, plus nişte ardei ce păreau a fi copţi sau muraţi destul de slab. Genială! Genială! 17 lei costă cea mare de pui, dar merită toţi banii.

La Haleală este pe bulevardul Gheorghe Duca, lângă Gara de Nord. Am pus mai jos Street View, dați zoom out pentru hartă.

Meniu Paper Steak: muschi de vita argentiniana, sos DamiGlas, Piper Verde Murat, Buchetierre Legume, un pahar de vin rosu sau alb si o Cola cu 33 RON pentru o persoana, 65 RON pentru doi sau 132 RON pentru 4 persoane la Grill ON Grill On este un restaurant deschis în iunie 2011 pe Bd Decebal din minunata capitală. Oferta e prin Groupon, valabilă până la miezul... | 8 comentarii

Din San Francisco. Site-ul SFweekly are un top 25 burgeri ai acelui oraş şi am observat un lucru: toţi (în afară de cel din poză, care e cu carne de raţă) sunt făcuţi cu carne de vită de calitate foarte bună, pe când la noi de obicei e exact invers, carnea tocată fiind de provenienţă obscură. Aceste fotografii sunt dovada că şi un burger poate fi o delicatesă.

Dacă vreţi un burger bun la noi, găsiţi şi la Hard Rock Cafe, dar dai 35-45 de lei pe unul. Spuneţi-i că-l vreţi făcut mediu şi suculent.

Galeria din San Francisco este aici.

Iată prima cană de espresso scos din aparatul meu. Am luat până la urma modelul Philips Saeco HD8323 la 390 de lei, ca să încep de undeva. Când am citit manualul m-am speriat când mi-a spus de câte butoane şi comutatoare trebuie să rotesc și să deschid și să bag filtre în filtre ca să fac o cafea, dar în practică este totul simplu şi logic şi rapid. Trebuie să filmez nişte clipuri demo.

Philips Saeco HD8323/09 – 389 lei la eMAG.

Nu vă plângeţi! Cei care urmăresc de mult acest blog ştiau că acest moment urma să vină şi îl aşteptau cu bucurie şi în acelaşi timp cu teamă pentru propria burtă: fotografii cu ce-am mâncat în Corfu!

După cum veţi vedea mai jos, nu multe. Adică am avut all-inclusive la hotel, iar restaurantul avea zeci de feluri de mâncare, variate zilnic, plus vin, bere şi sucuri la discreţie. Însă ce fotografii să vă arăt? Cu pui, curcan, porc, peşte şi vita care erau servite zilnic, în diverse reţete? Cu toate garniturile? Aş menţiona doar iaurtul grecesc, gros şi gustos, mai ales amestecat cu fructe proaspete. Nu-l rataţi pe acesta!

M-am săturat însă de all-inclusive, iar în orăşelul de lângă hotel erau câteva terase foarte frumoase, construite pe malul mării, de se spărgeau valurile sub tine şi intra soarele în mare la orele apusului mai ceva ca-n poeziile romanticilor. Iar în câteva zile am plecat din hotel şi am mâncat pe la astfel de terase, fiind prea frumos ca să-mi pară rău de bani. Nu ştiu cum s-a făcut că n-am mâncat nimic grecesc, dar nici nu vroiam, că nu prea mă atrag preparatele lor; am băgat în schimb creveţi şi caracatiţe la greu.