Camera foto

Dacă tot aveam iPhone-ul de la Evomag, am zis să fac şi un test foto. Am pus pe mobbi.ro câteva fotografii şi concluzia mea privind camera foto şi posibilităţile ei de configurare. Încă nu m-a înjurat nimeni, deşi am spus că performanţele iPhone-ului la acest capitol nu sunt impresionante. Face fotografii bune în exterior, dar în interior, în lumina medie, majoritatea ies mişcate şi culorile un pic prea saturate. Mă aşteptam la mult mai bine.

Întreg articolul şi comentariile sunt pe mobbi.ro.

Televizorul Samsung seria 9000 e expus în Domo şi Media Galaxy şi probabil şi alte magazine. Arată foarte bine, dovadă că şi carcasele televizoarelor îşi au eleganța lor şi se vor integra tot mai bine în design-ul casei.

Profil. E si televizorul in imagine, va asigur

Grosimea e ceva incredibil: doar 8mm în cel mai gros punct. Din lateral ai impresia că e un cuţit, atât de subţire pare. În plus, e 3D, e LED, 2 tunere HD, Internet wireless şi toate tehnologiile posibile. Grosimea atât de redusă este posibilă şi pentru că toţi conectorii de pe spate sunt de fapt în standul televizorului, bine ascunşi pentru a nu fi observaţi. Are şi preţ pe măsură: 26.099 lei la Domo, cu 6000 de lei mai scump decât un televizor Sony 3D cu diagonală de 60 de inci, văzut de mine în noul magazin din Unirii.

Carcasa argintie

Ce nu-mi place e telecomanda, care e cu touchscreen. Butoane reale sunt doar cele de volum şi +/- programe, în rest totul se face de pe ecranul tactil. Cu siguranţă asta contribuie la eleganţa televizorului şi la “aerul” de echipament exclusivist, dar în practică nu mi-aş dori aşa ceva. Eu schimb canalele şi operez televizorul pe orbeşte, pe întuneric, deoarece am învăţat aşezarea butoanelor pe telecomandă, dar acum ce să fac? Mă uit de fiecare dată la ea pentru a vedea în ce meniu sunt şi ce apăs? Sper să dea una touch pentru fiţe şi arătat la ceilalţi prieteni miliardari (la banii aceștia ar putea da un Galaxy S ca telecomandă), împreună cu o telecomandă clasică şi urâtă dar pe care să o butonezi zilnic.

Standul cu mufe in spate

Telecomanda cu touchscreen

Două noi telefoane HTC vin în a doua jumătate a lunii octombrie în România: Desire HD, noul vârf de gamă, cu ecran de 4,3 inci şi Desire Z, un slider cu tastatură QWERTY. Ambele au specificaţii foarte bune şi carcase din aluminiu. În plus, s-a anunţat o interfaţă Sense UI îmbunătăţită şi un nou serviciu online la HTCsense.com.

Am scris despre ele pe mobbi.ro, am pus acolo o grămadă de imagini şi discuţia tot acolo a început:

• HTC lansează Desire HD
• Desire Z, un nou slider QWERTY de la HTC
• Noua interfață Sense UI
• HTCsense.com
• Fotografii detaliate cu HTC Desire HD
• Desire Z în imagini
• QSD8255 și 7230, noile procesoare de pe HTC-uri

Deşi am trecut la DSLR-uri, urmăresc gama Canon SX pentru că e urmaşa S5-ului cu care am făcut şi eu mii de poze. Sunt aparate point-and-shoot complexe, cu zoom mare şi procesor deştept. S5-ul meu avea aproape toate funcţiile şi modurile de fotografiere pe care le are şi DSLR-ul curent, ba chiar făcea filme mai bine.

S5-ul avea un zoom optic de 12x. Au apărut aparate cu 18x, parcă am văzut chiar şi un 24x de la concurenţă, dar acum Canon anunţă unul cu 35x zoom optic, având focala 24-840 mm în echivalent 35mm. Este incredibil de mare. În afară de asta, are senzor de 14,4 megapixeli, ecran LCD rabatabil, filmează HD, are zoom ultra-silentios în timpul filmului, stabilizator de imagine şi procesorul DIGIC . Nu se spune nimic despre dimensiunile aparatului, un astfel de obiectiv fiind mărişor. Desigur, are dezavantaje clasice precum senzor zgomotos, dar între P&S-uri şi bridge-uri mă aştept ca acesta să fie cel mai bun. Apare luna viitoare.

