nwradu blog

established 2006

Bună ziua,

Am primit solicitarea dumneavoastră şi vă comunicăm că produsul menţionat este disponibil la comandă. În urma plasării unei comenzi un consultant de vânzări va lua legătura cu dumneavoastră prin telefon sau e-mail în maximum 24 ore pentru a vă informa asupra termenului de livrare. Dacă nu veţi fi de acord cu acest termen, puteţi renunţa la comandă, fără alte obligaţii din partea dumneavoastră.

Am dat comanda pe site, m-a sunat consultantul promis ca să-mi spună că termenul de livrare nu se cunoaşte pentru că produsul nu se mai aduce. Termenul “disponibil la comandă” devine tot mai vag, nu? Iar “termenul de livrare” include şi “niciodată”, se pare.

Îi spun domnişoarei că la solicitarea mea anterioară mi s-a spus că produsul poate fi adus la comandă şi că în urma comenzii urma, din ce am înţeles eu, să-mi fie spus doar dacă e vorba de “marţi dimineaţa” sau “joi-vineri”. A dat-o întoarsă, că poate fi adus între 2 săptămâni şi 1 lună, că nu se ştie clar, că nu s-a mai comandat de mult, că eu am cerut informaţii probabil de la vreun alt departament (ah, aţi cerut chiar prin butonul de pe site? mda…).

În concluzie, kit-ul Logitech 2800 Pro nu se mai aduce şi nu vreau nici Microsoft. Înapoi la vânătoare. Alte sugestii?

Acasă folosesc laptopul ca să stau comod în pat, cu el în braţe, şi să mai scriu sau citesc una-alta pe net în timp ce mă uit şi la televizor. La biroul din cameră era cam incomod, plus că nu stăteam cu faţa la televizor. Nu prea mai eram mulţumit de laptop şi vroiam să-mi iau unul mai puternic, dar şi mai mic, ca să nu ţin o cărămidă în braţe. Poate ceva gen Sony Vaio Y sau Asus-ul UL30J pe care îl testez acum.

Acum vreo două luni am luat alt birou, mai simplu, mai înalt, adaptat nevoilor actuale. Am luat şi un scaun de birou foarte confortabil şi le-am aşezat pe altă direcţie, ca să văd şi televizorul. Cam de atunci n-am mai avut nevoie de laptop. Îmi fac toată treaba pe calculatorul desktop, care oricum e mai puternic atunci când vine vorba de multitasking, editat fotografii şi rulat multe programe în acelaşi timp, plus că are un monitor mai mare şi mai bun. În pat trec doar când termin totul şi mă duc la culcare.

De vreo două luni n-am mai utilizat laptopul propriu. N-am mai avut nevoie. Bănuiesc că nu e cazul să mai spun că un birou şi un scaun confortabil sunt mult mai ieftine decât laptopul nou pe care vroiam să mi-l cumpăr, nu? Uite cum o cheltuială destul de mare m-a scutit totuși de alta mult mai mare.

Acum mă gândesc ca în locul unui laptop de 13 inci performant să-mi iau un netbook gen Acer Aspire One sau un EEE PC mai şmecher şi gata. Să-l am pentru când plec la drum, pentru ca acasă nu-i mai simt nevoia.

Am un mouse Logitech MX310. Când l-am luat, am primit 5 ani de garanţie la el şi am râs, gândindu-mă că nici un mouse nu ţine 5 ani şi că atunci când se va strica oricum nu voi mai găsi certificatul. Vreo 7 ani mai târziu, merge perfect. Totuşi, pe motive de spaţiu şi confort propriu, vreau să renunţ la tastatură şi mouse pe cablu şi să trec la un kit wireless. Aş vrea să merg în continuare pe Logitech, dar şi de Microsoft am auzit lucruri bune.

Foarte important: mouse-ul trebuie să aibă butoane de Back şi Forward pe el. Nu pot face browsing fără, aşa m-am obişnuit şi e excelent sistemul. Tastatura nu are cerinţe speciale, nu mă interesează neapărat taste în plus, vreau să aibă aşezarea clasică a butoanelor şi dacă se poate un Enter mare.

M-am oprit la două variante care se încadrează în buget:

Logitech Pro 2800 Cordless – 260 de lei

Microsoft Desktop 3000 Wireless – 209 lei

Ştiţi ceva de ele? Le foloseşte cineva? Mouse-urile au funcţie de Back (din imagine aşa pare)? Mouse-ul Microsoft luminează albastru ca un OZN?

