Am fost ieri în mall-ul nou deschis în Feeria, lângă IKEA. A fost o experienţă mult mai plăcută decât mă aşteptam să fie. Cred că mă obişnuisem prea mult cu mall-urile construite în ruinele rămase de pe vremea comuniştilor şi cu acea arhitectură circulară caracteristică în Plaza şi Vitan. În Băneasa Shopping City, care s-a făcut de la zero, galeriile sunt lungi, late, înalte, frumos organizate, şi deşi era plin de oameni, nu am avut deloc senzaţia de înghesuială. În total sunt 4 galerii, câte două paralele pe fiecare nivel, cu magazine pe ambele părti.

Sunt câteva magazine ce merită menţionate: chiar la intrare este un mare Reserved, pe două niveluri, femei şi bărbaţi, şi cam toate tricourile, pantalonii, cămăşile, bluzele şi ce mai erau costau sub 1 milion de lei. Iar marfa era foarte bună. Lângă el este un magazin Peek & Cloppenburg, cel mai mare din mall, şi care la fel ca Debenhams-ul din Vitan adună în el o grămadă de branduri din toată lumea. În ambele erau cozi imense la cabinele de probă şi la plată, lumea cumpărând în draci. Dacă duci o femeie acolo, o poţi lăsa lejer 2-3 ore doar în aceste două magazine. Mai erau un magazin mare de pantofi, Humanic, un Zara pe 2 niveluri, multe alte magazine de haine, un Zara Home (produse pentru casă, un fel de Bamboo), un magazin iStyle (distribuitorul oficial Apple în România), diverse alte branduri pe care te aştepţi să le găseşti în mall-uri. Vreo 80% din toate magazinele erau deja deschise, altele fiind încă în amenajare. Din păcate nici un C&A, H&M şi nici branduri din cercurile înalte ale modei.

Cu cireşe în vârf. Nu a ieşit foarte bine fotografia, nu se vede bine cât de mare era. Oricum, e interesant design-ul. Nu e al meu, doar l-am văzut şi eu.

Mai sus este hamburgerul din carne de cal pe care l-am mâncat în Ljubljana, la o toneta numită Hot Horse din acel parc. Se pare că este un loc celebru, un fel de “shaorma de la Dristor” de la noi, pentru că ghidul mi-a zis că noaptea vine multă lume pe acolo la un cal fierbinte. Şi cât am stat noi acolo să mâncăm acest sandviş s-au mai vândut vreo 20, multă lume venea special cu maşina ca să ia vreo 2-3 la pachet. N-avea cine ştie ce gust special, ceea ce înseamnă că fie calul nu prea e gustos, fie mâncăm noi deja prea mult cal prin mezeluri şi altă carne pe aici prin ţară încât suntem obişnuiţi cu el. Berea Union este cea mai populară la ei, pentru că ar fi un pic mai dulce decât Lasko, dar mie mi s-a părut invers. 3,5 euro era sandvişul, şi era mare de tot, o chiflă aproape cât o pâine rotundă, iar berea a fost 1,5 euro.

În Kranjska Gora am mâncat la o terasă de lângă pârtia de schi. Am luat un “carnolian sausage”, şi mi-au adus un fel de cârnat de casă, cu cartofi prăjiţi, o ceapă, salată verde, muştar şi un sos făcut din zacuscă mult mai fină. Era excelentă combinaţia, când luai câte un pic din toate în aceeaşi înghiţitură. Cost total 7 euro, dar merita mai mult pentru priveliştea pe care o aveai şi mâncarea foarte bună pe care au dat-o. În comparaţie, am dat 6,5 euro în aeroport pe un Nestea şi un ştrudel.

Printre cuvintele comune am descoperit “garderoba, frizer, hrană, uliţă, mâţă, tavernă” şi altele. Etimologia slavă în acţiune.

Nu prea am avut ce cumpăra. Am luat băutură: un coniac Courvoisier şi un Cointreau, din care nu băusem până acum, un vin din California, unul de Chianti, o şampania slovenă, iar din Ungaria un vin Tokay. Am mai luat diverse bomboane ca să le dau cadou. Cele pe care mi le-am luat mie le-a mâncat mama, iar eu n-am gustat nici una. Am mai luat un trabuc cubanez, din ăla imens, de amintire pentru vitrină cu suveniruri, un pahar şi o farfurie de expus cu Kranjka Gora.

Pe strada maşinile erau toate destul de noi, dar nu scumpe. Genul de 12-20.000 de euro. În afară de un X5 şi un Jeep nu am văzut alte maşini de teren, nici măcar în staţiunile de munte. Cred că doar la noi e boală mare cu maşinile de teren. Nu am văzut nici măcar un singur Logan, se pare că nu e aşa bine primit în Slovenia.