nwradu blog

established 2006

N97 Mini nu trebuie subestimat, deşi după denumire te-ai aştepta să fie o variantă mai puţin performantă a lui Nokia N97. Ar fi o greşeală, sub capotă se ascund aceleaşi performante ca ale fratelui mai mare, dar într-o carcasă mai mică şi cu o tastatură optimizată, ceea ce, în opinia mea, îl face un telefon mai bun. Da, dacă aş avea de ales, aş prefera un N97 Mini în locul variantei originale.

Tot ce am zis în vară în review-ul lui Nokia N97 rămâne 99% valabil şi pentru Mini. Symbianul, software-ul inclus, posibilităţile de conectare la Internet, problema cu conturile de email, totul este la fel. Majoritatea diferenţelor sunt la aspectul fizic, aşa că hai să vorbim despre ele.

Mini este mai mic decât N97 pe toate cele 3 dimensiuni, nu cu mult, câţiva milimetri aici, câţiva acolo, 2 milimetri în grosime, dar suficient încât să conteze. Greutatea a scăzut de la 150 la 138 de grame, nu ceva impresionant, dar telefonul este uşor şi nu se simte ca o povară în buzunar. Carcasa mi s-a părut un pic mai rotunjită, lucru pe care îl consider de bun augur. E din plastic, dar unul destul de gros şi rezistent la tratamentul cotidian, iar capacul bateriei este acum metalic. Ţin minte că N97 avea şi un capac culisant ce proteja lentila (Carl-Zeiss pe ambele modele) aparatului foto, dar Mini nu mai dispune de această protecţie.
Citeste in continuare »

Prin amabilitatea Gadgeteer.ro am la dispoziţie un Nokia N97 Mini pentru jucat/butonat/navigat cu el. La Nokia N97 am făcut un review acum câteva luni şi mă bucur să am ocazia să pun mâna şi pe fratele mai mic și nou lansat. Diferenţa principală vine de la tastatură, Mini nemaiavând D-Pad-ul direcţional din stânga şi prin urmare telefonul este mai scurt. Asta înseamnă că şi ecranul a scăzut de la 3,5 la 3,2 inci, iar alte modificări sunt scăderea memoriei interne de la 32 GB la 8 GB şi a bateriei cu vreo 20%, plus eliminarea emiţătorului FM. A rămas cu acelaşi Symbian, procesor la 434 MHz şi 128 MB RAM, card microSD, WiFi, 3G, GPS, camera foto de 5 MP Carl Zeiss şi video VGA la 30 de cadre pe secundă, mufa jack audio şi ecran tactil rezistiv.  Prin urmare, nimic important nu a fost sacrificat şi deci mulţi din cei ce considerau N97 ca fiind un telefon prea voluminos s-ar putea să prefere în schimb pe N97 Mini. O comparaţie punct la punct e pe GSM Arena. Îl butonez şi eu câteva zile şi vedem la ce concluzie ajung.

Un sfat gratuit pentru razvanbb, blogger pe care nu-l urmăresc, dar care scrie din postură de expert în tehnologiile moderne şi care a avut acest telefon înaintea mea: înainte să-l dai mai departe, dă-i un hard-reset! Dacă nu ştii cum sau nu are telefonul opţiune clară de reset to factory defaults în meniu, se găsesc instrucţiunile pe Google. Fără această ştergere a tuturor setărilor, eu am primit telefonul cu acces la contul de mail Exchange al lui RazvanBB, logat pe Twitter, logat pe Facebook şi cu toate cele 627 de contacte ale sale în agenda telefonului. De fotografii sau SMS-uri nu m-am uitat, nici de eventuale site-uri pe care browserul poate se va loga direct (gen Google sau Yahoo). Mă întreb dacă nu cumva mi-a dat şi cartela sa SIM…

Generaţia anterioară a media-playerului Western Digital mi s-a părut a fi destul de populară pe acest blog, dacă a dus la un thread de 40 de comentarii, şi am văzut că multă lume ştie foarte bine cum funcţionează. Acum a apărut cel nou, WD TV Live, în stoc la 499 lei (că la comandă era disponibil de o lună, dar asta nu însemna decât că nu l-au importat încă, nu că-l aduc special pentru tine) şi din ce am citit pe site-urile străine e o comoară la casa omului.

