Eu nu mi-am pus niciodată problema securizării accesului la Internet pentru mine. Mă pot uita la orice, rezist, sunt om mare. Calculatorul îl folosesc doar eu, altcineva nu are acces. Telefonul la fel. Nu zic de teama de viruşi, ci de cea de site-uri bizare, de pornografie, de înjurături, pedofili, ciudaţi, violență, imagini şocante şi câte altele.

Pur şi simplu eu nu mi-am pus niciodată problema aceasta, deoarece aveam deja o vârstă mai mare atunci când am căpătat acces la internet şi pe vremea aceea nici nu te loveai de marele haos care este astăzi pe net şi de miile de site-uri de toate felurile. Am crescut o dată cu Internetul şi, pe măsură ce acesta a devenit un mediu din ce în ce mai dur, am devenit şi eu tot mai matur.

Cu ceva uimire am auzit acum vreo 1-2 ani nişte colegi vorbind despre cum să-şi protejeze copiii de “ce e rău” pe net şi să le limiteze accesul. Pentru mine limitarea accesului n-a fost niciodată de interes, dar am înţeles atunci că majoritatea oamenilor cu copii au astfel de probleme.

Cineva mi-a povestit că şi-a găsit copiii jucând un joc flash în care îi dădeau palme peste fund unei tipe și ea gemea copios. Bine că nu i-a găsit uitându-se la 2g1c, că tot pe net este, sau pe site-uri porno sau pe cine ştie ce chat-uri bizare.

Zonga.ro este un site românesc de streaming de muzică, iar melodiile de acolo sunt 100% legale, puse la dispoziţie prin parteneriate cu casele de discuri. La fel ca pe last.fm, Pandora şi altele, asculţi muzică prin streaming direct pe calculatorul sau telefonul tău cu iPhone sau Android.

Asta a fost surpriza lansării de Ziua Z, probabil una din cele mai mari petreceri din blogosfera (eu n-am fost, ocupat fiind cu altceva, dar am urmărit pe Twitter desfăşurarea).

Dincolo de această descriere politicoasă nu ştiu nimic mai multe despre Zonga. Site-ul este în private beta şi nu se poate intra decât dacă ai invitaţie specială, ceea ce nu am. Nu ştiu cum sunt aplicaţiile de iPhone sau de Android. Sper să “iasă bine” în sensul că aș prefera să dau banii mei la un serviciu românesc decat unuia străin, in caz că trecem pe streaming de muzică.

Colecţia de muzică este “în actualizare”, dar ce există până acum se poate vedea pe site aici. La o primă vedere însă sper că mai au mult de actualizat la ea, pentru că deşi lista artiştilor este destul de mare, la majoritatea scrie că sunt disponibile 1 sau 2 melodii.

Site-ul TripAdvisor se confruntă cu nişte plângeri venite din partea unor hoteluri ce au primit review-uri proaste pe acest site şi acum sunt ocolite de turişti. Pe bună dreptate, în opinia mea, acele hoteluri cer site-ului TripAdvisor să demonstreze că respectivele review-uri sunt ale unor oameni oneşti, clienţi reali şi nesatisfăcuţi de calitatea serviciilor oferite.

Spun că sunt de acord cu respectivele hoteluri pentru că nici eu nu am încredere în TripAdvisor. Mi se pare că este un site gigantic (50 de milioane de vizitatori pe lună!), foarte greu de moderat, supravegheat şi mai ales pe care este imposibil de validat tot “user content-ul” pe care se bazează, acele review-uri de hoteluri şi locaţii din lumea întreagă.

Când am plecat în Corfu am citit tot ce zicea TripAdvisor despre hotelul pe care vroiam să-l aleg. M-a lămurit buştean. Clienţii sunt atât de diferiţi încât vacanţa de vis a unui om fără mari pretenţii este coşmarul hotelier al unuia care fusese cu un an înainte în Seychelles la 5 stele. Din păcate, felul oamenilor nu reiese din nici un review, iar cele scrise sunt nişte generalizări destul de grosiere, fără un pic de gând de genul “stai un pic, normal că a mirosit a mâncare din moment ce eram cazat deasupra bucătăriei”.

Aţi remarcat vreodată ce plictisitor este când se întrerupe curentul electric acasă şi nu mai ai ce face? Mi s-a părut mereu că în astfel de momente groaznică nu este chiar lipsa curentului, pentru că pe aceasta o pot suplini pentru un timp limitat: am laptop, am Kindle, pot să ascult nişte muzică la iPod sau să joc un Worms pe telefonul mobil. Să-ţi lipsească accesul la Internet este cel mai rău.

E momentul acela când simţi că nu ai ce face. Că poţi deschide un laptop ca să treacă timpul, dar ce faci cu el? Toate serviciile moderne sunt legate de Internet, ba chiar mulţi oameni au totul online şi nimic local, asta însemnând chiar şi nişte fişiere la care ar putea munci. Eu de exemplu îmi ţin online ideile de posturi viitoare pentru blog. Fără net, degeaba îmi merge Notepad ca să scriu un text… n-aş şti despre ce vroiam să zic.

Recent eram pe la cineva unde se tăiase cablul TV. Eram vreo 4-5 cu laptopuri, fiecare butonând misterios la problemele sale, până când cineva a zis “auzi, dar nu deschidem şi noi televizorul, să ne uităm la nişte ştiri?”. Răspunsul a fost “nu, că a expirat contractul şi trebuie făcut altul şi până atunci este cablul TV tăiat”.

