Văd că Milka a adus trei produse noi în magazine, sub gama Snax. Eu le-am încercat doar pe cele cu Daim şi nu m-am impresionat, parcă aveau prea mult caramel. Celelalte sortimente, cu “hazelnuts and crispy” şi “cornflakes and raisins”, nu le-am încercat pentru că mi se par prea scumpe la 4 lei o punguţă mică.

Simt că ar trebui să creez tag-ul “dulciuri”.

Raluca are un post foarte bun despre obiceiul “doggy bag”, adică de a cere la pachet mâncarea pe care n-ai fost în stare să o termini în restaurant. La sfârşit mă întreabă ce cred despre asta.

Păi simplu, mi se pare ceva foarte normal. E mâncarea ta, ai plătit-o, mi se pare absolut normal să o iei la pachet şi să o termini acasă. Dacă ţi-e jenă să ceri asta ospătarului, e numai problema ta. Şi mi se pare ok şi pentru cei din restaurant, fiind un mod de a le spune că îţi place mâncarea lor şi, chiar dacă acolo abia te-ai atins de ea, o vrei acasă pentru că e bună.

Personal nu cer foarte des mâncarea la pachet pentru că-mi ştiu limitele şi nu comand în plus. Dacă îmi rămâne un pic de mâncare, nu o mai iau la pachet, că ştiu că nu o voi mânca mai târziu. Dar dacă am luat un aperitiv şi apoi mi-a rămas jumătate din pizza nemâncata, sau e o ditamai porţia de coaste ca la Romantik din Braşov, atunci cer “doggy bag”-ul şi-mi văd de drum.

Prin propriul banner la Groupon am văzut că astăzi au o ofertă bună la o friptură de vită argentiniană în restaurantul La Blanca din Dorobanţi. Oferta include o porţie de friptură de vită argentiniană, o garnitură la alegere, o salată, un pahar de vin şi o porţie de tortul casei, totul la 79 de lei în loc de 174 lei cât ar costa normal.

N-am fost niciodată la acel restaurant, aşa că nu ştiu mai multe detalii, dar oferta pare bunicică pentru câte include şi pentru cum arată fotografiile cu localul.

Cumpăraţi pe Groupon.ro până astăzi la 12 noaptea, voucherul e valabil 2 luni.

După afacerea “fondue”, era de aşteptat ca voi reveni la Haagen-Dazs pentru a încerca şi mai multe deserturi de-ale lor.

Ce vedeţi în stânga se numeşte Double Chocolate Souffle. Am rămas un pic surprins când l-am văzut livrat aşa, pe “componente”, dar m-am descurcat şi le-am combinat eu. Punctul forte este sufleul, care este chiar sufleu, nu vreo negresă încălzită. Se zice că un sufleu, indiferent de tip, este testul cel mai bun pentru un cofetar sau patiser, aşa că nu este chiar ceva banal. Cel de la Haagen-Dazs este moale şi pufos, cu ciocolată în straturile interioare, iar peste el am pus eu acea ciocolată cremă pe care o vedeţi în partea de sus a farfuriei şi frişca lichidă, căci asta s-a dovedit a fi în micuţa ceşcuţă.

Ce să mai zic… atunci când iei în lingură sufleu, cu ciocolată şi frişcă puse peste moliciunea pufoasă a compoziţiei, iar la final îl treci şi prin îngheţată chiar simţi că guşti un desert inedit şi nu te mai gândeşti la cei 25 de lei daţi pe el.

În dreapta este un Chocolate Caramel Sensation. Este o bucată moale şi gustoasă de negresă (sau cookie, nu ştiu exact cum ar numi-o străinii) de macadamia cu ciocolată, servită cu două cupe de îngheţată, prima de tip “choc choc chip” (adică îngheţată de ciocolată) şi a doua de tip “toffee cream” (adică pe bază de caramel), date pe deasupra cu topping de ciocolată şi presărate cu nuci caramelizate. Într-un colţ este şi frişcă. Foarte bun şi acest desert şi de fapt n-aş putea să vă spun pe care-l prefer dintre cele două, cel mai bine fiind să încercaţi singuri. Chocolate Caramel Sensation a costat 29 lei.

