Chiar mĂ întrebam zilele trecute de ce Domino’s Pizza dezvoltă noi locații doar în partea de nord a orașului și iată că ei deschiseseră deja un centru și în zona Tineretului – Eroii Revoluției, mai exact pe acea straduță care face legătura dintre Calea Serban Vodă și Soș Viilor, dupa ce ai urcat dealul. Cumva între unde stă Cristi Manafu și unde stă Daniela Petrescu, pentru cunoscători :P

Detalii pe www.dpm.ro. Pizza e bună, dar aripioarele, în special cele barbeque, sunt geniale.

Vizualizaţi Locatii nwradu pe o hartă mai mare

De Waterloo am auzit de multă vreme, dar abia acum am fost prima oară si s-a dovedit o experiență foarte plăcută. Specificul este belgian, ceea ce înseamnă că prin meniu mai găsesti și clătite, dar mai ales foarte-foarte multe beri belgiene de toate felurile, de la trappiste la cele cu aromă de fructe.

Am fost, am văzut, am mâncat.

Am început cu o clătită cu carne mixtă (Crepe de Bruges se numeşte), dar n-a fost cine ştie ce. O clătită cu carne tocată în ea, ca la musaca. Dacă vreţi o clătită bună, alegeţi-o pe cea cu pui şi ciuperci şi whisky. E făcută cu o aromă subtilă de whisky şi are un gust inedit pe care nu-l poţi găsi în alte localuri. 12 lei orice fel.

Apoi, scoici sau mai exact Moules Waterloo, adică midii făcute în sos de vin alb, condimentate cu lemon grass, ardei iute şi busuioc. Au fost bune, dar nu foarte gustoase sau cel puţin nu la fel de bune precum cele pe care le ştiam eu de pe alte meleaguri. Ca să vă faceţi o idee, mai jos în stânga este un platou de scoici la taverna Waterloo, iar în dreapta unul mâncat la un local oarecare din centrul Bruxelles-ului, acum câţiva ani. Diferenţa de dimensiune este observabilă, cel de la străini fiind de doua ori mai mare. Oricum, în lipsa de altceva sunt bune şi cele de la Waterloo, data viitoare sigur mai iau o porţie de poftă.

El Torito este, aşa cum spuneam cu altă ocazie, un restaurant mexican cu mâncare mexicană servită în atmosferă mexicană şi preparatele mexicane se găsesc în cel mai bun restaurant mexican din Bucureşti. Detalii aici.

Dincolo de site-ul lor, mâncarea a fost bună şi porţiile mari. Am început cu o cafea care a venit foarte frumos decorată. Cum se fac aceste modele? Vreau şi eu! 9 lei cappuccino, 16 lei o cafea mexicană care are şi lichior de cafea şi triplu-sec.

Platoul combinat avea nişte pui în tortilla, nişte mini-quesadilla, un sos de guacamole şi alte pachetele cu pui şi condimente. E bun ca aperitiv şi nu numai. 37 de lei, cred. Din partea casei a venit şi un mic platou cu nachos şi sos.

OK, am vorbit pe aici despre unde se găseşte shaorma bună şi sangria bună. Cred că ne cunoaştem suficient de bine pentru a trece la următoarea etapă a relaţiei noastre.

Recomandaţi-mi un restaurant unde să pot mânca o porţie bună de iepure. Nu ştiu dacă aţi mâncat vreodată sau dacă mai ţineţi minte gustul, dar carnea este moale şi aromată şi cu un gust specific ce mi se pare inedit într-o lume dominată de pui, porc, vită şi alte animale fără urechi mari şi pufoase.

Pe lângă iepure, caut să mănânc şi rață. Am încercat câteva restaurante, atunci când am avut ocazia, dar nu pot spune că m-a impresionat vreunul. Aş vrea una bine gătită, cu sos şi condimente şi o garnitură pe măsură.

Ajutaţi-mă să ajung la iepure sau la… um… pasăre!

Am fost sâmbătă la Grill On, unde aveam un voucher cumpărat pentru friptură de vită argentiniană, garnitură şi băutură. A fost o idee bună să-l cumpăr.

Întrucât îmi era foame, eu am început şi cu o supă de cocoș, cu tăiţei, care a fost foarte bună. 12 lei.

