Îmi place Bacardi Breezer! Da, ştiu, ca bărbat ar trebui să beau doar bere la PET şi să râgâi conştiincios după, dar asta e, îmi place și Breezer-ul.

Preferatele mele sunt Tropical Watermelon şi Lime, adică cel roşu şi cel verde. Mai e unul roşu, de grapefruit (Ruby Grapefruit), dar îmi place mai mult Watermelon-ul. Cel de portocale mi se pare cel mai slab. De obicei le cumpăr din Carrefour.

Boutique du Pain este o cafenea/bistro în Piaţa Revoluţiei, la parterul clădirii Excelsior pe strada Academiei. L-am descoperit din întâmplare, la o plimbare prin zonă, şi îmi place pentru că este genul de loc potrivit pentru un popas de cafea şi sandviş atunci când eşti pe fugă prin oraş sau pentru o ieşire în grup cu colegii de muncă, la sfârşitul zilei.

Oficial, ideea din spatele BdP se prezintă ca fiind “quite simply to combine casual food and French tradition”. După ce m-am uitat în meniu, pot spune că n-am văzut nicăieri tradiţia franţuzească. Au cafea, ceai, prăjituri (cu ciocolată şi fructe), câteva sandvişuri şi salate, ba parcă şi nişte paste. Dacă acestea sunt tradiţie franţuzească… fie ca voi.

Atmosfera este caldă, contribuind la asta culorile deschise şi luminile ce nu te deranjează la ochi. Scaunele sunt de lemn, dar suficient de comode și este loc pentru multe persoanec. Când am fost eu pe acolo printre clienţi se regăseau şi vreo 3-4 domnişoare din categoria “bunăciuni incredibile”, dar nu cred că este mereu aşa.

Vineri şi sâmbătă au fost petreceri private la Hard Rock Cafe (stimați angajați ai firmelor ce organizează petreceri la Hard Rock Cafe: vă urăsc și vă invidiez), aşa că am mers la Ruby Tuesday pentru o porţie de mâncare americană.

Vedeţi în imagine următoarele:

4 Way Sampler – platou cu două bucăţi de caşcaval pane, două pachete de primăvară (cu ciuperci şi verdeaţă), trei bucăţi de chicken tenders, adică un fel de crispy strips, şi 4 aripioare de pui. Au fost bune, dar nu extraordinare, aripioarele fiind făcute în prea mult ulei (nu se cunoştea la gust, dar se vedea strălucind pe carne). Sosurile au fost bune, un ketchup foarte slab picant, ceva cocktail ca pentru creveţi şi cel alb fiind un fel de tartar. 32,9 lei.

Am continuat apoi cu un burger. L-am luat pe cel recomandat de chelneriţă, adică Smokehouse Burger cu carne de vită, brânză topită, bacon, inele de ceapă, roşie, salată verde, ceapă şi castraveciori muraţi, plus vreo două sosuri în el. Costă 19,9 lei, dar pentru 22,9 lei am ales opţiunea Platter It, care l-a adus cu garnitură de cartofi prăjiţi, bucăţele de ceapă pane şi salată coleslaw.

Îmi plac cocktail-urile (tequila sunrise!), aşa că am vrut să fac şi eu acasă. Cocktailurile mele preferate conţin şi ceva numit triplu-sec, dar nu găseam nicăieri informații clare despre ce băutură sau combinaţie poartă acest nume.

Într-un final, graţie explicaţiei de pe Wikipedia, a trebuit să accept că nu contează ce băutură este, ci doar trebuie să cumpăr o sticlă pe care scrie “triplu sec”. Culmea, nu este foarte populară şi am găsit doar în Cora, la un preţ destul de mare (75 de lei), o sticlă de De Kuyper.

Ieri seară, probabil pentru a suta oară în viaţă, o casieră de la un fast-food mi-a reproşat “dar vă rog să-mi spuneţi de la început când vreţi la pachet mâncarea” după ce mi-a ambalat produsele pe care iniţial mi le pusese în tavă. I-am zis de la început că vreau la pachet.

