nwradu blog

established 2006

La Softwin la petrecerile de Crăciun cică s-au dat cadouri telefoane iPhone şi iPod-uri Touch la diverşi angajaţi care au făcut treabă bună în timpul anului. Mişto ideea, un cadou inedit şi greu de obţinut în România. Mă întreb cine a venit cu această idee.

Am fost astăzi la expoziţia Hi-Fi Arena de la hotelul Phoenicia. Ultima oară fusesem acum vreo 2 sau 3 ani şi mi-a plăcut foarte mult, am văzut atunci o grămadă de echipamente video şi audio de calitate foarte bună dar şi foarte scumpe (boxe de la 10.000 de euro până spre 100.000 de euro perechea).

Anul acesta n-a mai fost chiar aşa. Au fost chestii mai omeneşti, mai accesibile. Nu m-a impresionat nimic în mod special. Mi-au plăcut difuzoarele transparente din fotografie. Erau şi alte boxe, de toate mărimile, dar nu se auzeau chiar atât de bine, sau nu am eu urechea potrivită. Amplificatoarele cu lămpi erau interesante, ca întotdeauna, la fel şi cablurile ecranate. Televizoare LCD şi Plasmă erau numai de dimensiuni gigantice, şi culmea, majoritatea prezentau DVD-uri normale. Te-ai fi gândit că măcar la o expoziţie se poate face rost de un Blu-Ray sau HD DVD pt a avea o imagine de calitate foarte bună dacă tot ai un televizor Full HD la dispoziţie, dar nu era valabil pt toate firmele, aşa că uneori vedeai artefacte de compresie foarte deranjante. La câteva firme erau prezente şi domnişoare foarte atrăgătoare. La acestea este uşor de înţeles că nu ştiau nimic despre tehnologia de acolo, dar am întâlnit şi o grămadă de expozanţi care nu erau siguri dacă televizorul lor este HD Ready sau Full HD, sau ce fel de tuner digital are incorporat. Iar la prezentarea echipamentelor audio toţi aveau impresia că volumul puternic este cel care captivează vizitatorii, deşi se distorsiona ca naiba sunetul.

Cred că dacă citeşti săptămânal vreo 2-3 site-uri de gadget şi tehnologie, nu mai ai ce căuta la astfel de expoziţii decât dacă vrei să cumperi ceva din ce este expus. Altfel eşti mai bine informat direct de pe Internet.

Din ce review-uri văd pe net, se pare că Microsoft a lansat în sfârşit un player care poate concura de la egal la egal cu iPod-ul Classic, ba chiar îl şi depăşeşte la unele aspecte (de ex are şi radio FM inclus). Pe scurt au corectat principalele probleme pe care le avea prima generaţie de Zune, l-au făcut mai prietenos şi mai apropiat de ce vrea lumea, iar părerea generală este că nu pare un produs Microsoft, semn că echipa de dezvoltare a reuşit să se disocieze de “obiceiurile rele” ale firmei.

Pe la străini chiar sunt şi nişte posibilităţi drăguţe de customizare a carcasei. Interfaţa e mai bună, se poate sincroniza wireless cu un computer, merg şi filme, ai şi radio, versiunile de 4 şi 8 GB sunt chiar micuţe, cea de 80 GB e cam neschimbată la aspect, dar pe total playerul pare a fi foarte bun. Galerii de poze, alte articole. Mă întreb când o apărea şi în România vreunul de vanzare în magazine.

Săptămâna trecută am luat un PDA cu GPS integrat. Intenţionam de mai multă vreme să fac această achiziţie, iar faptul că urma să plec prin ţară doar mi-a dat un prilej bun. Am luat un Asus 696, cu ecran de 3,5″ şi Windows Mobile 6 instalat (preferam 5, că e mai stabil).