Friptura de vită argentiniană a venit sub forma unei bucăţi groase, aproape cubice. Am cerut-o făcută mediu şi aşa a venit, roşie de la sânge, iar chiar în centru vreo 2 milimetri păreau la limita dintre crud și făcut. Garnitura a fost ceva numit “buchetieră de legume“, adică un coşuleţ din foietaj umblut cu morcov (baby carrots!), mini-porumb, ceapă murată şi altele. Sosul a fost unul Damiglas cu piper verde murat, făcut astfel încât puteai mânca boabele de piper fără a-ţi da lacrimile, dar simţind aroma specifică. În mod normal costă 45 de lei carnea cu sos şi vreo 12 lei legumele, iar eu am dat 33 de lei pe un voucher care a inclus și un pahar de suc sau vin.

Am mâncat ieri la Wienerwald, pe Calea Floreasca, un local fast-food cu mâncare de pui. E un fel de KFC, dar mai bun. Prima oară am auzit de ei acum câteva săptămâni, când au început să lucreze la deschiderea unui nou local în Sun Plaza.

Nu sunt multe de zis. Am comandat 5 aripioare cu sos barbeque şi au fost exact cum trebuie. Pui adevărat, aripioare fără nicio crustă nasoală precum cea de la KFC, un sos bunicel, nu barbeque în sensul tradiţional, dar bun. Am dat pe tot ce vedeţi în tavă (5 aripioare, cartofi cam sărați, chiflă, suc Nestea 0,5) vreo 17 lei, am fost poftit la masă şi după 2 minute era gata mâncarea. A venit şi cu furculiţă şi cuţit, plus şerveţel umed.

Pe lângă pui la rotisor, au şi clasicele aripioare şi bucăţi de pui, copane şi şniţel. La garnituri m-a întrebat și de piure și de orez Cel mai rentabil cred că este un meniu special care include jumătate de pui rotisat, cartofi şi suc pentru 15 lei. Prețurile sunt pe site-ul oficial.

Second Cup este cel mai mare lanţ canadian de cafenele, întins apoi prin francize în restul lumii. În Bucureşti s-a deschis una pe Bd Decebal, lângă restaurantul Ruby Tuesday, iar recent am vizitat-o şi eu.

Cafeaua este bună. Pe lângă soiurile tradiţionale de espresso şi cappuccino, mai au şi “signature lattes”, adică nişte cafele cu reţetă mai complexă, aşa cum are orice cafenea modernă. În fotografie este un Caramel Corretto, foarte bun. Am băut şi una numită Maple Late, deoarece vroiam să văd ce gust are siropul de arţar; e o altă cafea excelentă.

Ballantine’s este una dintre cele patru mărci de whisky pe care le prefer. Dintre toate, Ballantine’s mi se pare cel mai uşor pentru stomac şi cel la care îi simt cel mai bine aroma atunci când îl beau.

Că veni vorba de gusturile mele, nu-mi place whisky-ul cu gheață (prefer sa fie sticla răcită a priori), iar oricând, dar oricând, sprijin o campanie care să spună “un whisky bun se bea simplu”, nu combinat cu cola, Redbull, vin sau alte prostii.

Nu s-au chinuit oamenii ăia să-l distileze, să aleagă cu grijă recolta, apa din cine știe ce izvor, cărbunele special cu care fac focul, butoaiele în care țin tăria câțiva ani, perioadă în care capătă culoarea arămie și aromă suplimentară (de obicei se ține în butoaie în care anterior a fost bourbon, pentru un pic de aromă specială), in fine, n-au făcut toate acestea ca să pui în băutura lor suc sau energizat. Dacă ești mai pămpălău și nu suporți o tărie, bea altceva.

Ieri seară am fost la o conferinţă de presă, chemat de Ballantine’s. Anunţul mare al serii a fost că Alex Velea a devenit ambasadorul acestui brand în România şi îl va promova (sau se vor promova reciproc) către fanii săi şi în concertele pe care le va ţine. Din ce am înţeles la conferinţă, Ballantine’s nu este genul de marcă ce se doreşte a fi băută seara, “lângă şemineu”, ci mizează pe distracţie, tinereţe, energie şi petreceri, whisky-ul lor fiind băut în principal în cluburi.