Între Toledo şi Cordoba, pe autostradă, am oprit la un restaurant de la marginea drumului. Foame mare. S-a dovedit a fi un restaurant mai scump (şi din cauza locaţiei, ce-i drept), dar tare bun la preparate, aranjat foarte bine în interior şi cu servire ireproşabilă. N-am stat pe gânduri înainte să comand de toate.
Gazpacho este o specialitate spaniolă. Este o supă de usturoi, destul de groasă, şi ca şi cum asta n-ar fi îndeajuns ca să vă facă să exclamaţi “ce oribil!”, aflaţi că se serveşte răcită. Nu la temperatura camerei, ci răcită. Totuşi, mi-am făcut curaj şi am luat o porţie. Observaţi întâi farfuria frumoasă. Apoi, contrar aşteptărilor mele, supa a fost excelentă. N-am simţit gust de usturoi, n-am mirosit a ucigaş de vampiri după ea, ba chiar aşa rece a fost foarte răcoritoare, perfectă pentru temperatura de afară. N-au fost tâmpiţi spaniolii când au inventat-o.
În imaginea de mai jos găsiţi o salată de langustine mari, puse pe un pat de avocado și cartofi şi alte legume mărunţite şi având un sos atât de bun încât l-am turnat şi pe scoici. Scoici?
Da, scoici. Din alea ca pe plajă, nu midii, care sunt negre şi mai lunguieţe şi de care aveam să mănânc cu altă ocazie. Un platou întreg de scoici marinăreşti, fierte şi cu două-trei bucăţi de legume prin ele. Astea s-au mâncat uşor şi au fost bunicele (tot midiile sunt mai bune, mai ales într-un sos de vin şi usturoi), dar cu altă ocazie vă voi arăta cât m-am luptat cu nişte melci, de care trebuie să tragi ca să-i scoţi din cochilia lor.


Câteva imagini şi cu restaurantul, care avea și piscină. Se numeşte La Aguzadera, autovia de Andalucia, km 197’400 între Toledo şi Cordoba, conform facturii.
Citiți toate posturile în tag-ul Spania.