Merge foarte bine, ecranul şi culorile sunt excelente, viteza de lucru este foarte bună. GPS-ul ia poziţie rapid şi nu o pierde. Am instalat iGo 2006 Plus (la mulţi cică nu le merge pe WM6, dar n-am avut nici o problemă; oricum, se poate utiliza MioMap care este identic). Harta Bucureştiului este foarte bună, la fel şi în Constanţa şi Braşov. Am rămas chiar impresionat pe Autostrada Soarelui unde exact când treceam pe sub un pod sau peste un râu, mi-l arăta şi pe navigator. Iar spre Braşov avea toate curbele de pe Valea Prahovei. iGo pe total mi s-a părut un produs foarte bun în varianta cu hărţi din 2007.04, păcat că nu prea dă multe informaţii despre locul în care te afli atunci (prin ce sat tocmai treci, peste ce rău, etc, ca să fie şi un ghid turistic) şi că vocea care îţi dictează traseul ajunge rapid să fie enervantă. Bateria ţine lejer 4 ore pe GPS. A venit şi cu suport de prindere pe parbriz şi încărcător de la brichetă.

Windows Mobile 6 e cam varză la configurare şi opţiuni, aşa că am instalat un program numit iLauncher pt a personaliza mai mult desktop-ul şi a adăuga chestii în plus. GPSlogGoogle îţi înregistrează pe unde ai fost şi apoi îţi arată în Google Earth. Ceva de deschis PDF-uri încă n-am căutat, în rest a venit el cu un Office Mobile. Wireless-ul merge binişor, dacă ai un hotspot la dispoziţie te poţi conecta la net ca să cauţi nişte informaţii sau să trimiţi un mail. Opera Mobile e cel mai bun browser aici. Bluetooth-ul merge şi el bine, ba chiar acasă am configurat să am net pe PDA prin conexiune Bluetooth cu calculatorul mare care este gateway. De Messenger încă n-am căutat nimic, dar cică ar fi Agile Messenger.

Cam la aceiaşi bani (în jur de 10 milioane) era şi Mio P550, dar l-am văzut la cineva şi nu mi-a plăcut nici forma nici ecranul, şi mi se pare că vine cu mai puţine accesorii. Pe al meu l-am luat de la ShopIT, dar asta doar pt că eMag îl dădea la pachet cu un card SD de 1 GB, iar eu am vrut de 2 GB. Pe site scrie că are Windows 5, dar n-a fost aşa. Cumpărarea a fost ok, pe site scria că e în stoc, dar asta înseamnă că e într-un depozit de-al lor şi îl aduc în magazin pt tine (în aceeaşi zi, am primit şi SMS că pot să vin să-l ridic), am plătit acolo cu cardul şi aia a fost.

Apple încearcă să limiteze cumpărarea cantităţilor mari de telefoane iPhone, mai ales de către unlockeri, şi a schimbat regulile: o persoană poate cumpăra maxim 2 telefoane, şi nu mai poate achita cu cash, ci doar cu card bancar.

Oare este primul caz în care un produs de larg consum nu mai poate fi cumpărat cu cash, ci doar cu mijloacele mai moderne de plată, ce permit urmărirea tranzacţiilor şi a clienţilor? Mie mi se pare aiurea să nu-ţi accepte banii pt un produs, decât dacă într-o anumită formă, dar probabil că în SUA plată cu cardul este deja ceva absolut normal.

De la cineva care lucrează la Orange am auzit ieri un zvon, cum că iPhone-ul va fi disponibil în România prin Orange, nu prin Vodafone, aşa cum se spunea. Nu m-ar mira, având în vedere că în Franţa Orange a preluat distribuţia telefonului de la Apple, iar în Marea Britanie operatorul ales a fost O2 (care se pare că vor da către Apple 40% din veniturile – nu din profiturile – obţinute de la clienţii cu iPhone).

Au descoperit nişte tipi (şi tipe) ca la anumite modele de aparate foto Canon echipate cu procesor DIGIC 2 se poate face un update de firmware pt a debloca nişte caracteristici de obicei accesibile doar în camerele mai scumpe, precum fotografierea în format RAW, sau histogramă live, indicator de baterie şi file browser. Pentru anumite modele merge direct, pt altele probabil trebuie modificat, dacă nu aveţi ce faci şi vreţi să vă riscaţi aparatul, găsiţi aici detalii şi link către firmware.