Ca şi cel vechi, rulează orice format video obişnuit, incluzând MKV până la 1080p sau imagini ISO ale unor DVD-uri, fotografii şi MP3-uri. Spre deosebire de cel vechi, WD TV Live decodează direct şi sunet în format DTS, majoritatea MKV-urilor fiind astfel codate pe partea audio. Are două porturi USB pe care poţi conecta stickuri USB, hard-diskuri externe sau chiar şi plăci de reţea wireless pe USB, dar acum are şi port de reţea Ethernet și am citit prin manual că orice hard-disk extern conectat la USB va putea fi accesat şi prin reţeaua locală, ceea ce e super. Alte avantaje minore ar fi integrarea Flickr în player, ceea ce pentru mine înseamnă că televizorul poate deveni un fel de tablou digital pe care să ruleze un slideshow cu fotografiile mele, şi integrarea YouTube, care cu siguranţă îţi dă ceva de privit atunci când te plictiseşti (mai ales că YouTube are şi clipuri HD acum).

Cred că până în Crăciun îmi voi cumpăra şi eu unul. 499 lei pentru un aparat atât de versatil mi se pare chiar ok. Îl voi conecta la televizor pe HDMI şi prin cablu de reţea la routerul din casă. Pe wireless nu ştiu dacă ar fi suficient de rapid transferul pentru a face streaming prin reţea la un film Full HD, aşa că e mai bine pe cablu. Îmi voi conecta hard-diskul extern direct la mediaplayer, ca să pot accesa filmele şi fotografiile din el în mod direct, fără a mai deschide calculatorul. Dacă aş avea un home cinema aş asculta şi muzică, dar n-am decât boxele televizorului la dispoziţie, iar sistemul de sunet al calculatorului îl las legat acolo. Probabil voi cumpăra şi un stick de 8 GB pentru a copia din calculator un film nou pe el şi de pe stick să-l ruleze mediaplayerul. WD TV Live va rezolva şi o altă problemă cu care mai sunt bătut la cap din când în când: îmi reproşează ai mei că de când cu aparatul foto digital le este greu să vadă fotografiile pe care le-au făcut în diverse excursii şi le este greu să deschidă calculatorul şi să se uite pe ecranul monitorului la imagini. Eh, acum le voi pune un mediaplayer din acesta în braţe, împreună cu un stick cu toate fotografiile pe care le vor, îl vor conecta prin HDMI la noul lor televizor Philips de 42” (deah… le merge) şi asta e tot. Eu unul mereu am fost impresionat de cât de bine se văd fotografiile digitale de mulţi megapixeli pe un televizor gigantic şi de 1920×1080 rezoluţie. Îl mai extinzi şi cu Flickr şi deja sunt fericit.

HTC HD 2 e deja în stoc. Poate se îndură cineva şi de mine şi mă lasă să butonez unul, măcar pentru câteva minute. Sunt curios cum te poţi descurca având în buzunar un telefon cu o diagonală de 15 cm (4,3 inci ecranul) şi cum se vede informaţia pe acest display. Cel mai tare însă mă interesează cât de rapid se mișcă procesorul de noua generație, la 1 GHz, față de cel la 528 MHz din vechiul meu HD 1. Toate reviewurile de pe net îl lăudau pentru rapiditate (primele mele două calculatoare aveau procesor mai slab și mai puțină memorie RAM decât acest telefon), dar aș vrea să o văd cu ochii mei și să îl compar cu vechea generație.