La muncă am o multifuncţională HP. Driverul este imens, dar fără el nici măcar nu merge scanner-ul. După instalare crapă când are el chef, de mereu îmi deschid calculatorul şi sunt întâmpinat cu mesajul că şi-a luat o pauză. Uneori îi dau Scan şi nu vrea, zice că n-a comunicat cu dispozitivul. Îi apăs din nou butonul şi comunică. Mă gândesc că poate vrea șpagă, să-i bag din când în când câte o bancnotă pe lângă tonerul de cerneală. Interfaţa e proastă, setările nu se menţin mereu şi culmea este că nu e prima variantă, ci a nu ştiu câtă ediţie a acestui multifuncţional. Aveau destul timp să remedieze problemele, dar în schimb HP se concentrează pe scos câte un model nou la fiecare 6 luni.

Acum sunt acasă şi încerc să instalez un scanner. L-am băgat în priză şi în USB, dar Windows-ul n-a mişcat nimic. Bun, poate nu merge fără driver. Iau de pe site-ul oficial acest driver. Doar 177 MB. La instalare îmi cere 690 MB. Ce naiba ocupă atât spaţiu pentru un simplu scanner? Nu instalez driverul de la nava spaţială aici, ci un scanner de birou. Are două butoane pe el şi e prezentat ca fiind “pentru idiotul din tine”, mai simplu de atât nefiind posibil. Şi totuşi are nevoie de mai mult spaţiu pe disc decât CorelDraw.

Nu mai zic de timp. Sunt deja mai mult de 30 de minute de când am pornit instalarea şi e la etapa Installing Software. Şi instalează… şi instalează… până când? Până când mai face  HP astfel de echipamente proaste, în loc să se concentreze pe mai puţine modele, dar stabile şi fiabile? La o bănuială, dau un alt+tab și descopăr că softul de instalare dăduse o mică eroare legată de Flash, dar ascunsese acea fereastră în spatele tuturor celorlalte și nici în taskbar nu apărea. N-aș fi găsit-o niciodată dacă nu mă așteptam la manevra asta urâtă.

Ca să revenim la “business as usual” după concediu, am acasă un notebook de toate frumuseţea: Asus UL30J. Cred că se adresează gamei business, deoarece are procesor Core i5-520UM la 1,07 GHz, dar care uneori accelerează spre 1,6 GHz, ecran LED de 13,3 inci,  4 GB de RAM şi sistem video dual prin placa integrată plus o Nvidia GT310M pe care comută atunci când e nevoie. În plus e negru, discret, puţin cam greu la 1,7 kg, dar are carcasa de aluminiu pe partea frontală.

Vreau să testez în primul rând cum îmbină cele două placi video. Trecerea de la cea on-board la cea nVidia se pare că se face instant, fără deranj pentru utilizator, şi asta vreau să testez pornind filme HD şi poate chiar şi un joc. Îmi place clapeta silenţioasă cu închidere magnetică şi tastatura cu butoane bine dimensionate şi spaţiate, precum şi un touchpad imens. Eu îl văd ca fiind concurent cu Sony Vaio Y [mini-review], dar cred că este un pic mai scump (şi posibil mai performant) deoarece are această placă video dedicată GT310M la bord.

Apropo, ce s-a întâmplat cu Asus? Acum câţiva ani făceau doar plăci de bază şi intrau şi pe placi video, o evoluţie normală. După aceea am avut un PDA de la ei şi ţin minte că mă gândeam “Asus? PDA? Fac şi din astea?”. Apoi au reinventat netbook-ul prin EEE PC. Acum am intrat pe site-ul lor oficial, fac computere de gaming, monitoare, telefoane mobile şi PDA-uri, routere şi rețelistică (şi din câte ştiu, sunt foarte bune), sunt locul 5 în lume la laptopuri, ba chiar fac şi periferice şi accesorii pentru calculatoare. Asta pe lângă business-ul iniţial pe plăci de bază, video, sunet, surse, etc. Eu unde am fost când s-au întâmplat toate astea?