Unde e bun un zoom atât de mare? În primul rand în excursii prin ţară şi străinătate, când vrei să surprinzi tot felul de detalii sau de obiective aflate în depărtare; când fotografiezi femei marfă pe ascuns; la concertele unde nu ai bani să iei bilet în față; dacă esti pedofil și n-ai voie să te apropii la mai puțin de 500 de metri de copii. Mai e bun şi pentru căutarea extratereştrilor, că până acolo vede. Fotografia mea cu Luna a ieşit aşa mişto în principal din cauza zoom-ului mare de 12x, dar acum mă întreb ce-ar scoate un 35x din aceeaşi scenă.

via Engadget.

Am acasă o maşină de făcut pâine destul de şmecheră, un Philips HD 9040/90. Coace pâine, face chifle, adăugă seminţe, ba chiar se laudă şi cu făcut cornuleţe şi alte prostii. N-am vrut-o în mod special, dar, ca și în cazul bolilor venerice, am căpătat-o și asta e, mergem înainte.

OK. Am pus-o pe masă, am turnat faină unde scrie “faină”, am selectat programul, am apăsat Butonul, ba chiar i-am zis cu cea mai bună voce de Sauron de care am fost capabil “make me a bread worthy of Moooordor“.

N-a ieşit cine ştie ce. Coca e cam nasoală și nu-ţi vine să o mănânci. N-a crescut suficient, nu e pufoasă, nu-ţi face poftă, dar curent electric a consumat vreo 4 ore pentru asta (şi cum am pornit-o la 8 seara, ghiciţi cine a stat treaz până la 12 noaptea să supravegheze maşina de pâine să nu facă poc, în loc să supraveghez ceva mult mai util, precum un pornache). Am înţeles că trebuie cântărite la gram ingredientele şi diferenţa se cunoaşte când fac aşa.

Mai sunt şi alte şmecherii? Cei ce aveţi astfel de aparate ce recomandaţi? Cum iese o pâine bună, din aia de abia aștepți să se termine cele 8 ore de muncă și să te duci acasă, să mănânci pâine cu gem?

Samsung Galaxy Tab e o tabletă cu ecran de 7 inci, 1024 x 600 pixeli, Android 2.2, Wifi N, bluetooth, GPS, 3G și tot ce vrei. Rulează inclusiv clipuri Full HD pentru că are procesor video dedicat şi are o baterie ce ţine 7 ore pe redare video.

2010 e anul în care apar tabletele cu Android, urmare a influenţei iPad-ului pe piaţă, iar în 2011 va fi adevărata avalanşă. Mă gândesc serios să cumpăr un Galaxy Tab şi aştept să se aducă şi în România, la sfârşitul lui septembrie / începutul lui octombrie.

Am scris mai multe detalii şi am pus mai multe imagini pe mobbi.ro. Comentariile sunt tot acolo.

Apple a anunţat astăzi multe noutăţi. Găsiţi articole detaliate pe site-urile străine sau la fanii Apple şi vă puteţi pune acolo la curent cu toate detaliile minore, eu vreau doar să vă spun ce mi-a plăcut şi ce nu.

iOS 4.1. Cel mai important e că adăugă fotografiere HDR pe iPhone, cu procesare direct în telefon. Asta e ceva ce mi-ar plăcea şi pe telefonul meu. Punem pariu că va apărea rapid și pe telefoanele competiției? Adăugă apoi posibilitatea de a te juca în multiplayer, ceea ce e marfă, dar mai mult la americani, unde sunt foarte mulţi oameni cu iPhone.

iOS 4.2. Adaugă în plus posibilitatea de a printa şi de a face streaming de audio, video şi fotografii prin WiFi. Apare în noiembrie şi va fi disponibil şi pentru iPad şi iPod Touch, nu doar pentru iPhone. Streamingul e o idee mişto, ca să pui nişte fotografii pe un televizor, dar de printare nu ştiu câţi au avut nevoie până acum…

Noul iPod Shuffle. Se revine la forma de acum două generaţii, cu butoane reale de volum şi next/previous, plus agăţătoare mare. Iată că ideea de Shuffle actual, lipsit complet de butoane şi controlat doar din micuţa telecomandă de pe căşti n-a prins, iar Apple se întoarce la forma de succes. Bravo lor, o alegere excelentă. Îmi place şi preţul, doar 49 de dolari pentru 2GB stocare. Am doua Shuffle-uri cu butoane și mă bucur sa văd că noua generație revine la acest aspect.