Uite că încet încet ajung şi la noi în ţara noutăţile Samsung de peste hotare, cel puțin eMag le vinde acum:

Samsung i7500 Galaxy – un Samsung cu Android la bord. Că specificaţii este identic cu HTC Hero, cu o singură diferenţă destul de importantă, ecranul nu este LCD ci AMOLED. Astea înseamnă culori mai bune şi (teoretic) un consum mai scăzut al afişajului. Practic, în ce review-uri am citit pe net, ecranul se cunoaşte că este superior unuia normal, dar nu e o chestiune fără de care nu poţi trăi. De asemenea, s-ar părea că bateria nu e cine ştie ce. Aş recomanda tot HTC Hero, excepţie făcând fanii Samsung, cei care vor neapărat acest AMOLED sau cei care vor neapărat taste D-Pad în locul rotiței de pe Hero.

Samsung Omnia 2 – e pe Windows Mobile, dar are ecran mare AMOLED de 3,7 inci, camera de 5 MP cu flash integrat şi o baterie mare de 1500 mAh, TV out şi procesor la 800 MHz, plus tot ce găseşti în mod normal pe un smartphone. Din nou, o alternativă foarte bună pentru cei ce vor Windows Mobile dar nu sunt fani HTC.

Samsung OmniaLite B7300 – varianta mai micuţă a lui Omnia 2, având ecran de doar 3 inci. Fratele mai mare eu îl văd ca pe un dispozitiv multimedia, dar Omnia Lite e pentru cei ce vor doar un telefon, însă unul cu Windows Mobile şi touchscreen. Sau dacă mărimea contează, dar invers decât la sex şi vrei ceva cât mai mic.

Samsung Omnia HD s-a mai redus la preţ. Telefonul e pe Symbian, dar are camera foto de 12 megapixeli şi filmează 1280x720p cu 24 fps. Tot ecran AMOLED de 3,7 inci, de data aceasta capacitiv, adică răspunde mai uşor la atingere, iar pentru Symbian se găseşte o suită întreagă de aplicaţii utile în comunicare şi browsing (când am testat Nokia N97 n-am avut probleme). Omnia HD mi se pare bun pentru cei ce fac multe fotografii şi filme cu mobilul, dar parcă rămâne tot un pic exagerat la preţ, chiar şi redus la 1999 lei.

La eMag este disponibil pentru comandă noul telefon HTC HD 2, urmaşul lui Touch HD pe care l-am avut eu. Diferenţa între generaţii este imensă, HD2 având procesor la 1 GHz (faţă de 528 MHz), ecran de 4,3 inci diagonală (faţă de 3,8), chipset mai nou, memorie RAM mai multă, Windows 6.5 cu cea mai nouă versiune a interfeţei TouchFlo 3D. Are şi flash LED pentru camera foto.

Mie mi se pare mult prea mare pentru un telefon, fiind mai degrabă un aparat multimedia bun pentru filme şi muzică şi Internet. Bateria de 1230 mAh cred că va fi insuficientă pentru ditamai ecranul şi pentru procesorul Snapdragon foarte rapid. Sper să butonez şi eu unul, ca să văd cu ochii mei cum merge Windows Mobile pe 1 GHz şi cum e cu ecran aşa mare. Importatorul îl aduce după 15 noiembrie, aşa că mai durează până se vinde. 2770 lei :|

Deşi am terminat-o cu Windows Mobile şi am trecut la Android, faptul că am avut şi scris multe despre un Touch HD mă face să urmăresc în continuare ce se mai întâmplă şi pe acest front. Şi recent s-a întâmplat să se anunţe generaţia a doua a telefonului pe care l-am avut, botezat total fără inspirație HD2.

Două modificări sunt foarte importante: procesorul aproape îşi dublează viteza şi ajunge la 1 GHz (tot un chip Qualcomm, MSM8250), iar ecranul are nu mai puţin de 4,3 inci diagonală, dar tot la o rezoluţie 800×480 şi este capacitiv. Rulează Windows Mobile 6.5 sub o interfaţă TouchFlo 3D/Sense actualizată şi completată cu cât mai multe meniuri. Cică ar avea şi flash LED pentru camera de 5 MP.