Noua generaţie Sony Vaio Y: ecran de 13.3” (1366×768), procesor Intel Pentium U5400 (1.20GHz dualcore cu 3MB cache), video integrat Intel HD Graphics, memorie RAM 4GB tip DDR3 800MHz, HDD 320GB 5400rpm, cititor de carduri SD şi Memory Stick, boxe, microfon, webcam, LAN şi WLAN b/g/n, Bluetooth, 3 conectori USB2.0/1 conector IEEE 1394, ieşire HDMI și VGA, baterie care ţine maxim 9 ore, carcasă uşoară din magneziu (1,78 kg), culoare argintie. 3600 de lei la eMag și 3.520 de lei la Evomag.

Asta am avut eu la test, pentru câteva zile, dorindu-mi în primul rând un notebook micuţ şi uşor pentru excursia din Delta Dunării. Îi spun “mini-review” pentru că n-am testat câte operaţiuni pe secundă face procesorul, n-am instalat 3D Mark, n-am încercat să rulez Crysis pe el şi nici nu am făcut alte teste gen Tom’s Hardware. Nu am văzut rostul. Un notebook de 13,3 inci diagonala ecranului îl iei în primul rând pentru mobilitate, pentru dimensiunea şi greutatea redusă, dar nu ca să-l foloseşti în 3D Studio.

Mobilitatea şi autonomie. M-am convins de ceea ce bănuiam de ceva vreme, că pentru un utilizator ca mine dimensiunea ideală a unui laptop este de 13,3 inci. Nu e mare şi greu cât unul standard de 15,4 inci, dar nici nu are ecran prea mic, cu care să-ţi chinui ochii, precum cele de 10-11 inci. Nu, 13,3 inci e perfect.

Sunt mulţumit şi de tastatură. Deşi notebook-ul e de dimensiuni reduse, observaţi din imagine că tastele sunt bine spaţiate, chiar prea bine, de îţi trebuie vreo două zile să te obişnuieşti cu ele. O problemă am avut cu tasta Space: eu sunt obişnuit să o apăs cu degetul mare de la mâna dreaptă, undeva în lateralul tastei, aproape de Alt Gr, dar notebook-ul fiind nou şi tasta mai fermă, nu înregistra de fiecare dată apăsarea. Bănuiesc că în timp îşi dă drumul sau te obişnuieşti să o apeşi mai spre centru.

Tastatura completa

Trackpad-ul e texturat

Autonomia este bună. N-am prins cele 9 ore din testele oficiale, dar a rezistat 7 ore cu wireless-ul pornit, cu mine pe browser, Twitter şi Yahoo Messenger, iar routerul wireless aflat departe în altă cameră. Vreo 5 dintre aceste ore au fost între 9 şi 14 în timpul prezentării Microsoft, alte două ore consumându-le cu o seară înainte cu telefonul conectat pe post de modem. Pentru astfel de utilizare, gen conferinţe, evenimente, stat pe net pe drum în maşină sau tren, este foarte bun. Probabil că reducând din service-uri, ţinând wireless-ul pe putere minimă şi reducând la minim luminozitatea ecranului se prind şi acele 9 ore lăudate.

E foarte uşor de transportat. L-am avut în ghiozdan împreună cu ditamai aparatul foto şi cu alte obiecte şi nu mi s-a părut că aş transporta ceva prea greu în spate. E uşor de manevrat, se poate ţine lejer cu o mână și nu simți că stă să crape carcasa (e magneziu, nu plastic), iar dacă te interesează să stai cu el în braţe, în pat, nu te deranjează greutatea lui. Alimentatorul trebuia făcut mai mic, fiind tot cărămida clasică de la toate notebook-urile din lumea asta.

Performanţă. Rulează Windows 7 Home Premium din naştere şi merge bine. Se cunoate că are 4 GB de memorie RAM de tip DDR3, chiar dacă procesorul nu e foarte puternic, fiind mai degrabă gândit pentru consum redus. Cu un browser, Yahoo şi Seesmic se mişcă bine. Durează vreo jumătate de secundă sau chiar mai mult să treacă de la o fotografie de 12 MP la alta. Mi-a plăcut să văd wireless-ul 802.11N în acţiune, atât în download cât şi în testele pe care le-am făcut pe speedguide.net a fost fix de două ori mai rapid decât laptopul meu (care are doar b/g). Dacă nu mă înşel, N-ul poate fi şi mai rapid dacă setez routerul pe 5 GHz, dar eu l-am ţinut pe 2,4 GHz mod mixt B/G pentru compatibilitatea cu alte echipamente de prin casă.