Aveam şi martori, dar n-am insistat. Nu e scopul meu în viaţă să-i dovedesc respectivului angajat de fast-food că se înşeală şi că eu am dreptate. Am zâmbit, am zis un scurt “am cerut de la început la pachet” şi am plecat fără alte discuţii, dar mă deranjează de principiu problema.

Stând în diverse ocazii la coadă la fast-fooduri am fost martor la tot felul de discuţii contradictorii, majoritatea purtate pe un ton prin care vânzătorul îi reproşa clientului, pe un ton vehement, ceva. “Nu, sandviş X vă rog! Dar aţi cerut Y! Y aţi spus! Nu nu, X am comandat… Ba nu, mi-aţi spus sigur Y!”. “Aaa… sucul să fie Pepsi… Dar aţi vrut Sprite!”.

Chiar mĂ întrebam zilele trecute de ce Domino’s Pizza dezvoltă noi locații doar în partea de nord a orașului și iată că ei deschiseseră deja un centru și în zona Tineretului – Eroii Revoluției, mai exact pe acea straduță care face legătura dintre Calea Serban Vodă și Soș Viilor, dupa ce ai urcat dealul. Cumva între unde stă Cristi Manafu și unde stă Daniela Petrescu, pentru cunoscători :P

Detalii pe www.dpm.ro. Pizza e bună, dar aripioarele, în special cele barbeque, sunt geniale.

Vizualizaţi Locatii nwradu pe o hartă mai mare

De Waterloo am auzit de multă vreme, dar abia acum am fost prima oară si s-a dovedit o experiență foarte plăcută. Specificul este belgian, ceea ce înseamnă că prin meniu mai găsesti și clătite, dar mai ales foarte-foarte multe beri belgiene de toate felurile, de la trappiste la cele cu aromă de fructe.

Am fost, am văzut, am mâncat.

Am început cu o clătită cu carne mixtă (Crepe de Bruges se numeşte), dar n-a fost cine ştie ce. O clătită cu carne tocată în ea, ca la musaca. Dacă vreţi o clătită bună, alegeţi-o pe cea cu pui şi ciuperci şi whisky. E făcută cu o aromă subtilă de whisky şi are un gust inedit pe care nu-l poţi găsi în alte localuri. 12 lei orice fel.

Apoi, scoici sau mai exact Moules Waterloo, adică midii făcute în sos de vin alb, condimentate cu lemon grass, ardei iute şi busuioc. Au fost bune, dar nu foarte gustoase sau cel puţin nu la fel de bune precum cele pe care le ştiam eu de pe alte meleaguri. Ca să vă faceţi o idee, mai jos în stânga este un platou de scoici la taverna Waterloo, iar în dreapta unul mâncat la un local oarecare din centrul Bruxelles-ului, acum câţiva ani. Diferenţa de dimensiune este observabilă, cel de la străini fiind de doua ori mai mare. Oricum, în lipsa de altceva sunt bune şi cele de la Waterloo, data viitoare sigur mai iau o porţie de poftă.

El Torito este, aşa cum spuneam cu altă ocazie, un restaurant mexican cu mâncare mexicană servită în atmosferă mexicană şi preparatele mexicane se găsesc în cel mai bun restaurant mexican din Bucureşti. Detalii aici.

Dincolo de site-ul lor, mâncarea a fost bună şi porţiile mari. Am început cu o cafea care a venit foarte frumos decorată. Cum se fac aceste modele? Vreau şi eu! 9 lei cappuccino, 16 lei o cafea mexicană care are şi lichior de cafea şi triplu-sec.

Platoul combinat avea nişte pui în tortilla, nişte mini-quesadilla, un sos de guacamole şi alte pachetele cu pui şi condimente. E bun ca aperitiv şi nu numai. 37 de lei, cred. Din partea casei a venit şi un mic platou cu nachos şi sos.