Nu ştiu ce să zic despre el. Vreau să văd cu ochii mei cât de rapid e noul procesor şi dacă are impact mare asupra utilizării telefonului. Următoarea generaţie de smartphone-uri va utiliza aceste chip-uri, aşa că le vom tot utiliza. Iar în ceea ce priveşte dimensiunea ecranului… e ditamai paleta de ping-pong. Originalul HD, pe care l-am avut eu, avea 3,8 inci. Un iPhone are 3,5 inci şi mi se pare dimensiunea ideală. La 4,3 inci mă tem că nu mi-ar încăpea nici măcar mie în palmă. Mai multe nu pot spune până nu îl văd, decât că se lansează oficial acum în octombrie şi va apărea şi în România la începutul lui noiembrie. Preţul va fi cel standard HTC: 450 euro 550-650 euro. Fotografii şi video pe Engadget aici şi aici.

Un review la Magic nu cred că trebuie să se refere la telefonul în sine, ci la sistemul de operare ce îl susţine, Android. În sfârşit, un telefon cu Android intra în mod oficial pe piaţa românească, şi nu oricum, ci adus de Vodafone împreună cu abonamente noi şi oferte speciale. De aceea, consider că în primul rând un eventual cumpărător este interesat de ce poate sistemul de operare şi mai puţin de cât de bune la atingere sunt butoanele de pe terminal.

Noul star: Android

Cum e Android? Magic, aş putea spune, glumind pe seama denumirii telefonului. Este incredibil de bun, mai ales având în vedere că a fost lansat abia anul trecut. Mă uit comparativ la Windows Mobile şi anii întregi de vechime pe care îi are în spate şi mă întreb dacă Microsoft ştie să facă soft şi dacă mai ţine legătura cu dorinţele clienţilor. După o săptămână cu acest telefon am decis că e momentul să renunţ de tot la Windows Mobile şi să trec la Android. E atât de bun.

Ce m-a convins? În primul rând faptul că multitaskingul funcţionează perfect. Îmi aduc aminte că am avut de aşteptat vreo 3 ore la Poliţia Rutieră şi nu m-am plictisit deoarece aveam Magic-ul la mine. Stăteam în acelaşi timp pe Yahoo Messenger prin Meebo, pe Twitter prin Twitdroid, intrăm pe diverse site-uri prin browserul inclus şi mai primeam instant şi mailuri pe Gmail prin push, că pe un Blackberry. Iar după 2-3 ore de asemenea utilizare bateria scăzuse doar cu vreo 20%. În acelaşi mod, vechiul meu Touch HD probabil m-ar fi deconectat pe rând când de la un serviciu când de la altul şi ar fi mâncat toată bateria.
Citeste in continuare »

Singurul telefon pe care l-aş recomanda pe Symbian este acest Samsung Omnia HD, care a început să se vândă şi la noi. Personal nu l-aş lua, pentru că pe mine mă interesează să meargă bine browsingul, emailul, Twitter şi Yahoo Messenger, iar momentan Android pare perfect. Dar Omnia HD e un model pe care îl admir pentru funcţiile pe care reuşeşte să le adune în el, e ca şi cum Samsung ar fi dat un pic din coate şi a arătat de ce este un mare fabricant de modele.

De departe ceea ce îl evidenţiază este camera foto de 8 MP, care are şi detecţie de feţe, de zâmbete şi de ochi închişi, ISO 1600, geo-tagging prin GPS, funcţii pe care de obicei le găseşti pe un aparat foto scump şi cu procesor de imagine dedicat. Iar când e vorba de filmat, Omnia HD o face la rezoluţie 1280×720 pixeli, adică un 720p @ 24 fps, pe lângă deja clasicele rezoluţii 720×480 şi mai mici. E o ştachetă ridicată sus de Samsung, în comparaţie cu telefoanele pe Android care momentan filmează la 320×240 pixeli cu 15 fps, ceea ce e chiar jenant. Iar din preview-ul de pe GSMarena calitatea foto şi video pare a fi excelentă, uitaţi-vă la sample-urile de acolo. În review-ul final ei zic că s-a mai înrăutăţit un pic situaţia, dar poate doar li se pare sau e vorba de mici tweak-uri ce trebuie făcute în software. În rest telefonul are ecran tactil de 3,7 inci făcut în tehnologie AMOLED, deci culori mai vii şi consum mai mic, speakere exterioare stereo cu tehnologii pompoase gen Digital Natural Sound Engine şi Virtual 5.1 Dolby, 8 GB memorie internă plus card microSD, procesor dedicat pentru partea de accelerare video, chiar şi TV-out. Totul rulează pe Symbian, care m-a convins de când am văzut Nokia N97 că este un sistem de operare recomandat celor ce vor un telefon distractiv şi uşor de utilizat, dar fără a-şi dori funcţii de power-user gen multe conturi de email sau cine ştie ce aplicaţii pretenţioase. Pentru Facebook, Hi5, Yahoo şi Twitter e suficient. Dacă n-aş fi decis să trec pe Android probabil m-aş orienta spre acest Omnia HD, iar cei ce sunt interesaţi în primul rând de o cameră foto şi video de calitate nu au momentan o opţiune mai bună.

