Ce să beau?

Căutam Bacardi Mojito şi cineva mi-a spus că se găseşte în Real. Aşa a fost şi am luat o sticlă. Tot la raft am găsit şi cele din imagine, adică Bacardi Strawberry Daiquiri şi Bacardi Pina Colada.

Primul ar trebui să fie un cocktail de rom, suc de lămâie şi sirop de căpşuni, servit rece sau cu gheaţă, iar Până Colada este un amestec de rom, cocos şi suc de ananas. Despre acesta Wikipedia spune că este băutura oficială a statului Puerto Rico, iar orice ţară în care Până Colada e băutura oficială este instantaneu preferata mea.

În viitor cumpăr şi eu.

Pe sticlă scrie că Nestea Lemon are alt gust şi chiar are, după cum am decis ulterior unei degustări. Acum are gust de ceai, iar după ce îl înghiţi parcă îţi rămâne pe limbă gustul de lămâie, de ceai cu lămâie, aşa că din perspectiva mea este “mission accomplished”.

E mai bun, dar tot nu aduce lămâia în topul preferinţelor mele, unde conduce Nestea de mango-ananas, urmat de cel de piersici.

Choya Sake. Nu ştiu cum este, că doar am văzut sticla, dar poate voi cumpăra una cândva. Simt că ar trebui să am şi ceşcuţe tradiţionale pentru a bea sake așa cum trebuie. Sangria tot nu gasesc, nici măcar un Bacardi Mojito.

Mi-am dat seama de o problemă care există atunci când se face un grătar pe cinste, aşa cum şade bine vara. Mititei, cârnaţi, ceafă, pui, aripioare, frigărui… ce lipseşte de aici? O garnitură!

Desigur, poate se face tradiţionala salată, dar în principal orice grătar este o ocazie de a băga în tine foarte, foarte multă carne. Nu zic că sunt un expert în ceea ce priveşte bucătăria altora, dar din filme mai văd şi mai aud una alta, şi am reţinut termeni precum “baked potatoes”, “onion rings” şi altele. Râdem de americani că la grătar ştiu doar să facă nişte burgeri, dar măcar îi mănâncă puşi într-o chiflă, cu salată, brânză, ceapă şi altele în pachet.

Nu zic să te apuci să coci cartofi la grătar, deşi sunt foarte buni mai ales dacă îi tai în două şi pui şi un sos peste ei, dar se pot face altele. Eu de exemplu am descoperit că-mi place garnitură de legume la grătar. Roşii, ardei gras, ciuperci, vânătă, ceapă, toate sunt foarte bune atunci când se perpelesc un pic pe grătar. Când spui asta cuiva care tocmai suflă în cărbuni, se uită la tine ca la un ciudat care tocmai i-a sugerat să încalce sacră prima directivă a grătarului, care spune că se poate mânca doar carne pură şi grea la ficat.

Situaţia mi se pare foarte gravă, având în vedere că o remarc tocmai eu, care am declarat de atâtea ori că masa fără animal mort şi prăjit nu se cheamă masă, iar legumele şi fructele sunt acele chestii colorate pe care le dai la o parte ca să nu te încurce atunci când tai friptură.

Haideţi să vă întreb şi ceva serios: unde beau o sangria bună în Bucureşti? Din aceea făcută din vin de calitate, nu ultima poşirca recirculată şi nedorită de alţii, amestecat cu o tărie de calitate (că parcă se pune şi ceva mai serios în vin, ca să fie mai tare) şi cu multe fructe în ea, precum nişte struguri, bucăţi de portocale şi măr şi altele? Servită rece într-o carafă sau un pahar aburit.

Ai mei au adus o sticlă de Sangria din Mallorca. E bună la gust, chiar dacă trebuie să adaugi tu fructe, pentru că ea n-are. Fac şi asta, nici o problemă. Dar pot cumpăra pe undeva în Bucureşti?

Sunt sigur că v-aţi dorit măcar o dată să ştiţi ce oferte şi ce meniuri zilnice speciale au restaurantele din jurul vostru. Adică ar fi cam aiurea să dai 23 de lei la prânz pe o ciorbă, un şniţel şi nişte varză călită, ca apoi să descoperi că restaurantul de pe partea cealaltă a străzii avea fix aceleaşi mâncăruri la “meniul zilei” pentru 15 lei şi poate includeau şi o băutură în acel preţ.

Ei bine, un prieten de-al meu face un agregator de restaurante, meniurile lor obişnuite şi cele speciale. Puteţi vedea totul pe meniu-restaurante.ro. Momentan încă adăugă restaurante în site, dar filtrarea deja e funcţională pe sectoare şi zone şi vor fi din ce în ce mai multe localuri în sistem.

Există şi o opţiune mai obscură de a căuta localuri pentru nunţi şi alte evenimente, dar na, trebuie să mai cadă cineva și în plasa femeilor, așa că bănuiesc că sunt destui care caută și așa ceva.

Dacă vreţi să vedeţi cum arată un restaurant premiat cu 3 stele Michelin, cum e servirea şi mai ales cum arată mâncarea lor, intraţi aici şi citiţi toate detaliile. E în Franţa într-o zonă rurală, dar asta doar îl face și mai mișto. Mai multe imagini cu restaurantul în acest post.