A durat mai puţin de o secundă până când în mintea fiecăruia s-a făcut legătura dintre acest element şi Internetul de care ne bucuram toţi. Am auzit dintr-o dată cum 5 mâini au încetat a mai clămpăni la butoanele laptopurilor şi în milisecunda următoare 5 capete şi-au ridicat privirea din spatele monitoarelor personale şi 5 priviri speriate au fost aruncate de la unul la altul. Cineva a zis din prima “dar… internetul l-ai plătit? Că dacă ţi-au tăiat cablul poate ţi-l taie şi pe ăla” şi ceilalţi am întărit şi confirmat imediat “da… aşa este… îl taie… de obicei sunt în tandem…”.

Ieri a fost anunţată lansarea noului forum de discuţii al Vodafone, făcut chiar pe site-ul oficial la adresa forum.vodafone.ro.

Nu pot să nu spun cât de mult apreciez felul în care Vodafone îşi face simţită prezenţa în online, activitatea lor putând fi oricând un model pentru orice alte companie ce oferă servicii către publicul larg.

De exemplu acum ceva vreme au lansat contul de Twitter @vodafonebuzz prin care oferă suport tehnic şi comercial şi anunţă noutăţi direct pe net, pe Twitter. Din acea zi, eu am folosit doar Twitterul pentru a dialoga cu cine-o fi în spatele contului respectiv şi am primit mereu ajutor rapid şi precis în rezolvarea unor probleme sau clarificarea unor situaţii din abonamentul pe care-l am. Nu pot să vă spun ce mă bucur că am scăpat de robotul telefonic şi misterul meniurilor sale. Ceva mai târziu, tot Vodafone anunța că are oameni dedicați angajați pentru a răspunde discuțiilor ce apar pe forumurile gigantice Computer Games și Softpedia.

Acum apare acest forum oficial Vodafone. Are secţiune despre serviciile Vodafone, discutându-se despre abonamente, Internet sau telefoane, are o zonă de discuţii despre marii producători de terminale, o zonă de “comunitate” și alte câteva pe care le puteți descoperi singuri.

Am descoperit de câteva zile serviciul Grooveshark prin care asculţi cam orice melodie vrei tu direct prin streaming de pe net. Până acum am găsit acolo cam 95% din muzica pe care am căutat-o, pentru că sigur a mai fost cineva în lume căruia să-i placă acea piesă şi să o urce în acest serviciu.

Acum, dacă deja aveţi o colecţie mare de muzică în calculator probabil că o veţi asculta tot pe aceea. Grooveshark este bun în alte situaţii care apar însă la fel de des.

Să spunem că asculţi o melodie nouă, marfă, de la un artist pe care nu îl ştiai. Ce faci, “cumperi” toată muzica lor, ca să vezi dacă mai au şi alte melodii la fel de bune sau a fost doar o întâmplare? Nu, intri pe Grooveshark, găseşti acolo suficiente alte piese şi le asculţi ca să-ţi dai seama câte îţi plac şi câte nu.

O a doua utilizare, care m-a încântat ieri seară, este găsirea de melodii noi. Eu de exemplu căutam nişte progressive house, dar nu ştiu unde să mai caut, unde să mai aflu de melodii noi şi bune. O soluţie (nu perfectă, dar acceptabilă) o oferă tot Grooveshark, unde am căutat “progressive house” şi am găsit şi albume şi melodii cu acest nume, dar mai important, playlist-uri ale altora, iar în ele destule melodii ok. E cea mai simplă metodă de a descoperi muzică bună pe care nu o cunoşteai.

Înţeleg că în curând Google va arăta mai multe rezultate din ce au postat prietenii tăi pe Google Plus. Mi se pare o idee foarte bună câtă vreme îţi permite (aşa cum face acum) să le dezactivezi dacă nu vrei asta.

Ştiu că veţi spune că dacă deja ştiaţi ceva din mesajele prietenilor, n-aţi mai fi căutat pe Google. Dar nu e chiar aşa.

Să zicem că vrei să afli mai multe detalii despre un espressor. Îi scrii codul pe Google, dai de 283 de magazine care-l vând, de 15 site-uri care doar adună linkuri către review-uri reale, de câteva review-uri subţiri rău şi poate unul-două bune. Timp total: măcar zece minute, din care multe vor fi timp și bandă irosită.

Acum să presupunem că Google îţi arată, prin rezultate aduse din Google+, că un prieten de-al tău tocmai spune că şi-a luat acel espressor. Când a spus asta? Acum 6 luni. Poate la vremea respectivă nici nu i-ai citit mesajul sau nu te interesa subiectul, aşa că nu e de mirare că ai uitat.

Zilele acestea s-a desfăşurat o poveste destul de edificatoare pentru puterea maselor de oameni, chiar şi a celor de pe Internet.

Un tip a comandat un controller special pentru o consolă de jocuri. Nu ştiu ce-l face special, dar e o firmă anume care-l modifică şi-l produce astfel. După ce livrarea a întârziat peste termenul iniţial, le-a scris celor de la acea firmă şi a primit un răspuns de la Ocean Marketing, care cred că face PR pentru respectivii producători de controllere.

Răspunsul de la Ocean Marketing a fost întâi criptic, apoi nervos şi apoi de-a dreptul nesimţit, inclusiv cu fraze mari de genul “eşti doar un copil şi nu ne pasă de tine, avem mii de comenzi, la o adică nici nu-ţi mai dăm produsele şi le vindem pe ebay, oricum se dau ca pâinea caldă”. Într-unul din emailuri, clientul a pus în CC şi adresele diverselor site-uri mari de jocuri şi produse, precum Kotaku, IGN sau Penny Arcade.