Camera web, boxe şi microfon. Toate merg foarte bine. L-am utilizat pe Yahoo Messenger pe video-calling şi am descoperit plăcerea acestui mod de comunicare. Microfonul e sensibil, boxele sunt mediocre spre bune (cred că sunt reduse ca dimensiune), iar camera web capturează în maxim 640×480 pixeli. Camera vine şi cu un soft drăguţ, care printre altele poate să-ţi detecteze fața şi să facă zoom digital pe ea. Mă mişcam în fotoliu dintr-o parte în alta şi camera mă urmărea în stânga şi în dreapta. În plus are o grămadă de moduri de modificare a imaginii, mai amuzante sau mai utile (unul îţi înlocuieşte imaginea cu un urs de pluș, dar prin detecţia fetei ursul zâmbeşte când zâmbeşti şi tu, clipeşte odată cu tine, se mişcă, etc).

Software. Pe lângă Windows 7, laptopul a venit şi cu antivirus McAfee, dar nu ştiu dacă e permanent sau doar trial. Cert e că nu puteam să-l opresc sau să umblu în setările lui până nu-l activam la ei pe site, dar eu nu doream să-l activez pentru că nu era laptopul meu. Din acest cerc vicios soluţia a fost să-l dezinstalez de tot. Bravo McAfee pentru un soft foarte bun, concuraţi cu Bit Defender la premiul “cel mai enervant antivirus/firewall”.

În rest Sony îţi umple Windows-ul de tot felul de utilitare, mai bune sau mai rele. Mie mi-a plăcut Vaio Gate, un fel de dock în partea de sus a ecranului, asemănător cu cele de pe Mac-uri. Apare doar când duci mouse-ul acolo, se animează frumos, pui tu acolo ce pictograme vrei, etc. Un aspect bun este că te anunţă foarte discret, vreo 10 pixeli pe partea de sus a ecranului, de noi elemente în feed-urile pe care le urmăreşti. Aspectul rău este că ia feed-urile doar din Internet Explorer, deci trebuie să le configurezi şi pe acolo dacă vrei să utilizezi această funcţie.

Ce are şi ce n-are. Ecranul e foarte bun la culori şi luminozitate, se vede că e un Sony. Are cititor de carduri SD şi separat cititor de Memory Stick, în caz că eşti mare fan al cardurilor Sony. 3 conectori USB mi se par suficienţi, iar ieşirea HDMI este un mare bonus. Pentru nostalgici are şi conector VGA, dar şi LAN pe RJ-45. Are Bluetooth din naștere. N-are unitate optică, dar nu i-am simţit lipsa. Nu-mi place că jackurile audio pentru căşti şi microfon extern sunt pe laterală stângă, fiind un pic peste mâna (sau pe sub mână, ca să fiu exact), eu le-aş fi preferat pe partea dinspre mine.

In stanga: VGA, HDMI, USB, Firewire, jack-uri audio

Dreapta: doua USB-uri, LAN si Power

Frontal: cititor de carduri SD si MS

Ce nu mi-a plăcut. LED-ul de power este foarte enervant. Mie nu-mi plac luminiţele inutile. Pe carcasa calculatorului meu le-am dezactivat pe toate, am oprit LED-ul de pe televizor, am noroc că şi la monitorul de birou pot să-l închid, sunt bucuros că cel de pe boxele Genius s-a ars. Eh, Vaio Y n-are un LED micuţ, ci unul lung de 1 cm şi care luminează verde aprins. Când stai pe întuneric şi eventual vrei să te uiţi şi la un film ai mereu şi o lumină verde în faţa ochilor. Aş fi preferat să se poate stinge din software, dar nu e gândit aşa. În rest am menționat deja că aș fi vrut un alimentator mai mic și cu un cablu mai lung.

LED-ul de alimentare, culoarea verde-enervant

Concluzie. Un notebook foarte bun pentru gama sa. Dacă sunteţi fan Sony sau pur şi simplu vreţi un notebook cu autonomie foarte mare, veţi fi încântaţi de acest model. Eu încep să strâng banii pentru unul de 13,3 inci, vreau să scap de rabla mea.

eMag vinde Sony Vaio Y la 3600 de lei, iar Evomag la 3520 de lei.

