Sâmbătă am fost pentru prima oară la restaurantul Argentine din mall-ul din Băneasa (la etaj, dincolo de Pizza Hut şi Buongiorno), atras de măreaţa friptura de vacă pe care am văzut-o din treacăt pe mesele clienţilor. Pare un restaurant mai de fiţe, având în vedere că de câteva ori am văzut diverse vedete pe acolo. Din păcate pentru acest post, n-am avut aparatul foto la mine, lumina e mai slabă şi telefonul meu n-a făcut cele mai reuşite fotografii.

În primul rând mi-a plăcut că am stat pe un fel de canapea mare şi moale. Nu din aceea lăsată pe spate, încât să fie un efort statul drept ca să bagi mâncarea în tine, ci una potrivită pentru un restaurant. Am avut spaţiu mult, nu m-a deranjat nimeni, am stat departe de ceilalţi meseni, ba chiar am cerut o masă la margine şi m-am holbat la oamenii din mall care treceau pe sub mine.

OK, mâncarea. Am început cu un aperitiv de creveţi făcuţi într-un sos cocktail cu bucăţi de avocado şi serviţi inclusiv dintr-o jumătate de coajă de avocado, pentru efect vizual suplimentar. Bun ca aperitiv, dar scump rău. 42 de lei. Da, 42, la fel ca răspunsul la viață, univers și tot. Închipuiţi-vă cât e friptura!

Uneori îmi place ceva la un anume restaurant sau local. Un anumit fel din meniu, un desert bun, atmosfera… poate fi orice. Şi revin acolo tocmai pentru acel lucru şi descopăr că în decurs de 2-4 săptămâni s-a schimbat în mai rău. Mă enervează foarte tare asta pentru că mă simt înşelat.

Poate fi orice. Mănânc o salată bună undeva, le spun şi altora despre ea, apoi mai merg acolo încă o dată şi văd că au înlocuit roşiile cherry cu roşii normale. Da, ştiu, tot roşie este, nu e sfârşitul lumii, ba chiar e cam gay faptul că observ diferenţa şi prefer roşiile cherry. Pentru mine este un semn că respectivul local fie ieftineşte reţeta, dar cere la fel de mulţi bani în meniu, caz în care mă consideră pe mine prost, fie au ei angajați care nu-şi dau silinţa să facă aprovizionarea aşa cum trebuie (“e tot roşie, dă-o dracului”), caz în care mă întreb ce alte detalii ignoră în acelaşi stil.

Eu n-aş mânca aşa ceva nici mort. E yuck de la o poştă. Ficăţeii îmi plac, dar în cantităţi mici şi în combinaţie cu diverse garnituri sau poate lângă o fripturică. De spanac nu mă ating decât cu un băţ foarte lung şi cu masca pe faţă, de obicei ca să dau foc la respectivele culturi. Urăsc spanacul şi sper că Popeye a murit în chinuri groaznice. Degeaba mânca atâta spanac şi avea muşchii mari, că nevastă-sa era o urâtă cu spume.

Totuşi, pentru ciudaţii din lumea largă care ar aprecia o porţie de clătite umplute cu ficăţei de pui şi gratinate cu mozarella sau spanac, azi şi mâine e o ofertă la restaurantul Mystic Tree din Bucureşti: plăteşti 12 lei în loc de 25 pentru asta şi primeşti şi un pahar de vin. Puteţi profita de ea prin ProduseReduse.ro (link afiliat, câștig și eu 1,2 lei).

Dacă tot vă ziceam de aripioarele de la Domino’s, nu pot observa că oamenii au un ghinion mare cu locaţiile pe care şi le-au ales în Bucureşti, două din cele trei deschise până acum fiind în zone cu traficul blocat. Bine, n-aş numi-o chiar ghinion, că doar n-a căzut un meteorit şi a distrus drumul, ci a început Primăria să facă nişte lucrări, ceea ce putea fi aflat şi anticipat cu multe vreme înainte, dar na… concluzia e că sediul din Pipera este blocat de construcţia pasarelei care se face peste Barbu Văcărescu, putându-se ajunge acolo doar pe un drum secundar şi prin oarece noroi, iar sediul de pe Buzești este vizavi de demolările care s-au făcut în acea zonă şi traficul e blocat pe acea stradă.