Haagen-Dazs e în mallul Băneasa Shopping City, la mijlocul culoarului dinspre est.

De mult căutăm un astfel de dop cu picurător, aşa cum au sticlele prin baruri. Avantajul său este că poţi turna cu debit mai mic din sticlele care nu au picurător inclus, de exemplu când umpli un păhărel de shot-uri sau când dozezi cantităţile.

L-am găsit în Auchan, la câţiva lei perechea. Are şi un căpăcel de cauciuc, ca să îl poţi păstra pe sticlă mai multă vreme. Nu sigilează perfect sticla decât dacă aceasta are diametrul intern al gâtului între 1,7 și 2cm.

O discuţie din comentarii a dus la acest sondaj: voi cât de multă Cola beţi în medie? Întrucât este o şansă mare ca majoritatea să nu bea în fiecare zi Cola, vă rog să calculaţi cam câtă beţi într-o săptămână (sau concret în săptămâna trecută) şi să împărţiţi la 7 pentru a obţine media. Eu de exemplu am băut ieri o cutie de 0,33 litri, că făcea parte din meniul de prânz.

Astăzi Groupon are o ofertă bună: 15 lei pentru două pizza de 26cm şi două răcoritoare de la Pizza Expert. Asta înseamnă o reducere de 50% faţă de tariful normal, iar Pizza Expert au trei locaţii în București: Iuliu Maniu, Berceni şi Vasile Lascăr. E bună oferta pentru mâncat la birou sau acasă, dar şmecheria este că te duci tu să le iei, nu le livrează ei. Voucherul e valabil o lună. Detalii aici, mai ţine câteva... | 5 comentarii

De când am mâncat în Londra, acum ceva ani, la un restaurant tailandez găsit din întâmplare în zona în care eram cazat, mi-a rămas mintea la un curry bine pregătit. Prin curry tailandez nu înţeleg doar condimentul în sine, ci un sos mai gros ce-l are ca principala aromă şi în care este pregătită şi servită carnea.

Aşa că, după ce am făcut un mic tur de restaurante chinezeşti, mi-am spus că e imposibil ca în Bucureşti să nu fie şi unele tailandeze. Se pare că nu sunt aşa multe, dar unul tot am găsit. Se numeşte Siam Thai şi este pe strada Amiral Urseanu, adică între Piaţa Victoriei şi Piaţa Romană, lângă Observatorul Astronomic.

Casa în care este deschis nu arată extraordinar, dar oricum nu căutăm ceva de super-fițe. Interiorul, pe care l-am văzut doar în drum spre curtea interioară, deoarece am stat în aer liber profitând de vremea bună de afară, mi s-a părut curat şi frumos aranjat în culori calde, iar mesele sunt elegante cu câte un aranjament de scoici sub blatul de sticlă. Curtea are vreo 4-5 mese puse sub copaci, dar în funcţie de perioada zilei îţi mai bate şi soarele în cap. Servirea a fost atentă, ospătarii fiind foarte politicoşi şi amabili, ba chiar au oferit şi sfaturi bune despre ce să aleg din meniu.

Am mâncat următoarele:
Supă de creveţi cu ciuperci “tom yum goong” (15 lei). Vreo 5 creveţi şi multe ciuperci, plus ceva lămâie, coriandru şi altă verdeaţă, bună la gust şi foarte iute. M-a întrebat ospătarul cât de picantă vreau supa, am zis că mediu, că nu vreau să lăcrimez, dar asta nu m-a împiedicat să scot lacrimi şi să beau o gură de bere la fiecare 3 linguri de supă. Se pare, cum mi s-a confirmat de altfel şi cu alte ocazii pe la chinezi/indieni/tailandezi, că “un pic iute” înseamnă lucruri complet diferite pentru mine şi pentru asiatici.