Am mai scris despre ce jocuri pe PC trebuie să apară în 2012, din care eu aştept doar vreo 3 bucăţi, dar un articol IGN face o recapitulare mai mare şi sunt o grămadă de titluri interesante.

Iată nişte titluri anunţate în 2012: X-Com: Enemy Unknown, Counter-Strike: Global Offensive, Diablo III, Mists of Pandaria pentru WoW, Kingdoms of Amalur, Mass Effect 3, Tribes: Ascend, MechWarrior Online, BioShock Infinite, Max Payne 3, Darksiders II, Metro: Last Light, Prey 2, Starcraft II: Heart of the Swarm.

În plus, tocmai s-a lansat Star Wars The Old Republic online, care mă atrage chiar şi pe mine. Şi asta doar pe PC, că pe PS3 deja am ochit Final Fantasy III-2.

Am avut aşa ceva când eram mic şi mă jucam pe ea în draci, spre disperarea alor mei, care erau forțați să mă lase să mă joc la singurul televizor din casă. Dar nu ştiu ce este şi cum se cheamă şi după ce era copiată, că doar nu era marca Rambo şi în original.

Cred că o conectăm prin SCART la televizor. Consola avea patru butoane, unul de start, altul care trecea la următorul joc (erau vreo sută, dar puţine erau cu adevărat marfă), un buton care repornea jocul şi al patrulea nu mai ştiu ce făcea. Aveam două joystick-uri, fiecare cu un buton pe ele.

Al doilea joc era cel mai marfă, cu un avionaș care mergea pe un traseu roz, împuşca alte avioane şi elicoptere şi trecea prin locuri de realimentare. Mai era unul de împuşcai rațe şi altul în care lansai “deep charges” în apă după nişte vapoare. Altele nu mai ţin minte.

Dar… ce era?

IGN zice că din surse sigure atât Microsoft cât şi Sony vor arăta la târgul E3, în luna iunie, noile console Xbox şi respectiv Playstation 4.

Nu pot decât să mă simt un pic descumpănit de ştire şi să spun că în România nu este cel mai bun moment pentru noi console, chiar dacă acestea vor apărea tocmai de Crăciun 2012 sau poate chiar în 2013. Simt că piaţa noastră nu le cere.

De exemplu cunosc foarte mulţi oameni care abia acum, în ultimele luni, au descoperit cât de distractiv este un Xbox 360 cu Kinect. Aici este şi meritul Microsoft pentru că a început să expună consola în magazine şi în mall-uri şi lumea a văzut că te poţi distra simplu şi “curat” pe ea, înlăturând oarecum impresia că toate jocurile sunt a) pentru copii şi b) pentru zei în butonarea controllerului. De Black Friday consolele Xbox s-au vândut în prima oră, de Crăciun cunosc cel puţin 3 familii care şi-au luat una, Nihasa a venit şi el cu una la Revelion şi tot aşa. Şi eu am un Xbox 360 pe wishlist, pentru că vreau să joc Halo 3 şi Gears of War.

O consolă nouă mi-ar încurca un pic planurile. România încă nici nu este pe lista ţărilor suportate oficial în universul Xbox, noi mai avem încă de tras (şi de convins) pe această parte. Iar când lumea începe să descopere avantajele ei şi plăcerea de a te juca, să vii cu alt model în România și cu un preț mai mare ar fi descumpănitor.

Despre Playstation 4 este acelaşi discurs. Simt că încă sunt multe de jucat şi de făcut pe PS3, eu am o listă imensă de jocuri pe care le vreau. Ştiu că nu mă obligă nimeni să trec la PS4 sau la Xbox “720″ (ba chiar se ştie că după câteva luni de la lansare urmează o scădere strategică de preţ şi atunci e momentul potrivit pentru achiziţie), dar mă vor obliga jocurile. Ce fac când apare Uncharted 4 şi merge doar pe PS4?

Ah, şi trebuie să apară şi următorul Wii în curând…

O dovadă că modelul de business freemium (în care oferi gratuit produsul sau serviciul tău, dar pentru funcţionalităţi avansate trebuie să plăteşti) este şi faptul că ieri am cumpărat un joc de pe Android Market.

De obicei nu mă joc pe mobil. Am desktop pentru asta, am Playstation 3… Cu toate acestea, ieri am auzit că un joc “celebru”, Where’s My Water?, are acum şi o mică versiune gratuită şi după ce am încercat-o 10 minute pe telefon am fost cucerit de crocodilul simpatic care vrea să facă baie şi nu are apă, aşa că trebuie să i-o aduci tu într-un joc ce seamănă cu o combinaţie dintre Lemmings şi The Incredible Machines.

Versiunea free are doar vreo 20 de niveluri, iar la sfârşitul lor am exclamat “omfg vreau să mai fie! vreau să mai fie!“, aşa că am cumpărat imediat varianta full, pe bani. 140 de niveluri. Crocodilul simpatic e fericit şi ud!