Abia ce se bucura lumea că iPhoneSIMfree a apărut şi poate debloca un iPhone pt a funcţiona cu orice reţea mobilă din lume, inclusiv în Europa. Cei care au făcut crackul acesta, acum câteva zile, au refuzat să-l vândă “la bucată”, şi au vândut doar licenţe bulk de deblocare, în cantităţi mari, către câţiva reselleri. Cei care au un iPhone se pot duce la un astfel de reseller şi pentru 100 de dolari, îşi pot debloca telefonul. Vânzările acestei deblocări au început ieri, dar afacerea de succes a durat doar o zi.

Azi deja a apărut una pe gratis, numită iUnlock, făcută de alţi oameni. Nu se ştie exact dacă este ideea lor originală sau au luat crack-ul SIMfree şi l-au modificat un pic şi l-au scos gratis pe piaţă, aşa cum anunţau de multă vreme că vor face.

Evident că acum nu mai da nimeni 100 de dolari când tipii ăştia îţi dau softul cu care poţi face gratuit acelaşi lucru. Şi acum se înţelege de ce cei de la SIMfree au preferat să vândă soluţia lor în bulk, pt că acum este treaba resellerilor ce fac cu o grămadă de deblocări costisitoare. Apple a anunţat că nu le pasă de aceste aspecte (evident, telefoanele lor tot se vând, şi doar cu abonament AT&T pe doi ani, care trebuie plătit oricum, chiar dacă apoi deblochezi telefonul şi treci pe altă reţea – cred -). Cel mai rău este pentru fanii înrăiţi Apple, cei care au luat telefonul la preţul original, deşi după două luni s-a ieftinit cu 200 de dolari, şi cei care poate au dat deja 100 pe deblocare, deşi după o zi a apărut alta pe gratis. Gizmodo si Engadget pentru mai multe detalii.

Am mai luat un monitor LCD de 19 inci, de la eMag, marca LG, modelul L1953TR-SF. Cică are timp de răspuns 2 ms şi un contrast de 2000:1 prin tehnologia DFC inventată de LG, TCO 2003, şi nu ştiu ce Flatron engine în el. Ce pot spune e că se vede diferenţa faţă de monitorul LCD pe care îl aveam înainte, un Samsung 920N. Acum negrul chiar e negru pe ecran, culorile sunt mai bune, mai vii şi nici nu se mai schimbă nuanţa aşa mult dacă mă uit din alt unghi. Îşi merită banii. L-am pus pe conexiunea DVI, dar nu văd diferenţe de calitate aici, nu ştiu de ce toată lumea lăuda DVI-ul pe site-ul eMag (probabil cei care fac trecerea de la un monitor CRT la un LCD cu DVI au impresia că şi DVI-ul ajuta mult la calitatea mai bună, dar nu e aşa). La 50% brightness şi 50% contrast e chiar prea luminos. În jocuri văd acum bine şi în cel mai mare întuneric. Şi am primit cadou şi un rucsac Swiss Travel ceva, pe care scrie eMag aşa că pot să-l arunc deja, pt că nu sunt reclamă ambulantă, dar care cică ar costă 130 de lei.

M-a cam dezamăgit showroom-ul eMag de data aceasta. Ştiam că acest monitor e expus şi m-am dus să-l văd întâi cum arată, înainte să-l cumpăr. Nu era în priză, şi ca să-i dai şi semnal trebuiau schimbate o grămadă de cabluri pe acolo. De fapt în showroom jumătate din echipamente erau oprite. Mă aşteptam la mai bine, dacă tot se laudă aşa cu “testează-l în showroom”. Iar în ce priveşte site-ul eMag, o fi aşa greu să facă şi un Wishlist sau ceva asemănător, aşa cum au majoritatea magazinelor online, în care lumea să treacă ce produse şi-ar dori de la ei, ce intenţionează să cumpere când vor avea bani, etc? Ar fi o metodă bună de aflat cam ce îşi mai doreşte lumea, la ce să facă oferte speciale sau nişte ieftiniri, la ce cumpărături să te aştepţi în perioada următoare… Mai ales că vin sărbătorile.

