Magazinul de artă şi broscuţă de aur, aşa s-ar numi povestea. Era expusă în AFI mall ca reclamă la un site ce vinde obiecte de artă şi decoraţiuni. Sclipea frumos, aurie în lumină, ca un glob de discotecă.

Personal aş vrea să se termine cu Beetle-urile astea vechi. Da, e cea mai bine vândută maşina, dar asta pentru că era ieftină şi funcţiona ok. Dar au trecut mulţi ani de atunci, hai să mai găsim şi alte modele pe care să le ridicăm la nivel de artă de fiecare dată când cineva vrea să îşi facă publicitate cu o maşină. Cred că sunt mai multe Beetle-uri vopsite ciudat, mozaicate, cromate, făcute transparente, secţionate sau tunate decât mai sunt variante normale pe drumurile ţării.

I-a învățat română, nu glumă. De pe YouTube.

Minunata bicicletă din imagine, văzută în Auchan Militari, este asistată electric. În spatele şeii are o ditamai bateria, are şi un motoraş, are servofrână. Poate fi a ta pentru doar 1700 de lei, deşi nu ştiu în ce măsură te ajută asistarea electrică.

Surpriză a fost când m-am uitat pe manual. Bicicleta este produsă de, aşa cum se vede în a doua fotografie, compania chineză Jiangsu Animal By-Products Import & Export Group Corporation, nici mai mult nici mai puţin. Da, “animal by-products“. Pentru cei care nu ştiu, asta înseamnă diverse elemente obţinute de la animale, în afară cărnii utile. Blană, coarne, organe interne, piele şi orice altceva ce se obţine dintr-un abator dar nu este destinat consumului general.

Şi chiar asta face firma producătoare a bicicletei. La o căutare pe net după “animal by-products”, apare destul de sus în rezultate chiar această corporaţie, descrisă ca fiind “A state-owned provincial foreign trade enterprise that supplies rabbit hair, down, leather, bristles and fur.” De la iepuri la biciclete mi se pare o cale lungă, dar nu şi pentru chinezi. Şi într-adevăr, pe site-ul oficial scrie că pe lângă distribuţia de produse şi resturi animale mai fabrică şi covoare, linguri, jucării de pluș, textile, valize, utilaje şi electronice, linguri, cuţite şi furculiţe, unelte de agricultură şi da, biciclete. Ăsta da grup de firme!

Mai ştiţi filmul Produsul Verde (Soylent Green), o “capodoperă” a istoriei cinematografice (o prostie totală după mine, dar e alt subiect pentru altă dată)? Unde pe o parte intrau cadavre de oameni şi pe altă ieşea “produsul verde”, singura hrană pe care o utiliza omenirea? (na că avum v-am distrus şi misterul filmului, dacă nu-l văzuserăţi). Cam aşa îmi închipui fabrica din China. Pe o parte intră iepuraşi, drăguţi, albi, pufoşi şi cu urechi mari, iar la capătul celălalt, pe mai multe benzi, ies blănuri, covoare, stofă, iepuri jucărie de pluș, coase, linguri şi furculiţe şi evident biciclete. Asistate electric, nu de orice fel!

Dar în pana mea (sau în blana mea, ca să fie în ton cu subiectul), dacă ai de gând să vinzi şi blană de iepure dar şi biciclete, fă o firmă separată pentru a vinde bicicletele. Nu băga “resturi animale” în denumirea ei. Sau măcar ai grijă să nu între asta în manual.

De mult n-am mai râs aşa bine. E un pic ironic la adresa televiziunilor să găseşti în campania electorală parodii mai bune decât cele pe care le încearcă Cârcotaşii sau Bendeac, dar nu mă miră având în vedere calitatea proastă a emisiunilor româneşti. E ilogic şi faptul că Băsescu se bate cu câţiva realizatori TV, în loc să se bată cu contracandidaţii săi sau cu acuzaţiile ce i se aduc. Mai bine ar explica de unde are atâţia bani şi de ce ia atâtea decizii greşite/idioate, că de făcut mişto de Stan şi laptopul său e simplu.

Alta şi mai tare e parodia de mai jos după celebra scenă cu Hitler. Astea sunt mereu marfă, dar asta anti-Basescu e gândită bine. Alea cu datul foc la pantofi şi la apartamentul de 800.000 de euro, cu cheliosul şi afoana de parlamentar european, sincronizarea cu pronunţarea numelui Stalin… operă de artă.

Fotografia o am dintr-o carte de bucate pe care am văzut-o printr-o librărie. Se pare că traducătorii în engleză n-au ştiut că mămăligă se zice “polenta”. Până şi Englezul ştia asta, când a venit în România. Totuşi, “mămăligă balls” ar putea fi un fel de înjurătură haioasă adresată vreunui fricos. Și ce spanac de rețetă e una în care faci biluțe de mămăligă, înfigi în mijlocul lor o bucată de salam și le mai prăjești o dată în ulei, servindu-le cu roșii coapte și verdeață? Chiar toată bucătăria romănească a rămas cumva ancorată într-un trecut în care nu era nimic de mâncat, pentru că îți luau totul fie boierii, fie comuniștii?

Până acum m-am gândit la două metode, ambele de aplicat atunci când intră metroul în staţie:

1. Când vine metroul spre tine te fereşti de parcă ţi-ar fi frică de el. Stai lipit de o coloană, iei o figură speriată şi ţii şi mâna ridicată la ochi sau la cap, ca şi cum ai vrea să te fereşti de ceva rău. Aşteaptă până când trece trenul pe lângă tine. Pentru efect maxim asta trebuie făcută mai spre capătul staţiei, ca să treacă trenul cu viteză mică pe lângă tine, dar totuși să pari paralizat de frică.
2. Prefă-te că vrei să sari în fața metroului. Asta înseamnă să stai pe peron în poziţie de “broască”, că la săritura de pe loc de la gimnastica din liceu. Sau în poziţie “gata de start”, cu picioarele un pic depărtate şi mâinile în faţă şi în spate, ca şi cum te-ai pregăti să o iei la fugă. Aici e bine de stat mai la începutul staţiei, ca să le faci conductorilor surpriza imediat ce intră trenul în staţie.

Privirea conductorilor e nepreţuită, în ambele cazuri. Şi că veni vorba, ştie cineva de ce se numesc conductori? De ce nu conducători de tren? Că doar nu conduc curentul electric, ca firele MYF sau FY.

Vorbim doar teoretic, nu speriaţi oamenii, mai ales că unele glume pot avea consecinţe urâte.

Și scris cu litere de-o șchioapă, nu oricum.

Ce atâta să te protejezi? Să foloseşti batiste de unică folosinţă? Să te duci la spital dacă ai venit dintr-o ţară străină şi tuşeşti? La americani a fost declarată stare de urgenţă medicală după ce numărul de victime ale gripei a tot crescut constant. N-ai nevoie decât de nişte săpun lichid pentru mâini şi gata, ai prevenit boala. N-am înţeles niciodată cum te ajută acest produs. Să zicem că eşti murdar pe mâini şi te speli cu acest săpun, fără apă. Murdăria unde se duce? Intră în piele, odată cu săpunul?