Pe carcasa scrie mare Vaio

Butoane Vaio si Assist, nu le-am utilizat

Am primit astăzi de la SmartPoint un Sony Vaio de 13,3 inci, gama Y din generaţia nou-lansată acum câteva zile [Am fost la lansarea noilor notebook-uri Sony Vaio]. Are carcasă argintie, ecran de rezoluţie foarte bună (foarte crisp, cum ar zice străinii), spaţiu mare între taste, 4GB  de memorie DDR3 pe lângă dotările obişnuite de la un laptop proaspăt lansat şi se laudă cu 9 ore de baterie.

Vreau să-i testez portabilitatea şi bateria în acest weekend, când voi merge în Delta Dunării la invitaţia Microsoft. Momentan mă bucur că am ceva pe wireless N de conectat la routerul meu, iar diferenţa se cunoaşte imediat. În toate testele de până acum am scos 30 Mbps transfer, faţă de 15 Mbps cât scoate laptopul vechi, care are doar b/g la bord.

Am fost astăzi invitat de SmartPoint în Piaţa Constituţiei la lansarea noii game Sony Vaio de notebook-uri de toate dimensiunile şi performanţele. Toate au carcasă şi design modern şi plăcut estetic, iar majoritatea sunt disponibile şi în culori vii, pentru cei ce vor să iasă în evidenţă sau să le asorteze cu alte obiecte.

Avem următoarele game:

Vaio P: foarte mic, are doar 600 de grame, dar e suficient de performant şi include şi GPS şi accelerometru. Revin la el mai jos. E disponibil negru “business” sau portocaliu “gay-intens” :P

Vaio E: ecran de 14″ cu rezoluţia 1600 x 900 pixeli, gândit în principal pentru utilizatorii de Internet. Are un buton Web care încarcă instant un browser, fără a fi nevoie să booteze întreg sistemul de operare. Asta e o tehnologie foarte mişto, probabil că are o memorie flash integrată în placa de bază şi care conţine un browser (cu tab-uri, probabil Firefox) şi codul necesar pentru conectarea la Internet. Chestia asta ar trebui să se încarce instant, asemenea BIOS-ului. Mi se pare foarte utilă atunci când vrei să cauţi pe net o hartă, un telefon, programul unui magazin sau vrei să verifici rapid mailul, dar nu ai chef să aştepţi să se încarce sistemul de operare şi tot ce ţine în spate acesta. Disponibil inclusiv în albastru şi roşu aprins. Există E-uri şi de 15,5″, pentru cei ce vor un laptop tradiţional.

Vaio M: gama “mobility”, cu ecran de 10,1 inci pe tehnologie LED. Disponibil în alb, roz şi albastru închis.

Vaio F: e modelul de top, are ecran de 16,4 inci Full HD şi care suporta întreaga gamă de culori Adobe RGB, are procesor Core i7, până la 8 GB de RAM, Blu Ray writer, placă video GeForce GT330M cu 1 GB de memorie. Eu sunt curios cum se compară performanţa cu cea a unui Alienware, căci pe acolo pare.

Vaio Z: adresat segmentului business, adică acolo unde şefii trebuie să aibă laptopuri de top. Are două SSD-uri, memorie RAM mare, placă video GT330M, dar fără a fi ditamai măgăoaia ca F-ul de mai sus. Când vrei să te dai mare la şedinţe în faţa celorlalţi şefi de departamente, pe ăsta îl scoţi pe masă.

Vaio Y: un model care mă interesează şi pe mine, deoarece de mult intenţionez să iau ceva de 13,3 inci. Se laudă cu carcasa de magneziu şi autonomie de 9 ore a bateriei.

Vedetă a fost Vaio P, în jurul căruia s-a învârtit toată lumea. Este foarte mic, are 20 de cm lungime şi doar 2 grosime. M-a surprins ecranul, care are o rezoluţie de 1600 x 768 pixeli şi are şi buton dedicat pentru schimbarea ei într-una mai mică, pentru ca eventualele fonturi mici să fie mai uşor de citit. Are Windows 7 Professional, SSD de 64 GB, 2 porturi USB plus încă un conector în care se introduce un adaptor special ce adăugă un port RJ-45 şi ieşire video, modem 3G încorporat, chip GPS şi accelerometru, tastatura este full qwerty şi cu spaţiu între taste.

