Nu mai au hot-dog!

Eu am observat de acum câteva săptămâni că nu se mai vinde hot-dog, ci cârnat la grătar, dar m-am gândit că de fapt este vreo treabă cu copyright-ul şi numele de hot-dog, aşa cum nici la brânză feta nu i se mai poate spune feta decât dacă vine din Grecia.

Nu este. Nu mai au hot-dog. Deloc. Am întrebat de ce și mi s-a spus că s-a terminat perioada lor și au trecut la o altă gamă de produse. Şi probabil că atât de mulţi au întrebat asta, încât au scris mare de tot, sub preţuri, “Nu mai avem hot-dog”, deşi e ceva vreme de când s-a scos.

Efectul s-a cunoscut imediat: nu mai e nimeni în IKEA. Pe bune!

V-am mai spus că Auchan este locul unde găseşti cele mai variate beri din lumea întreagă. Iată câteva exemple:

Bere Belzebuth – 8,4% tărie, deci o bere tare. Era una şi cu 13%, mai tare decât vinul.

văzută pe thechive.com

Trebuie să încerc asta cândva (probabil când am deja aranjat un donator de ficat). Imaginea de mai jos e doar de prezentare a produsului final, dați click în continuare ca să vedeți cum se prepară, că acolo e șmecheria.

Fotografia aceasta este făcută pe furiş la Domo Enjoy, adică magazinul Domo din mallul Băneasa (etajul 2, deasupra la food-court).

E de observat câtă cafea au la vânzare acolo, în raionul de espressoare. Am rămas un pic şocat să descopăr că tocmai la Domo ştiu că voi găsi sigur cafea Julius Meinl (centru-negru şi cea din dreapta), De Longhi sau Illy, numai mărci excelente. Cel puţin Julius Meinl a fost senzațională de câte ori am băut prin baruri sau restaurante.

E genul de mişcare pe care o face un magazin deştept. Dacă merg acolo să iau un espressor, de ce n-aş lua tot de acolo şi cafea, chit că nu este principalul lor domeniu de activitate? E vorba despre a oferi totul clientului, că nu din vânzările de cafea se îmbogăţesc.

Dacă vreţi să încercaţi un ceai minunat, mergeţi la magazinul Leonidas de pe Calea Dorobanţilor 35, unde au şi ceaiuri Tea Forte, şi luați vărsat din cel numit “white ginger pear“.

Este minunat. Nu pot zice asta de suficiente ori ca să vă transmit plăcerea cu care îl beau. Este un ceai alb şi, din fericire, ghimbirul (acel “ginger”, da) nu se simte la limbă, nu te ustură, nu pişcă, ceea ce este foarte bine. La început mă temeam că îl voi bea cu dificultate din cauza ghimbirului, dar nu este cazul.

Aroma este una de pere din acelea moi, aurii şi suculente, din care muşti şi curge zeamă pe toate bărbia şi dai repede capul în faţă ca să nu-ţi curgă şi pe haine. Parfumul este tot de pere şi l-am observat încă de la prima cană, când începuse să miroasă frumos în toată camera. Pe site scrie că ar conţine şi frunze de mur, frunze de roiniţă (wtf îs that), ceai alb, nalbă şi alte arome, dar nu sunt atât de sensibil la limbă încât să le pot confirma pe toate. Mie mi se pare că are gust de pere şi îmi plac perele, aşa că-mi place şi ceaiul.

Mai am puţin din borcănelul cu acest tip de ceai şi sunt într-o dilemă pentru momentul când îl voi termina: să iau tot “white ginger pear”, fiind aşa bun, sau să încerc şi alte feluri din aceeaşi gamă, că poate altele sunt chiar şi mai şi?

De restaurantul Osho am aflat prima oară la un eveniment Orange acum câteva săptămâni şi mi-a rămas în minte să-l “vizitez” mai pe îndelete. Am aflat ulterior că restaurantul este împărţit în două zone, cea cu pește şi cea cu friptură de vită din aceea scumpă, iar întrucât numele de Osho vine de la iniţialele a 4 măcelări americani ce au deschis un lanţ de astfel de magazine, m-am decis că zona cu vită este cea originală şi pe aceasta o voi testa prima. Aşa că ieri seară am fost la Osho.

Acum, n-am luat o primă de Crăciun cât să-mi pot permite o friptură din categoria “aged beef”, care începe de pe la 115 lei şi urcă până la 180 de lei porţia de carne, aşa că m-am mulţumit cu alte bunătăţi de pe acolo. Site-ul restaurantului este ca şi inutil, dar pentru preţuri şi meniu uitaţi-vă la câteva fotografii de la capătul acestui post.

Supa zilei s-a dovedit a fi una de pui. Porţia a fost destul de mică (dar bogată în pui), bună la gust, dar nu nemaipomenită. Pur şi simplu supă de pui şi nimic mai mult de spus. 8,5 lei.

Am continuat cu cheeseburger mărime “large”, cu carnea făcută medium rare, adică suculentă şi rozalie. Este unul dintre cei mai buni burgeri mâncaţi vreodată şi asta pentru că a fost foarte gustoasă carnea, cu acea aromă de grătar făcut exact cum trebuie. Osho serveşte hamburger şi cheeseburger, iar toţi au garnitură de roşii, salată verde, castraveciori muraţi şi ceapă, plus cartofi prăjiţi şi ketchup şi maioneză.

Pizza Hut are un blat nou, disponibil pentru 3 lei în plus la orice pizza mare. Se numeşte crown pizza sau ceva aşa şi vine cu porţii de brânză topită pe marginea fiecărei felii, brânză pe care o întinzi peste pizza înainte să o bagi în gură. Nu pare foarte atrăgător, dar este, brânză e bună şi pizza are un gust nou.... | 8 comentarii