Un whisky bun, single malt (adică făcut dintr-o singură recolta, nu din amestec de băuturi precum cele blended). Îmi place şi sticlă, pătrăţoasă şi cu gât ca de carafă. Nu se compară însă cu Balvenie 21 ani.

Un articol din Capital spune nişte date foarte interesante despre livrările de pizza din Bucureşti:

• 80% din piaţa e dominată de Jerry’s, Pizza Hut Delivery, Trenta, Presto şi Cuptorul cu lemne.
• Domino Pizza intra pe piaţa românească. E al doilea lanţ ca mărime din SUA, un gigant în ale pizzei şi care vine cu misiunea declarată de a ajunge numărul 1 pe piaţa românească în doar doi ani. E de cercetat.
• Jerry’s Pizza are 3 milioane de euro cifră de afaceri pe an, dar despre profit nu se zice nimic.
• Zilnic se livrează 7000 de pizza în București la un preț mediu de 20 de lei, comanda medie fiind de 40 de lei.

N-am mâncat niciodată de la Presto şi Cuptorul cu lemne. E ceva de ei?

***

Sosul de muştar e excelent. N-are gust ca de muştar tipic românesc, ci cred că e mai apropiat de conceptul american de muştar, dar mie îmi place şi de acum din acesta îmi voi lua. Cel de salsa e asemănător cu ce se găseşte la Burger King.

Tot săptămâna aceasta au băgat la KFC şi lipii, ca alegere în loc de chiflă. Îţi dă două lipii micuţe pentru 1,2 lei, dar merg bine cu puiul şi de acum aşa îmi voi lua.

***

Se dau două ceaiuri, unul de afine şi altul de zmeură.

Apoi se dă lista lor de ingrediente, de unde se observă că cele două ceaiuri au acelaşi conţinut, diferenţa de arome făcându-se cu 2% afine sau 2% zmeură. Dacă le vedeţi la raft, închideţi ochii şi luaţi unul la întâmplare, că nu e vreo diferenţă mai mare de 2% între ele. Şi ce mă-sa e o floare de porumbar?

Ca să terminăm rapid cu Paella (o mâncare specific spaniolă, din orez cu diverse legume şi carne), mai jos vedeţi cum arată o porţie cu fructe de mare. Nişte crustacee, câteva midii, orez şi legume. E bună la gust, deşi mie nu mi-a plăcut niciodată paella.

Paella

Ce trebuie să reţineţi e că există un fel de franciză, de semipreparate pentru paella, numită Paellador. Multe restaurante preferă să ia de la ei, să le gătească şi să le servească clienţilor. Arată bine în imaginile de pe posterul de prezentare, vedeţi mai sus cum arată în farfurie, dar eu totuşi aş evita-o. Dacă aveţi de ales, mergeţi la un restaurant unde îşi gătesc propria paella. Aşa mi se pare mai… spaniol.

Melci. Privind în retrospectivă, în Spania mai mult am mâncat ciudăţenii decât mâncare “zdravănă”. Scoici, melci, midii, creveţi şi mai puţin animal mare, mort şi prăjit. Aşa că în Granada am mâncat melci, “caracoles” cum se zice în spaniolă, fierţi şi făcuţi cu un sos pe care nu l-am identificat.

Ce să vă zic… n-au fost o mare delicatesă. Apuc carapacea cu mâna (că nu mi-au adus cleşte), dar e fierbinte şi cu sos pe ea. Mă frige la degete. Apoi bag furculiţa în spirala cochiliei, înţep carnea din ea, trag uşor în afară, cu atenţie să nu o rup, şi iese o carne mică, gri, zbârcită, nasoală, urâtă. Tremura în furculiţă, pare fragilă, mă aştept să aibă gust naşpa. În gura are textură ca de creier sau de măduvă de os. E ceva nou, un gust pe care nu l-am mai simţit până acum. Nu e rău, dar cu siguranţă nu e pe lista mea de carne preferate. Rămân la ceva mai clasic, mulţumesc.

***

Am venit cu un Bacardi Mojito din Spania. Nu pentru că la noi nu s-ar găsi (era şi degustare în Carrefour acum vreo săptămână), ci pentru că era super-oferta în aeroport.

E bun, dacă îţi place gustul de cocktail mojito. Când eşti încălzit şi bei un pahar rece, scos de la frigider, parcă prinzi viaţa. Se poate bea şi simplu, dar chiar şi eticheta recomanda să-i puneţi nişte felii de lămâie verde şi frunze de mentă.

În weekend am trecut un pic şi pe la Casa Warsteiner, pe Bd Uverturii, pentru o bere şi o porţie de măsline pane. Tare bune sunt! Am mai scris despre ei aici.

Mi-a plăcut atmosfera. Răcoare afară, bere bună, măsline, terasa aglomerată, dar nu cât să deranjeze, Barcelona vs Sevilla proiectat pe un ecran mare. Bizar a fost la un moment dat când se auzea muzica lui Andrea Bocelli din difuzoare. Parcă nu se potrivea cu restul scenei.

***

Berea românească se adresează doar meltenilor şi nu ştiam eu asta? Altfel nu-mi explic de ce toate reclamele noastre sunt aşa de urâte. Majoritatea par a fi adresate melteanului din tine, dacă o iei după mesajul pe care îl trimit şi tipul de oameni prezentaţi ca fiind băutori de bere. Numai mitocani, numai tâmpiţi, numai oameni care beau bere de parcă asta ar fi tot ce fac în viaţă, culminând cu reclama absolut oribilă la Servus, în care un om este aruncat de la geamul apartamentului pentru că a pus halba jos fără să bea din ea.

Ştiu, la prima vedere pare amuzantă. Dar totuşi, un om este luat de amicii săi de pahar şi de petrecere şi aruncat de la etajul blocului pentru că n-a gustat din bere. Aşa beau românii berea, asta e mesajul.

Cum e în rest? Păi din ce ţin minte, reclamele străinilor nu sunt aşa. Reclama la Heineken e cu petreceri şmechere la care invitatul aduce un six-pack şi e primit ca un erou. Carlsberg e băută chiar şi de alpinişti în vârful muntelui, Peroni are o reclamă cu femei frumoase, hidro-avioane şi vile de lux în nordul Italiei, Stella insistă pe cât de preţios e fiecare dram de bere. Pentru berea romanescă oamenii sunt aruncaţi pe geam.