În dreapta ecranului are un trackpad capacitiv, încât îl ţii în mâna ca pe un Nintendo DS şi mişti cursorul dând cu degetul mâinii drepte în acea zonă, iar la mâna stângă ai butoanele de click. E mişto ideea şi cred că o vor copia şi alţii. Între taste are şi un trackball clasic, iar jos sub tastatura are două butoane pentru click, aşa că posibilităţi de control sunt multe.

Accelerometrul este o surpriză plăcută. Poţi ţine P-ul în poziţia portrait şi ecranul îşi schimbă automat orientarea, ba chiar şi trackball-ul se prinde că l-ai rotit şi îşi ajustează axele în consecinţă. Faptul că are Windows 7 e un mare avantaj, fiind optimizat direct pentru astfel de manevre şi pentru schimbări de rezoluţie. Dacă ar fi avut touchscreen, era perfect. La 600 de grame, este aproape soluţia ideală pentru mobilitate, drumeţie, live blogging de la evenimente, luat în bagaj sau poşetă ca să nu te plictiseşti în tren, etc. Costă 3600 de lei la Sony Center. Vreau şi eu unul!

Mai jos multe fotografii şi cu câte o descriere sub ele. Toate modelele le găsiți detaliate pe site-ul Sony Center.

M-au surprins două oferte din newsletter-ul eMag de săptămâna aceasta:

1. HDD Western Digital intern 1 TB la 249 lei – înseamnă 0,249 lei/GB.
2. HDD Samsung extern 1,5 TB la 399 lei – înseamnă 0,266 lei/GB.

Aş vrea să profit de ambele, dar călătoria în Anglia m-a cam lăsat fără fonduri. Ideea e că preţul pe GB pentru un DVD este în continuare de 0,27 lei/GB, aşa cum ziceam în octombrie anul trecut [Când DVD-urile nu vor mai fi cea mai ieftină stocare], cu două probleme, prima fiind că pe un DVD nu poţi scrie fişiere mai mari de 4,4 GB şi a doua că nu întotdeauna dai 12 lei pe o cutie de 10 discuri, ci uneori poţi lua țeapă cu unele de 15-17 lei.

Cred că e clar că discurile optice rămân în urmă, chiar dacă destul de încet. Dar nu m-ar mira ca în viitor, mai ales pe măsură ce televizoarele cu USB se vor răspândi tot mai mult, să văd compilaţii de filme sau sezoane întregi din seriale vândute nu pe mai multe discuri DVD sau Blu-Ray, ci pe câte un HDD mobil. Eventual magazine în care să te duci cu hard-diskul şi să-ţi scrie alte câteva filme pe el, contra cost. Ştiu că pare o idee fantezistă, dar am revenit dintr-o ţară în care există automate de reîncărcat telefoane şi Internet wireless în trenuri de mare viteză, aşa că nici o idee de afaceri nu mi se mai pare prea năstruşnică.

Imagine de test

Se împlineşte aproape o săptămână de când am pe birou nou-lansatul monitor Benq V2420. Iluminare pe LED-uri, ecran de 24 de inci cu o rezoluţie optimă de 1920 x 1080 pixeli (adică cea Full HD), contrast 1000:1 (dinamicul merge până la zece “fără număr” milioane la 1) şi un timp de răspuns de 5 milisecunde, totul în carcasa slim.

Cum e monitorul? Marfă, cum să fie. Culorile sunt bune, iluminarea este uniformă pe toate suprafaţa panel-ului, negrul e negru, albul e strălucitor ca în reclamele la detergent, toate şi datorită tehnologiei de iluminare pe bază de LED-uri. N-am testat până acum alte monitoare de 24 de inci, aşa că nu pot spune dacă e mai bun sau mai rău decât cele cu care concurează, dar un lucru e limpede la acest BenQ (pe lângă imaginile afișate :P): nu e nimic în neregulă cu el! Imaginile sunt foarte bune, meniul e ok, carcasa nu pare ieftină… dacă vreţi să-l luaţi şi vă temeţi să nu aibă vreo hibă ascunsă, atunci aflaţi că n-am găsit niciuna până acum. Mi l-aș lua eu? Da.