În Pipera poți ajunge cu un pic de chin și probabil că pe Buzești te poţi strecura cu un scuter sau o maşină mică, dacă vrei să-ţi ridici tu produsele în loc să ţi le livreze ei acasă, dar ca imagine bătălia e pierdută. Nu mai trece nimeni prin fața sediilor lor ca să le vadă firma și să le încerce produsele. În a treia locaţie, undeva pe Bd Ferdinand, n-am fost niciodată.

Dacă tot scriu atât de mult despre mâncare, mă gândesc să vă atrag atenţia şi asupra ofertelor tip groupon care mai apar în acest domeniu. Nu sunt foarte multe sau poate nu mi se pare mie că merită. Dar din site-urile pe care le supraveghez eu pentru ce bag pe ProduseReduse.ro, azi a ieşit la iveală una interesantă de la un restaurant tailandez.

Dai 25 de lei în loc de 56 de lei pentru două Spring Rolls şi un Thai Chicken Wok la restaurantul The Gang din BUcureşti, unde cică au bucătari nepalezi. N-am fost acolo şi nici nu ştiu cum e mâncarea. Din prezentare, spring rolls par a fi nişte rulori cu legume, iar celălalt fel este un wok de pui în stil tailandez (duh, ştiți și voi engleză), adică un amestec de bucăţi de pui cu legume şi probabil sos măcar un pic picant, dacă nu mă înşel. Dacă merge cineva, să-mi zică şi mie. Oferta e aici.

Eu am cumpărat mai demult o ofertă la un restaurant libanez, dar încă n-am fost să folosesc voucherul, fiind valabil 3 luni de la data achitării. Când am nişte timp dau o fugă şi fac şi fotografii.

Barul Charlatans, cu specific irlandez. Unde ai fost? La şarlatanii ăia!

Coffee Shop. Nu că de la distanţă vi se pare că e un Starbucks? Nu e, doar seamănă.

Ambele sunt pe Regina Elisabeta, la coloane lângă Cercul Militar.

Apropo, v-am zis că nu-mi place berea Guiness? Îmi aduc aminte când am băut prima oară acum mulţi ani şi cel mai bizar lucru mi s-a părut faptul că se auzea un zgomot ciudat din cutia goală de bere. Am tăiat-o ca să văd dacă nu e vreun şoarece mort în ea şi nu era, dar în schimb am dat de o mică biluţă de plastic, al cărei scop este să mai amestece berea şi să o ţină proaspătă. Am mai băut de câteva ori şi niciodată n-am simţit că mă potrivesc cu Guiness. Ba mi se pare prea amară, ba prea grea, ba nu mergea cu mâncarea respectivă. Am încercat chiar şi în Anglia la o friptură bună, dar n-a fost cea mai bună alegere şi un pahar de vin luat ulterior s-a dovedit mult mai bun pentru acea masă.

Am luat, mai mult de poftă, o porţie de 8 aripioare de pui cu cartofi wedges de la Domino’s Pizza. Ştiu că imaginea ataşată nu e cine ştie ce, dar am făcut-o în grabă, că abia aşteptam să le mănânc. Aripioarele au fost excelente, cu multă carne, gustoase, date cu nişte sos barbeque, dar fără a fi picante şi mai ales fără crusta aia nasoală de la KFC. Cartofii au fost foarte buni, n-am ce comenta despre ei.

La 15 lei toată combinaţia, e o afacere mult mai bună decât meniul de 8 aripioare de la KFC, de exemplu, mai ales că a inclus și o cutie de suc, fiind promoție.

Aripioarele erau învelite în staniol și puse într-o cutie, iar cartofii în altă cutie. I-am răsturnat lângă aripioare pentru fotografie.

Am ajuns iar în preajma blenderului şi am înregistrat o nouă reţetă. De data aceasta părăsim domeniul sucurilor naturale şi intrăm în cel al îngheţatelor de fructe. Am luat o caserolă de căpşuni din Cora şi am ţinut-o la congelator (2 săptămâni :D) ca să se răcească. Am luat apoi o cutie de mure gata congelate, tot din Cora, un iaurt de băut şi ceva miere şi m-am pus pe făcut îngheţată.

Primul pas: am curăţat codiţele şi frunzuliţele de pe căpşuni (vreo 200 de grame), operaţiune mult mai dificilă decât v-aţi aştepta atunci când fructele sunt bocnă. A fost nevoie de un cuţit cu zimţi.
Al doilea pas: m-am minunat la sloiul de mure congelate (tot vreo 200 de grame), care păreau a fi o cărămidă cu care poţi da în cap cuiva pentru a-l termina direct.