Steve Jobs a prezentat astăzi noile iPod-uri, urmând ca în perioada sărbătorilor să le şi vândă la greu:

iPod-ul Shuffle rămâne la fel, dar va fi disponibil în câteva culori noi.

iPod-ul Nano va fi mai mic şi mai lat, cu un ecran de 2 inci şi rezoluţie QVGA (adică 320 x 240 dacă nu mă înşel). Arată că cel din fotografiile scăpate pe net acum câteva săptămâni. Vor fi disponibile şi nişte jocuri pentru el, precum Sudoku. Se va împrumuta de pe iPhone aspectul acela de browsing printre albumele audio şi din astea, şi va putea rula şi video. Bateria va ţine 24 de ore pe audio sau 5 pe video. Memorie 4 GB la 149$ (3 milioane de lei? şmecherie) şi 8 GB la 199$.

iPod-ul Classic: vechiul iPod mare, cel “Video”, se va numi de acum Classic, va fi un pic mai subţire, şi va fi o versiune de 80GB (250$, până acum era 350$) şi una de 160 GB (350$), la care bateria va ţine 40 de ore pe audio şi 7 ore pe video. Practic un iPod Nano mai mare la toate capitolele.

iPod-ul Touch: un produs nou, de aceeaşi mărime ca şi iPhone-ul şi având acelaşi touch-screen cu multi-touch de 3,5 inci. Grosime 8mm. Wi-fi 802.11b/g inclus, împreună cu browser-ul Safari şi chiar şi suport pentru YouTube. Practic e un mp3 şi video player care are şi tot Internetul la dispoziţie, câtă vreme eşti într-o zonă cu WiFi. 22 de ore audio şi 5 video pentru baterie, şi va avea variante de 8 GB (299$) şi 16 GB (399$). Deci cine vrea spaţiu mult se duce spre noile Classic, cine vrea touchscreen şi browsing, spre noile Touch. Memoria internă mică mă face să cred că lucrează tot cu hard-diskuri Toshiba în ele, nu au trecut la stocare NAND flash cum se zvonea (update: ba da, au memorie flash se pare). Tot în completarea acestui model se face şi un iTunes WiFi Music Store, ca să poţi cumpăra muzică şi din stradă. Plus parteneriat cu Starbucks, atunci când eşti într-o cafenea va apărea un buton nou pe ecran cu care poţi cumpăra melodia care rulează în acel moment în cafenea printr-o singură atingere. Mă întreb dacă va funcţiona şi în Starbucks-ul din Bucureşti. Probabil că nu.

În sfârşit s-a lămurit şi misterul ringtone-urilor pentru iPhone. Utilizatorii vor putea selecta o porţiune de 30 de secunde din orice melodie cumpărată de pe iTunes pentru a o transforma în ringtone, la preţul de 99 de cenţi. Adică dai oricum la început 99 de cenţi pe melodie (parcă atât este) şi apoi încă 99 ca să asculţi 30 de secunde din ea doar când te sună cineva. Pare idiot şi ciudat, având în vedere că aproape la orice alt telefon de acum poţi pune direct un mp3 întreg că ringtone, dar dacă cineva poate să scoată bani şi din asta, atunci e Apple.

Pe total am rămas cu o dorinţă pentru un iPod Touch sau unul din noile Nano (interfaţa bună, muzică, foto şi video, la o dimensiune rezonabilă a aparatului) şi cu impresia că Steve Jobs şi Apple ştiu să-şi vândă marfă. Exact atunci când ceilalţi producători de mp3 playere reuşeau să concureze cu iPod-ul, Apple loveşte puternic cu acest touchscreen şi Internet disponibil pe iPod. Următoarea versiune de Zune, care poate apare pe la anul, abia dacă se va ridica la înălţimea unui actual iPod Classic. Pe cel Touch nu prea văd cine îl poate prinde din urmă.

Pentru imagini şi cronologia prezentării şi citate citiţi pe Engadget, e mai bun decât live-blogging-ul de pe Gizmodo, şi urmăriţi aceste două site-uri pentru alte articole despre fiecare produs. Prezentarea e pe sfârşite chiar acum, aşa că vor apărea şi posturi mai bune.