Ai fi zis că în Mioveni cea mai mare construcţie este uzina Dacia, dar cred că locul 1 îl are de fapt aceasta biserică. Mulți păcătoși…

După forma zici că e inspirată de Sf Sofia din Istanbul, dar probabil este dedicată sfintei Dacii, iar lumea se roagă la modul “fereşte-mă de înfundarea jiclorului şi aeriseşte frânele mele…”

Jiclor, nu jigler, da? Ce plăcere era să suflu din când în când în el şi să gust niţică benzină…

Pe TravelGirls.ro aflu nişte motive bune pentru a călători iarna. Puteţi intui câteva din ele, precum preţuri mai mici extra-sezon, atmosfera de Crăciun, schi sau mai puţini turişti.

Eu n-am gândit niciodată aşa. Dacă aş putea, iarna n-aş merge nicăieri (ci, probabil, aş hiberna). Mereu am spus că sezonul propice pentru vizite începe prin luna mai şi se termină în septembrie-octombrie. Între aceste luni ai ocazia să vezi frumoasele oraşe străine sau natura extraordinară la modul cel mai plăcut: curate, decorate cu flori şi cu copacii înfrunziţi. În plus, eşti îmbrăcat mai lejer şi deci întreaga călătorie este mai plăcută, te poti holba la domnișoare pe stradă și parcă în general apreciezi un loc în momentul său de maxim.

Eu cred că și în țările nordice, alea mereu acoperite de zăpadă, m-aș duce tot vara. Adică măcar să fie -3 grade, nu -25.

TripAdvisor a ales cele mai bune hoteluri şi cele mai bune destinaţii turistice bazat pe voturile utilizatorilor. În ordine, cele mai bune destinaţii sunt Cape Town, Sydney şi Machu Pichu, cele mai bune hoteluri sunt unele șmechere din Belize şi Grecia, iar cele mai bune plaje sunt în insulele Turks & Caicos, Filipine şi Aruba. Citiţi articolul pentru denumiri exacte şi pentru clasamente cu multe poziţii.

Eu doar stau şi mă întreb dacă vreodată în viaţa voi ajunge în Belize, Turks & Caicos, Aruba şi alte asemenea locuri exotice. Nu cer la acelaşi hotel de lux, dar măcar să văd cu ochii mei acele locuri.

Eu până acum am avut noroc de zboruri şi aterizări în condiţii foarte bune. Cea mai memorabilă a fost o aterizare la Bruxelles pe ploaie uşoară, dar a fost nimica toată până la urmă, un pic de vibraţii şi zguduială în avion, iar culoarul de zbor era mereu drept şi cu o coborâre lină spre pista aeroportului.

Uitaţi-vă la Hong Kong şi vechiul aeroport de acolo, acum închis. Avioanele nu doar că zboară foarte jos pe deasupra blocurilor şi a caselor din zonă, dar chiar înainte de pistă trebuie să cotească 90 de grade dreapta cu o înclinare de 45 de grade a aripilor avionului, care ca pasager probabil că se simte destul de înfricoşătoare. Avionul are viteză foarte redusă, portanța este probabil la limită, nu ai loc de greşeli deoarece trebuie să te poziţionezi din prima perfect cu pista, care nu este foarte lungă şi se mai termină şi în apă.

Avioanele din filmele de mai jos sunt din cele mari, cu 4 motoare şi sute de pasageri, nu ca cele ce aterizează la noi pe Otopeni şi Băneasa.

Era în jur de 2 noaptea atunci când am terminat de făcut bagajul pentru plecarea de astăzi şi în sfârşit, după o zi în care am alergat prin Bucureşti încercând să rezolv diverse probleme de ultimă oră, am avut un prim moment de linişte.

M-am gândit la bagaje (după principiul “la ce te gândești când nu poți dormi”). Oare toată lumea îşi face bagajul ca mine, de iese un întreg ceremonial care durează vreo două ore ?

Eu îmi fac o listă cu ce iau. Chiar o listă, cu câte un element pe fiecare rând, singurul diferenţiator fiind că o fac în Notepad pentru că de obicei am calculatorul deschis. Le grupez pe categorii, precum Haine, Baie şi IT. La Haine intra tricouri, pulovere, ciorapi, maieuri, la Baie pun periuţa, pasta, aparat de ras, pieptane, spumă, iar la IT… aici sunt multe. Iau laptopul şi încărcătorul său, aparatul foto, obiectivele, flash-ul (cel puţin de Revelion l-am luat) şi trepiedul, încărcătorul de baterii, încărcătorul telefonului, stickuri RDS şi Vodafone.

Permiteţi-mi să semnalez, în primul rând, site-ul travelgirls.ro, pe care, din ce înţeleg, trei femei povestesc despre locurile vizitate. Îmi plac astfel de jurnale de călătorii şi am citit cu plăcere aici despre Coasta Amalfi.

Mexicanii se pregătesc pentru mulţi turişti în 2012, cu ocazia Apocalipsei. Aş fi zis că e o prostie, dar în realitate probabil că vor avea parte de mai mulţi turişti. Tot “buzz”-ul acesta la mişto cu apocalipsa, mayașii şi sfârşitul lumii atrage direct atenţia spre Mexic, piramidele lor, civilizaţia şi ruinele antice de acolo. [Apocalypse tourism: Where will you celebrate doomsday?]