Noul iPod Nano. E pătrat, mult mai mic şi are touchscreen în loc de butoane. Nu-mi place deloc! Pentru mine playerul ideal este cel pe care îl poţi apăsa pe nevăzute, în buzunarul hainei sau pe întuneric, nu unul la care trebuie să te uiţi mereu pe ecran ca să vezi ce apeşi.

Nu! Arată nasol aşa pătrat, ecranul mi se pare mic, singurele butoane reale sunt cele de volum şi am bănuiala că sunt mici şi greu de apăsat. Chiar nu trebuie să băgăm touchscreen peste tot şi nu aş vrea încă un dispozitiv de care să am grijă să nu se zgârie, să nu îmi schimbe melodia pentru că se atinge de ceva prin buzunar, etc. iPod Nano e dispozitivul pe care mi-l doream în secret, cu stocare suficientă pentru multe genuri de muzică, dar şi cu dimensiuni reduse faţă de iPod-ul meu Classic. Noua generaţie nu mă atrage absolut deloc.

Noul iPod Touch. La fel ca vechiul iPod Touch, dar e mai subţire, are ecranul de pe iPhone 4 şi alte mici îmbunătăţiri. Un model de mare succes transformat într-unul şi mai bun. Asta înseamnă ă îmbunătățești generatia actuală, nu ce s-a făcut cu iPod Nano.

iTunes 10. Nu-mi  place iTunes, dar versiunea 10 adăugă nişte funcţii logice în contextul actual, adică o reţea socială ce are la bază muzica. Eşti informat despre ce melodii au downloadat prietenii tăi, poţi să vezi topuri personale, să urmăreşti artişti, etc. Din nou, în România nu cred că îşi cumpără multă lume muzică din iTunes, aşa că să trecem mai departe.

Noul Apple TV. Vechiul Apple TV era un fel de media center, dar lipsa diverselor funcţii l-au făcut să nu fie foarte popular. Acum l-au simplificat, nu mai are stocare, ci închiriezi filmele şi serialele, poţi face streaming de fotografii de la un alt calculator sau de la un iPad şi costă doar 99 de dolari. Are şi o telecomandă foarte simplă. Eu l-aş fi făcut să poate fi comandat de la un iPhone sau iPad. Neinteresant pentru noi.

Concluzii:

• Nu cumpăraţi acum un iPod Shuffle sau Touch, ci aşteptaţi generaţia nouă.
• Dacă vreţi un iPod Nano şi nu vă place noua generaţie (cazul meu), luaţi-vă unul din vechea generaţie cât încă se mai găsesc. Eventual vă puteţi risca să aşteptaţi o lichidare de stoc, dar să nu rămâneţi cu buză umflată.
• Nici un iPhone 4 cu antenă modificată. Nici nu mă aşteptam, dar erau mulţi cu impresia că telefoanele se proiectează, testează şi produc peste noapte.

Sursă foto: Engadget.

Am un iPod Classic şi acum, pregătindu-mă de un concediu mai îndelungat departe de calculator, caut şi o metodă prin care să-l încarc de la priză. Un simplu adaptor USB de priză, precum acesta, nu e bun. iPod-ul nu trage curent de la el și pace.

Cât costă însă un adaptor de priză original Apple? 144 de lei la iStyle! 156 de lei la eMag! Şi e doar un ştecher în care înfigi cablul USB al iPod-ului, atâta tot.

Ai zice că e ceva minunat înăuntru, dar din ce văd pe net, e foarte simplu. Un alimentator chior pe USB are doar doi pini din cei patru ai mufei, lipsind cei de date. Alimentatorul de iPod trebuie să-i aibă şi pe cei de date, legaţi la alimentare prin două rezistoare. Asta e toată diferenţa dintre un alimentator de 10 lei şi cel Apple de 150 de lei, două rezistoare de câţiva bani fiecare. Aşa se face profitul.

Nu dau 150 de lei pe un ştecher, nici mort nu dau. Ştie cineva vreun alt alimentator, 3rd party, ieftin şi care să încarce un iPod?