Ia uitaţi ce problemă mă macină mai nou. Ştiţi că, din punct de vedere contabil, marfa care intră în gestiune trebuie să şi iasă din gestiune, până la ultima bucăţică. Aşa ar fi corect legal.

Acum câteva zile am mers în Cora şi am cerut pateuri. Din alea mici, cu caşcaval. Am cerut 100 de grame, apoi m-am uitat un pic pe la fursecuri şi în acest timp femeia din spatele tejghelei mi le-a împachetat, cântărit şi a pus şi bonul pe ele. Când am văzut punga mi s-a părut că sunt foarte puţine, aşa că am mai cerut 100 de grame în plus.

Mi-a desfăcut punga, a rupt bonul respectiv şi a mai adăugat pateuri, tipărind la sfârşit un bon nou cu 200 de grame. În sistemul de gestiune, cântarul fiind conectat la o bază de date pe undeva, apare că s-au vândut 300 de grame de pateuri, dar de pe raft au dispărut efectiv doar 200 de grame.

Am o mare nelămurire. Uneori văd la mall maşini parcate ca în imagine, fix în buza uşii de acces. Înţeleg că proprietarii n-au avut chef să umble prin parcare, de la un loc valid până la uşă, şi au lăsat maşina acolo, ca să se “dea jos” direct în mall. OK.

Dar problema este că intri într-un mall. Nu ştiu dacă aţi mers vreodată în AFI sau Băneasa, că poate nu sunteţi din Bucureşti, dar dacă te duci pe la 3-4 magazine şi apoi îţi cumperi şi un suc deja ai mers pe jos vreo 2 kilometri. Ce mai contează 20 de metri în parcare? Nu ştiu dacă aţi conştientizat vreodată cât de mult mergeţi pe jos atunci când treceţi printre rafturile cu haine şi vă agitaţi de la un magazin la altul şi mai staţi şi la vreo coadă, astfel încât distanţa parcursă în parcare este infimă comparativ cu cea din magazin.

N-aş zice că e vorba de cocalareală, că uneori vezi specimene bizare parcând frumos acolo unde găsesc un loc, chiar dacă e la mama naibii. Aş zice că e doar lipsă de gândire și asta e trist.

Am ascultat ieri la Europa FM o emisiune destul de inutilă. Ascultătorii sunau şi-şi spuneau părerea despre decizia de a permite deschiderea de noi hipermarket-uri în interiorul oraşelor, nu doar la periferia acestora. Cred ca emisiunea este a lui Moise Guran, după voce, iar argumentele sale erau ca hipermarket-urile mari duc la închiderea magazinelor mici de cartier. Atât, că altele nu există.

Ei bine, oameni buni, iată câteva motive pentru care hipermarketurile ar trebui să poate fi construite oriunde permite locul, dacă acolo vor proprietarii să investească.

1. Capitalismul. Asta e lumea modernă, acesta este sistemul vestic. Cine are oferta mai bună (preţ, stoc, număr de produse şi tot restul) rămâne pe piaţă, ceilalţi se închid. În momentul când acum 21 de ani revoluţionarii au visat la libertate, la Pepsi, la străinătate, la maşini marfă şi femei rapide şi au acţionat pentru a le obţine poate nu se gândeau că toate acestea sunt ataşate unui alt tip de societate, comerţ şi economie, dar aşa este.

Nu poţi să ceri piaţa liberă, iar apoi să te vaiţi statului că vine magazinul mare şi-l închide pe cel micuţ al tău. Nu poţi să ceri libertate, ca apoi să o foloseşti doar pentru a cere îngrădirea libertăţii altora, în cazul de faţă a celor care vor să deschidă un hipermarket acolo unde au ei chef, câtă vreme îşi permit costurile şi terenul. Asta e o mare ipocrizie. S-au dus vremurile din comunism când totul era egal, acel sistem s-a dovedit ineficient dpdv istoric, iar business-ul modern e bazat pe concurență, cerere şi ofertă. Vine unul mai bun ca tine? Te da afară şi te desfiinţează, iar asta e valabil şi la magazine şi la locuri de muncă şi la orice altceva.

Aş vrea ca lumea să înceteze cu prostia aceasta de a avea pretenţia că statul este obligat să-ţi garanteze succesul în business. Nu trebuie. Statul nu e obligat să-ţi asigure bunăstarea. Atenție, am zis bunăstarea! Nu poţi merge plângând la guvern, cu jucăriile stricate în mână, şi să zici “a apărut concurența, interzice-i pe ăia şi lasă-mă doar pe mine să vând suc şi iaurt în acel cartier”. Dar cine eşti, ai ajuns primul într-un cartier şi ai descălecat acolo, precum Bogdan în Moldova acum un mileniu, numindu-l al tău și al urmașilor tăi?

Este Vitantis sau Vitanis?

În Carrefour poţi găsi o ramă foto foarte bună: 7 inci, ecran LED, calendar şi ceas, carcasă îngustă şi costă doar 129 de lei. Pare o afacere excelentă. Asta până când ajungi acasă, o montezi şi ţi se strică după 5 minute.

