“@liturghie, bn k au wifi k ma plict de moor. poop!”
În mod ironic (deși am senzația că îi scapă asta), cineva vinde o lucrare de diplomă pe tema “Luarea de mită” pentru licență la Facultatea de Drept.
De pe Regie Live.
A pus-o la gunoi. Măcar nu aruncată laolaltă cu coji de roșii și PET-uri de bere, dar tot la gunoi este. Desigur, dincolo de primul şoc iniţial “mda, e o poză gigantică a Mihaelei Rădulescu la tomberon” am început să-mi pun alte întrebări. De unde poţi obţine o astfel de imagine? Vreau eu, acum, o fotografie gigantică a Mihaelei. De unde iau una? Şi ca să nu am surpriza că mi-o aduce cineva chiar pe aceasta, luată din tomberonul din Drumul Taberei, plusez acum şi zic că mai vreau una şi cu Lavinia de la (ex-)Spicy. Cine face astfel de postere? E o afacere a cuiva?
Apoi, dincolo de cine îl face, se pune întrebarea “de ce se aruncă?”. Începuse cineva să se simtă vinovat când îl privea Mihaela-din-poză, în toate acele nopţi singuratice? A înlocuit posterul cu unul cu Andreea Marin (de unde?)? Oare locuia Dani Oțil în blocul acela şi s-au certat?
Dacă era vorba de o vedetă şi mai operată, oare îi punea imaginea direct în tomberonul pentru “plastic”, nu lângă?
Să crești TVA-ul e la mintea cocoșului, se gândea orice ministru la asta. Mai greu e să găsești alte metode creative pentru a aduce la bugetul ţării nişte bani “bine meritaţi”:
- Se poate schimba numele a cel puţin jumătate din străzile oraşului, ca să mai încaseze bani din taxa de actualizare a buletinelor.
- Limita de viteză în oraş ar putea fi redusă la 20 la oră, ca să fie mai uşor de dat amenzi pentru depăşirea ei.
- Pentru orice act depus la stat să fie nevoie de timbru fiscal (care să poată fi cumpărat doar de la Poştă, ca şi până acum).
- Acces plătit la informaţiile publice oferite de stat pe Internet. Vrei să te uiţi cum poţi obţine un nou paşaport sau unde e adresa administraţiei financiare din sectorul tău? Plăteşti!
- Taxa pentru a trece prin centrul Bucureştiului pare tot mai apropiată, nu?
- Taxa de ieşire pe DN1 ar mai aduce nişte bani, ce dacă nu e autostradă pe acolo…
- Legalizarea prostituţiei. Nu trebuie să mai explic nimic.
Majoritatea firmelor de la periferie (şi nu numai) au câte un câine care păzeşte intrarea, dar ăştia aveau o pisică. Am trecut peste ea, că nu se dădea la o parte. Mă aşteptam să mă şi miaune ameninţător, dar s-a întors la somn.
Ce email are specialistul în CV-uri profesioniste? kidhoo_tembel@yahoo.com.
Asta deşi primul sfat pe care ţi-l dă cineva în materie de CV-uri e să-ţi faci o adresă de email cu nume normal. Poate la 12 ani e cool să ai ID-ul juicy_pussy69 sau nwradu_fermecătorul, dar nu te cheamă nimeni la interviu pe astfel de adrese. Serios. Pe mine chiar m-au sunat de la o firmă ca să-mi spună că din fotografia din CV nu reiese deloc că aș fi fermecător, ci doar enervant. Le-am trimis fotografia de mai jos ca alternativă, dar n-a ajutat.
Jucăria asta depăşeşte cu mult pragul de bizarerie maxim permis la ceva pentru copii. Întindeai acel… “apendice” şi când îi dădeai drumul începea ursuleţul să vibreze. Era fericit :|
E mai mult decât intrarea în Camera Deputaţilor, este intrarea în Palatul Parlamentului pentru toţi cei ce vin să-l viziteze. Cu alte cuvinte, dacă eşti turist român sau străin, pe aici intri şi de aici încep tururile de vizitare. E vorba de intrarea aflată față în faţă cu parcul Izvor.
Cum arăta intrarea duminica trecută, când am dat pe acolo? Un câine vagabond (dar capsat pe ureche cu un număr de serie) se odihnea la intrare, dar fix în mijlocul intrării. Nu-i pasă de oamenii care treceau pe acolo, nu-l alunga niciunul dintre paznici, nu era nimeni preocupat că aceasta construcţie uriașă ne reprezintă mai mult decât orice altceva în lume şi că toţi cei ce vin să o viziteze întâi trebuie să ocolească un câine vagabond.
Ba chiar, după un timp, s-a dus înăuntru, că afară venise un grup mare de copii şi era cam gălăgie pentru urechile lui sensibile.
Raionul cu echipament pentru echitaţie din Decathlon cred că are aceleaşi produse ca şi un sex-shop de BDSM (prea mulţi termeni necunoscuţi? Înseamnă că nu ne uităm la acelaşi gen de filme!), având în vedere multitudinea de curele, cravaşe, zăbale, biciuri, cizme de cauciuc şi altele ce pot fi găsite acolo.
Totodată, aici se găseşte şi soluţia pentru elevi neascultători. Toate profesoarele şi învăţătoarele de acum mulţi ani ar fi fost cliente fidele aici. Câteva exemple sunt mai jos. Observaţi în special acel bici (sau cum s-o chema) de şaretă, cu o lungime de vreo 4 metri. Gigel din banca a 3-a vorbeşte în timpul orei? Îl poţi plezni de la catedră, fără să te ridici! Iar celelalte sunt perfecte pentru ars câte una la palmă sau să invinețești fundul cuiva.
Email: contact [at] nwradu.ro
Twitter: 
Flux RSS: 
Flickr: 