Airbus A380 versus Boeing 747-8, o comparaţie între cele mai mari avioane de pe piaţă. Airbus-ul poate transporta 525 de pasageri faţă de cei 467 pe Boeing, chiar dacă acesta din urmă este, surprinzător, avionul mai lung (cu vreo 3 metri). Consumul pentru avioane din punct de vedere al costului se calculează la modul litri de scaun de pasager la suta de kilometri. Ambele consumă în jur de 2,8 litri pe scaun de pasager pe 100 km. Restul comparaţiei este în articol. [Boeing 747-8 vs. Airbus A380 -- the airline giants face off]

Dacă nu vrei să călătoreşti pe cont propriu, dar o agenţie cu ghid normal nu te mulţumeşte, ci vrei să ţi se îndeplinească şi tot felul de pofte ciudate, atunci există agenţii şi pentru asta, deşi în general lucrează doar pentru milionari. Aici e vorba de scenarii ca în filme, de găsit bilete în ziua concertului, de închis un întreg pod pentru o cină în doi pe el, iahturi, ghizi şi particularizare în cel mai excentric detaliu a vizitelor. Doar că trebuie să ai zeci de mii de dolari pentru asta. [Top 'fixers' for the super-rich traveler]

Câteva fotografii din Kathmandu, Nepal, arată foarte bine. Pare un loc unic, inedit şi complet diferit de cele cu care este obişnuit un european. Sunt un pic trist conştientizând că probabil nu voi ajunge niciodată acolo, având în vedere cât de repede trec anii, câte am de văzut, cât de puţin timp liber am şi cât de puţini bani. Foarte tristă revelaţia asta. [Worlds away in Kathmandu, Nepal]

Trebuie să-mi reorganizez secțiunea de călătorii și să o actualizez.

Abia recent am văzut videoclipul oficial al piesei Someone Like You al Adelei. E filmat în Paris şi mai jos este un cadru din el.

Aceasta este o fotografie făcută de mine aproape din acelaşi loc, pe 27 iulie 2005. Pare o eternitate de atunci. Videoclipul mi-a adus aminte de ea.

Mi-am adus aminte imediat ce oraş frumos este Parisul şi în special acea zonă. Ştiu că podul se numeşte Alexandru al 3-lea, după numele unui ţar al Rusiei. Am fost de două ori în Paris şi de ambele dăţi am trecut acest pod venind dinspre Champs-Elysees pe lângă Grand Palais şi trecând Sena pentru a ajungă la Hotelul Invalizilor, unde în spate se găseşte domul ce reprezintă mormântul lui Napoleon. E un traseu preferat de-al meu, ce continuă apoi de-a lungul Senei spre Turnul Eiffel.

Într-un fel regret că am lansat acest blog după ce am făcut vreo două-trei excursii foarte frumoase prin Europa. Despre cele ulterioare am scris deja (centralizate aici, dar nu am mai actualizat pagina şi ar trebui oricum să o refac), dar înaintea lor am fost şi am văzut multe alte minunăţii.

Ieri am petrecut timp de calitate în Alexandria, alergând de colo colo pe străzile oraşului până l-am învăţat şi deja mă pot orienta prin el şi fără hartă. O fi numit şi acesta după Alexandru cel Mare?

Două lucruri mi-au plăcut: drumul din Bucureşti până acolo, care este bun şi fără gropi, deşi traversează tot felul de sate mici, parcă puse în drum doar că să te facă să incetinesti şi, 10 secunde mai târziu, când se termină satul, să pierzi timp şi benzină ca să revii la viteza de croazieră. Al doilea a fost chiar forma oraşului, care e făcut din străzi orizontale şi verticale ce se intersectează perpendicular, aşa cum se zice că sunt cele americane. E foarte uşor de ajuns dintr-un loc în altul.

Problema mare a fost mâncarea. Aş fi crezut că în provincie, cu mai multă mâncare naturală disponibilă, oamenii nu mai vor doar shaorma. Şi totuşi asta se găsea peste tot.

O tură prin zona pietonală a centrului a scos la iveală câteva patiserii-covrigării, dar totul părea cam uleios şi îndoielnic. Iar shaorma (într-un loc erau chiar două una lângă alta, Fabrica de Kebab şi Shaorma şi un local în care măncai tot acestea, dar puteai sta jos inclusiv pe fotolii şi canapele şi toate mesele erau de lemn şi scrijelite ca în pădure cu mesaje de dragoste) era ieftină rău faţă de Bucureşti, la 6 lei cea mică şi 8 lei cea mare.

Problema este că era şi proastă. Deci oamenilor din Alexandria, voi nu ştiţi cum e o shaorma bună. Cea mare s-ar fi numit mică în Bucureşti, cartofii ocupau jumătate din ea şi erau moi şi nefăcute de zici că era shaorma cu piure, două trei firicele de carne şi salate adăugate peste. A fost nasoală pe toate planurile.

Mi-am dat seama din nou ce bună e lista mea cu restaurante bune din fiecare oraş. Am intrat la propriul meu post, era o recomandare şi din Alexandria, am reţinut numele pentru data viitoare.

O altă chestie din Alexandria. O grămadă de apartamente aveau balconul închis cu nişte geamuri ca de autobuz din acela vechi, românesc, cu colţurile rotunjite şi cu cheder peste tot. A fost vreo fabrică de autobuze pe acolo?

Un clasament foarte frumos (şi inaccesibil) făcut de CNN Go privind cele mai scumpe 15 camere de hotel. Pe ultimul loc este penthouse-ul hotelului The Peninsula din Hong Kong. Are 371 de metri pătraţi, este la etajul 26 al hotelului şi oferă privelişte spre întreg golful oraşului, ai propriul tău şofer cu Rolls Royce şi majordom disponibil non-stop. La 10.000 de dolari pe noapte este cea mai ieftină cameră din listă. Închipuiţi-vă cum sunt celelalte. Lista este pe CNN... | 2 comentarii