Chinezărie ieftină! Dar dacă eşti suficient de atent, poţi observa că pe rama foto scrie că se alimentează la 5 volţi, iar alimentatorul livrat cu ea în cutie este de 12 volţi. Bagă 12V într-un aparat de 5V şi e clar că se strică, fiind mica şansa ca la acei bani să aibă protecţie adecvată. Bună treabă!

Aşa arată cutia. Dacă vă cumpăraţi una, verificaţi ce găsiţi în pachet. Poate acesta a fost un caz nefericit, dar poate aşa sunt toate.

Stand de baterii pus în mijlocul celui de jucării în Cora. Cum zice un jingle pe Rock FM, Crăciunul e cunoscut şi pentru “batteries not included”.

O nouă vizită în Auchan, o nouă listă de produse bizare.

Iei două flacoane de săpun lichid şi primeşti gratuit un steag al României. Doar curat pe mâini ai voie să fluturi drapelul!

Noroi de la Marea Moartă.

Construcţia hipermarketurilor în oraş a fost o greşeală capitală deoarece sufocă producţia primară şi accesul direct al micului producător la magazine, a declarat, joi, ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Valeriu Tabără

Chiar ministrul a declarat tâmpenia asta, ca să vedeţi ce oameni ne conduc. În primul rând, construirea hipermarketurilor în oraş nu este o greşeală, dovada sutele de mii de oameni ce merg în Carrefour Orhideea, Cora Lujerului, Kaufland sau Auchan Titan. Acum câţiva ani Orhideea era al treilea cel mai vizitat Carrefour din lume şi nu ştiu dacă a pierdut această poziţie. Oamenii se duc la cumpărături, deci în mod sigur existenţa acestor magazine nu este o greşeală.

Construcţia hipermarketurilor a fost o greşeală capitală. Nu le construieşti în oraş – ai sufocat şi ai eliminat cealaltă concurență mică.

Da, concurența mică. Poate aş cumpăra ceva mai multe produse de la concurenţa mică dacă un iaurt n-ar costa 3 lei în Cora şi 4 lei în Mega Image-ul din cartier, dacă un suc n-ar fi 4,5 lei în Carrefour şi 5,6 la chioşcul de la colţul blocului. Poate aş cumpăra mai multe dacă aş găsi mai multe, dar din păcate doar hipermarketurile îmi oferă aproape toată gama de produse pe care mi-o doresc în acelaşi loc, iar timpul meu este scurt şi atunci profit de orice ocazie de a-l eficientiza. Magazinele de cartier sunt doar pentru acele momente când vreau neapărat o ciocolată, nu mai am ulei sau aş bea o cutie de Cola.

Ce zice ministrul este doar o adaptare a unui alt scandal din America, mult mai mare şi mai întins în timp. Walmart şi alte lanţuri au făcut mii de magazine în SUA şi au falimentat magazinele mici de cartier care n-au putut ţine pasul cu preţurile lor. Eh ştiţi ce? Ăsta e capitalismul. Asta e libertatea de a face orice afacere vrei tu, câtă vreme este legală. Să te plângi că un magazin mare cu preţuri mici le scoate din afacere pe alea mici cu preţuri mari e ca şi cum te-ai plânge că telefonia a scos de pe piaţa telegraful sau că sifonarii au închis oblonul pentru că a apărut apa minerală la sticlă. Acum sute de ani sunt sigur că cineva era la fel de scandalizat că s-a inventat o chestie nouă numită hârtie şi producătorii de papirus nu vor mai avea din ce să trăiască. Se întâmplă, se cheamă evoluţie!

Sunt curios ce ar vrea ministrul să facă. Oare în concepţia domniei sale hipermarketurile ar trebui mutate la 20 de kilometri de oraş, aşa cum a fost primul Metro? Nu văd cum îţi ajuţi cetăţenii în momentul în care le oferi două alternative: cumperi scump din cartier sau mergi kilometri întregi până la un hipermarket. Asta e o idioţenie. Ar înlesni afacerile a câteva sute de magazine şi ar îngreuna viaţa a milioane de oameni. Cât credeţi că ar rezista un astfel de sistem?

Problema are o rezolvare mai simplă: poate ar fi cazul ca şi magazinele de cartier să înţeleagă că vremea preţurilor nesimţite s-a terminat. În Pantelimon există buticuri care se duc în Cora, cumpără sucuri, iaurt, ciocolată şi bere şi apoi le vând, la nici 2 kilometri de hipermarket, la un preţ mult mai mare. Asta nu e afacare, e o ţeapă trasă cumpărătorilor. Nu o să fiu niciodată supărat să-i văd închizându-se. Prea mulţi se vaită în loc să înţeleagă că acesta este mediul de afaceri modern şi fie te adaptezi la el fie dai faliment. Nu mă aşteptam să se vaite şi un ministru, ce-i drept.

Știrea via Hotnews.