Ideea este că soluţia merge şi ar trebui aplicată de mai multe firme de software (bine, m-a costat 3,2 lei, dar ideea contează). Pe vremea mea, astfel de chestii se numeau shareware sau demo. Jocurile aveau un sfert din ele gratuit, ca la Quake 1 cu întreg episodul I în demo. Ce s-a întâmplat cu acest sistem? Că veni vorba, de ce nu-i mai zicem shareware?

IGN a făcut un top al celor mai bune jocuri apărute în 2011 pe Playstation 3. Îl puteţi vedea, aranjat pe categorii de jocuri, pornind de la linkul anterior.

Jocul anului este declarat Uncharted 3: Drake’s Deception, la a cărui lansare la Bucureşti am fost şi eu (şi am devenit fan al seriei, terminând U 1 şi acum jucând U 2). Uite ce frumos scriu cei de la IGN despre acest joc:

Uncharted 3: Drake’s Deception isn’t a game — it’s an experience. Developer Naughty Dog weaves a story we get caught up in, makes us care about characters, sets the bar for how good a PS3 game can look, comes up with a soundtrack that’s touching, wraps it up in fun climbing/shooting gameplay and then tosses in a multiplayer suite that’s fun and deep. To quote the review, IGN defines a 10.0 — a masterpiece — as “the pinnacle of gaming, a masterpiece may not be flawless, but it is so exceptional that it is hard to imagine a game being better.” That’s Uncharted 3: Drake’s Deception. From start to finish, single player to multiplayer, this game sings.

Nu rataţi această serie!

Am mai reţinut şi alte titluri notabile de jocuri bune: Mortal Kombat şi Super Street Fighter 4 pe bătăi, seria Resistence şi Homefront.

Uncharted 3: Drake’s Deception – 250 lei la eMAG.

IGN vorbeşte despre jocurile pe PC în anul 2011. Articolul este interesant pentru că de fapt nu vorbeşte despre jocuri bune şi rele, ci despre evoluţia acestei pieţe. Am aflat, de exemplu, că tendinţa este de a oferi gratuit jocuri MMORPG. Chiar şi World of Warcraft am înţeles că suferă modificări şi va putea fi jucat gratuit până când ajungi la nivelul 20, ca apoi să ceară bani. Iar cele care nu cer bani probabil că îţi mai arată reclame sau încearcă să te taxeze pe servicii sau produse suplimentare.

Pe CNN am găsit articolul unei femei ce scrie despre “mobile tech”. E o mică analiză interesantă despre motivul pentru care codurile QR totuşi nu prind la lume şi arată câteva statistici bune de ştiut, precum faptul că 8 din 10 studenţi habar nu au ce e un astfel de cod şi cum trebuie citit.

TechShop este o firmă din SUA care îţi pune la dispoziţie spaţiu în ateliere mecanice pentru a face… ce vrei tu. De obicei produse DIY, aşa cum făceam şi noi în şcoala generală la orele de “Atelier”, dar din imagini aceştia par a avea scule serioase. Serviciul este “membership-based”, adică plăteşti ca să poţi avea acces la un astfel de atelier de câte ori simţi nevoia să te relaxezi la traforat sau vopsit sau la vreun strung. Ca să vedeţi din ce mai fac unii bani…

Acum 10-12 ani era plin de Internet Cafe-uri, de mergeam pe acolo şi jucam Starcraft şi Quake 2 și Diablo 2 şi ce se mai juca în reţea până ne dădeam duhul şi ultimii bani. Eu mergeam în nişte “neturi” de cartier, din alea unde în timp învăţai că la calculatorul din colţ nu merge bine monitorul, că cel din centru are tasta TAB stricată şi că lângă el este unul cu mouse cu bilă care merge prost.

Ţin minte că în Tineretului n-a fost niciodată un loc mişto care să ţină mai multe luni. Am fost cândva la unul de pe aici ca să jucăm un FIFA şi în interior, între zeci de copii, dormea un câine vagabond, din ăla răpciugos, de ar fi trebuit să stau cu picioarele pe el ca pe un scăunel. Adminul sălii era mai degrabă interesat să se distreze cu nişte copilaşi isterici care-l cunoşteau personal şi care jucau MU Online până stricau mouse-urile, decât să câştige nişte clienţi noi.

Call of Duty Modern Warfare 3 s-a vândut în aproximativ 6,5 milioane de exemplare în prima zi de la lansare, ceea ce înseamnă că au avut venituri de 400 de milioane de dolari în, repet, doar prima zi!

Această cifră, deşi un nou record pentru industrie, arată câţi bani se plimbă în lumea gaming-ului şi de ce nu este vorba doar de “jocuri”, ci de un business ce trebuie să fie foarte bine pus la punct şi de consecinţe foarte nasoale atunci când un joc nu iese bine. 400 de milioane de dolari într-o singură zi este mai mult decât poate genera orice altă categorie a industriei de entertainment într-o perioadă identică.

Sunt sute de filme foarte bune care nu ajung să încaseze această sumă în întreaga lor perioadă de difuzare în cinematografe. Uitaţi-vă în topul IMDb câte filme celebre, de Oscar, sunt sub acest prag la venituri în întreaga lume după luni bune de difuzare.