Că tot veni vorba de Android, când în sfârşit mă decisesem să-mi iau HTC Hero am primit la test acest Magic pe care îl butonez. Telefon care s-a dovedit neaşteptat de bun la toate capitolele, iar prin deblocarea sa (rooting, un fel de jailbreak de la iPhone) poţi să-i pui interfaţa Sense fără probleme (iar HTC a anunţat că în viitor o va porta oricum şi pe Magic). Deci mă gândeam fie la Hero, fie la Magic. Eh, a mai apărut unul în vizor, tot de la Samsung. E vorba de modelul i7500 Galaxy, care are aceleaşi specificaţii tehnice ca şi Hero, dar în plus are flash la camera foto, are ecran AMOLED (cum spuneam, consum mai mic, culori mai bune), 8 GB stocare internă şi o baterie mai mare cu 100 mAh. Nu mai are rotiţă, ca la Magic sau Hero (sau Blackberry), ci un D-Pad standard, şi e şi Samsung, ceea ce pentru mulţi înseamnă calitate mai bună. Momentan nu e la vânzare, abia s-a lansat prin Taiwan, va fi adus şi prin Europa în viitor, dar nu ştiu ce să fac: să iau acum un Hero sau Magic, sau să aştept să văd cum e şi Samsung-ul şi la ce preţ o veni (mă aştept să fie mai scump decât HTC-ul). Momentan e un first-look pe GSMarena.

Raport de activitate al subsemnatului nwradu după 2 zile cu HTC Magic în buzunar:

M-am prins cum funcţionează mailul. Contul principal de Gmail, cel pe care l-ai introdus în telefon la iniţializarea acestuia, beneficiază de push mail. Apare instant mailul în telefon, la cateva secunde dupa ce ți l-a trimis expeditorul. Pentru alte 5 conturi ai la dispoziţie programul “Mail” în care poţi seta conturi ca pe Windows Mobile, cu verificare periodică la un interval setat de tine. E foarte bine.

Telefonul se mişcă super. Azi mă plictiseam pe la biroul de înmatriculări auto, aşa că rulam în acelaşi timp Yahoo Messenger, Twitter, îmi citeam feed-urile din Google Reader şi navigam şi pe net. Schimbam frecvent între toate aceste programe, toate accesau reţeaua 3G, dar nu am sesizat nici o încetinire a telefonului, nici o blocare, nici un decalaj în comenzi sau scroll. Sistemul de rulare în background şi de multitasking este foarte bine făcut, precum şi modul în care eşti anunţat de noi mesaje sau evenimente. Iar bateria a rămas tare pe poziţie, acum seara încă aveam 50% din ea.

Cel mai încântat sunt de programul NewsRob. Acesta îţi trage feed-urile necitite din Google Reader, să zicem o dată pe oră, şi stochează articolele în telefon. După ce le citeşti se sincronizează iarăşi cu Reader-ul, astfel încât dacă îl accesezi de pe un PC acele articole îţi apar ca fiind deja citite. Merge şi să le dai “star”. Ieri în metrou nici n-am simţit când a trecut timpul, căci l-am petrecut citind ce s-a strâns în timpul nopţii. Citeste in continuare »