Cum e să ai monitorul pe birou? Oh da, faţă de cel de 19 inci pe care l-am dat la o parte e altă lume:

• am jucat Assassin’s Creed 2. Imagine mare, vezi toate detaliile, ecranul e atât de mare încât îţi solicită şi vederea periferică. Parcă mă uitam printr-o fereastră și eram mai aproape de acţiune. Jocurile cu maşini, FIFA sau cele de strategie se văd şi mai mişto.
• poţi afişa lejer două pagini A4 una lângă alta, în cazul în care traduci un document dintr-o limbă în alta sau cauţi date într-un fișierşi le scrii în altul. Bravo lui Windows 7 că îţi permite foarte rapid să afişezi o fereastră pe jumătate de ecran, doar dragând-o în stânga sau în dreapta acestuia.
• te poţi uita la filme Full HD chiar la rezoluţia lor originală, în cazul în care nu ai un televizor care să îţi permită asta. Desigur, la 24 de inci nu prea sesizează ochiul diferenţa între 720p şi 1080p, ştiu asta, dar ideea este că ai scăpat de nevoia de a face resize la un clip full HD ca să încapă pe un monitor de o rezoluţie mai mică, resize care poate introduce deformări şi pierderi de calitate. Dacă din lipsă de bani sau din alte motive nu ai un televizor pe care să-l conectezi la calculator, atunci un monitor de această rezoluţie şi diagonală este o soluţie foarte bună pentru a vedea filme şi seriale HD.

Nu mai sunt multe de zis. Carcasa e bine închegată şi nu trosneşte când se încălzeşte de la utilizare sau când se contractă la răcire. Pe baza monitorului e un sticker cu “Certified for Windows 7″, dar asta mi se pare o găselniţă de marketing: e un monitor, normal că merge şi pe Windows 7 fără probleme (de fapt, a fost detectat imediat cu denumirea corectă şi Windows a schimbat automat rezoluţia în cea optimă). Butoanele sunt sub monitor şi au sistemul clasic de meniuri şi de configurare a valorilor cu + şi -. Ecranul se poate înclina în faţă şi spre spate, în manual scriind de 5 grade şi respectiv 15 grade. LED-ul de pe carcasă este verde în timpul funcţionarii, dar are intensitate redusă şi nu deranjează la ochi, iar în stand-by clipeşte galben, dar nu te deranjează noaptea.

Mai jos găsiţi o galerie foto cu acest monitor, în care am arătat butoanele, sistemul de prindere, panoul de conectori din spate (perpendicular, din păcate) şi câteva imagini luate în funcţionare şi din Everest. Vroiam să fac fotografii la meniu, dar m-am gândit că mai bine pun pe net manualul (PDF, 1,6 MB) şi citiţi voi acolo ce opţiuni sunt şi ce face fiecare, dacă vă interesează ceva anume.

Avantaje:

• imagine bună.
• contrast mare datorită iluminării cu LED-uri.
• rezoluţie full HD nativă.
• modelul V2420H are şi conector HDMI.
• bun și la jocuri și la office și la filme.
• consum maxim 28W, iar în mod Eco doar 17 W (LG-ul meu de 19 inci consumă 40W).
• LED-ul de pe carcasă nu deranjează nici în utilizare şi nici în stand-by.

Dezavantaje

• E slim degeaba. Mă gândeam că îl poţi lipi (sau chiar monta) de un perete, dar nu merge chiar aşa. Mufele din spate ies perpendicular din monitor, aşa că trebuie să laşi loc pentru cabluri, iar oricum stativul are cam 15-20 de centimetri în diagonală. Nu se poate nici fixa pe perete, întâi din cauza mufelor perpendiculare, apoi pentru că nu are găuri de prindere: spatele este rotunjor şi estetic plăcut, dar lipsit în totalitate de găuri de prindere tip VESA.
• Vine cu alimentator propriu care la intrarea în monitor are o mufă rotundă şi nu conector ca la sursa de calculator. Asta e un impediment doar dacă vă alimentaţi monitorul prin sursa calculatorului, altfel nu contează.
• Nu e livrat cu cabluri DVI sau HDMI, trebuie achiziţionate separat (20 de lei, nu e mare cost, dar să nu uitaţi de ele).

BenQ V2420 costă 985 lei la eMag, iar V2420H (cu HDMI) costă 1070 lei. Citiți și hands-on-ul de aici pentru alte informații și comentarii.