Fără motor, doar cu un costum cu aripi. Sunt multe clipuri pe YouTube despre base flying sau wingsuit flying, dar ce face tipul acesta este nebunie mare. Uitați-vă și minunați-vă! | 7 comentarii

Iată ce spune cineva pe Facebook referitor la furtul a 73 kg de kilograme de minereu de uraniu din care specialiştii au declarat că s-ar putea extrage vreo 2 kilograme de uraniu pur.

Aţi înţeles concluzia. Americanii invadează orice țară care are ceva ce le trebuie lor. De cumpărat, comerţ şi investiţii nu s-a auzit pentru aceşti barbari.

Sfat general: înainte de a zice vreo prostie pe Internet, verifică pe Wikipedia! Asta se poate aplica la multe domenii.

De exemplu, de pe Wikipedia putem afla că uraniul este des întâlnit în natură, fiind de 40 de ori mai mult uraniu decât argint şi de 500 de ori mai mult decât zăcămintele de aur ale planetei. Prin urmare, nu duce nimeni lipsă de uraniu, ci dificilă este mai degrabă partea în care trebuie să-l purifici şi să-l transformi în izotopi potriviţi pentru reacţii nucleare în lanţ. În ce priveşte bombele nucleare, SUA are suficiente şi chiar caută să le micşoreze numărul, că n-au ce face cu atâtea mii de bucăţi.

La încheierea cursei MotoGP de ieri dimineaţă a fost arătată această imagine aeriană a circuitului de la Philip Island din sudul Australia. Am rămas uimit.

Uitaţi-vă câtă iarbă e acolo. În afară de circuitul propriu-zis şi de câteva drumuri de acces, totul este verde. Chiar şi maşinile spectatorilor păreau parcate pe iarbă (undeva în dreapta, până am făcut eu fotografia), nu pe un platou de beton. Cum or reuşi? Sunt tot mai convins că Australia şi Noua Zeelandă sunt un fel de paradis.

Mâine se împlinesc 10 ani de la atentatele de la 11 septembrie 2011 şi deja am citit şi am văzut multe articole, reportaje şi fotografii despre acele momente. Printre cele mai interesante mi s-a părut un articol scris de Nic Robertson, unul din celebrii reporteri ai CNN, despre Afganistan aşa cum este astăzi. Vorbeşte despre cum recent talibanii au atacat un hotel de lux din Kabul.

A few months ago the Taliban were able to storm the Intercontinental [Hotel] and put up a three-hour gun battle that eventually involved NATO coming in to quell. That’s part of the story here. There’s the appearance of security but the Taliban can mount complex attacks. The security we see is a veneer and that’s in the capital. Meanwhile the rest of the country is open to violence and Taliban intimidation. In Kabul now, you can walk the streets but you can’t set a pattern without opening up the risk of kidnap.

Adică 10 ani mai târziu, talibanii încă sunt capabili să atace şi să ocupe un hotel din centrul oraşului, iar străinii nu pot merge liniştiţi pe străzi pentru că s-ar putea să fie răpiţi. O ţară eliberată de talibani şi terorişti, nu?

via CNN.

Am văzut astăzi Sicko, documentarul lui Michael Moore (Fahrenheit 9/11, Bowling for Columbine) despre sistemul american de sănătate. Mie mi s-a părut un film de groază; e tragic din atâtea privinţe încât sunt sigur că acum nici măcar nu mă pot gândi la toate. În primul rând arată cât de rău au ajuns americanii, în momentul în care pe primul plan se pune profitul şi nu sănătatea. Apoi îmi arată pericolul care stă în a urma acelaşi drum, deoarece şi la noi începe să se dezvoltă un concept de sănătate particulară şi asigurări; dacă-l scapi de sub control, eşti mort. Nu în ultimul rând, îmi arată cât de înapoiaţi suntem noi, în România, faţă de alte ţări ale Europei.

Pe scurt, la americani îţi faci asigurare de sănătate la una dintre marile corporaţii private care oferă aşa ceva. Plăteşti lunar o rată, ca la orice asigurare, sau poate ai noroc să o plătească angajatorul pentru tine. Surpriza apare când ai nevoie de servicii medicale, moment în care trebuie să suni întâi la asigurator şi să-l întrebi dacă-ţi permite să chemi ambulanţa pentru că te simţi rău. Trebuie să ai acordul asiguratorului pentru orice intervenţie, medicament, operaţie sau tratament. Dacă nu-l ai, te dau afară din spital şi îţi refuză tratamentul.

Hai să vă arăt două articole interesante. Primul este despre muntele Everest şi despre cum ultima parte a ascensiunii este “presărată” cu cadavrele alpiniştilor care au murit încercând să-l cucerească, oameni ale căror cadavre s-au conservat foarte bine în frigul de pe munte şi pe care nimeni nu le poate aduce jos pentru a fi îngropate.

Unele cadavre sunt de 50 de ani acolo. Cel mai sinistru mi se pare faptul că alpiniştii de azi trec pe lângă toate aceste cadavre în drumul spre creastă şi văd la tot pasul ce înseamnă să ai ghinion sau să calci strâmb. Galeria de imagini este aici.

Al doilea articol este despre California. În general lumea spune că America este ţara tuturor posiblităților. Americanii probabil că spun asta despre California în particular, statul unde orice este posibil pentru ei. Vedete, Hollywood, milionari, plajă, soare, industria IT&C, sunt de toate acolo. Am văzut o grămadă de filme şi am ascultat o grămadă de melodii despre oameni plecaţi spre California ca să “reuşească”, așa cum înainte europenii au migrat spre SUA.

Ei bine, se pare că în prezent California nu mai atrage oamenii în acelaşi mod. Mai mulţi pleacă de acolo spre alte state americane, spre zona “midwest”, sperând să găsească de muncă şi să treacă la cheltuieli mai mici decât în California (articolul vorbeşte despre 400 de dolari chirie pe o singură cameră, de exemplu), decât sunt oameni noi care vin în California. Detaliile sunt în articolul de pe CNN, care este o lectură interesantă.

Dacă ai bani mulţi, poţi petrece concediul pe o insulă ca cea de mai jos, din Maldive, înconjurat de apă limpede

locuind într-o vilă cu o astfel de terasă

CNN are articole bune despre călătorii şi lumea largă, iar cele trei de mai jos merite citite.

Nauru, una din cele mai mici națiuni-insulă. Un reporter a călătorit pe această insuliţă uitată de lume undeva în Pacific, dar un loc ce are particularităţile sale, unde acum câteva decenii minele de fosfat de pe această insulă o făceau să fie una din cele mai bogate naţiuni, având al doilea PIB din lume.