Ieri l-am văzut prima oară. Nu pot să-mi spun că-mi place, mă aşteptam la un sunet mai specific Africii, nu la Shakira. M-am săturat de clipuri în care Shakira se murdăreşte cu noroi sau ulei şi dansează din buric.

În alte veşti proaste, trompeta enervantă este permisă pe stadioane, aşa că toate meciurile vor avea pe fundal acel zumzet foarte deranjant. Hotnews.

Mi-am dat seama ieri că unele evenimente anuale mă fac să conştientizez mai bine trecerea timpului. Ştiţi cum zicem (probabil toţi) de Revelion “băi, parcă abia ce eram la Revelionul trecut, mai ştii, când s-a îmbătat Ghiţă de a căzut pe jos, şi acum e altă petrecere. Ce-a trecut anul ăsta…“. Cam aşa am observat că păţesc şi în alte momente, pentru că m-am găsit zicându-mi că “parcă tocmai ce a fost Barcelona cu Manchester în finala Champions League, iar acum e alta. A mai trecut un an“.

Şi nu doar cu fotbalul se întâmplă asta. Finalele campionatului mondial de snooker îmi trezesc acelaşi sentiment, mai ales pentru că ştiu că au loc la sfârşitul lui aprilie, începutul lui mai. În martie începe un nou sezon de Formula 1 şi îmi aduc aminte de luna martie de cu un an în urmă, când la fel de curios eram să văd noile culori ale maşinilor şi noile perechi de piloţi.

Încerc să mă gândesc şi la alte evenimente asemănătoare, dar nu găsesc vreunele. Se pare că sportul e singurul element periodic care mă face să conştientizez că a mai trecut un an. Şi acum mă gândesc că începe un campionat mondial şi îmi amintesc de ultima finală, de bucuria că a câştigat Italia, şi îmi dau seama că uau, au trecut 4 ani de atunci. Iar înainte de asta, o altă finală, cea din Japonia, când un profesor din Electronică (Svasta, pentru cunoscători) vroia să ne programeze un examen exact în timpul ei şi nu înţelegea de ce am avea o problemă cu asta. Alţi 4 ani…

Da, meciul de ieri a fost bun. Mă bucur pentru Inter şi îmi place că Mourinho şi-a dovedit iarăşi valoarea şi a mai închis gura unora care-l contestau. În rest ce să zic… doar mie mi se pare că Chivu se implică mai mult în meciurile care aduc milioane şi atunci câştigă campionatul, cupa şi finala CL, pe când la echipa naţională e doar ‘meh’?

Dacă aş fi Adrian Mutu şi aş juca pe milioane de euro anual:

• M-aş duce la medicul echipei şi cu pâine prăjită cu unt şi l-aş întreba dacă am voie să o mănânc, că poate pâinea sau untul au cine ştie ce substanţe interzise. Apoi l-aş pune să-mi dea în scris decizia sa.
• Dacă ar fi să iau pastile de orice fel, aş lua numai din cele produse în Italia. Dacă ar uita mama un flacon de pastile de slăbit la mine, nu m-aş arunca să iau din ele săptămâni în şir, fără să întreb pe nimeni dacă medicamentele astea româneşti sunt bune şi legale. Poate sunt doar pentru femei şi apoi mă trezesc că îmi cresc sânii sau ovare.
• Chiar îmi trebuie pastile de slăbit? Acestea sunt aşa… o soluţie ieftină pentru cei ce nu au timp sau bani de alte metode. Eu, Adrian Mutu, jucând anual pe milioane de euroi, am la dispoziţie de la clubul de fotbal medici dintre cei mai buni, nutriţionişti, preparatori fizici, fitness şi bucătari, plus bani grămadă ca să beneficiez de cele mai bune sfaturi pentru a slăbi. Ca sportiv profesionist nu m-aş arunca la nişte pastile fără să mă interesez ce alte efecte secundare ar putea avea asupra condiţiei fizice a unui organism supus la eforturi zilnice foarte mari.

Cu alte cuvinte, dacă le-a luat cu bună ştiinţă pentru a avea un avantaj suplimentar pe teren, Mutu nu e întreg la minte, având în vedere că deja era păţit. Dacă le-a luat din greşeală, că erau uitate de maică-sa pe o masă şi le-a halit el, că era păcat să le arunce la gunoi, e idiot. Oricum ar fi, nu iese bine.

alegerile pentru stabilirea noului preşedinte al fotbalului românesc vor avea loc în data de 25 ianuarie. În acest moment, singura persoană care şi-a anunţat candidatura este Mircea Sandu, preşedintele în funcţie.

Via Hotnews, dar cu diacriticele puse de mine, că un site mare precum Hotnews n-are de ce să scrie corect în română. Acelaşi Mircea Sandu are cancer de ceva vreme, a făcut chimioterapie, iar zilele trecute a fost operat la Nisa, o procedură complicată pentru extirparea unei tumori la colon şi ficat. Unde se trage linia? Când te decizi să te retragi de la o muncă stresantă şi să ai grijă de sănătatea ta, mai ales ca banii sunt destui deja?

Dăm legătura colegului nostru, Ilie Dobre.

Bine v-am găsit dragi iubitori ai sportului cu ștampila rotundă. Astăzi, meci extrem de important pe arena I.L. Caragiale. Echipele calificate în finala Cupei Preşedintelui României 2009-2014 se luptă pentru o miză foarte importantă și anume prezența în Liga Campionilor (supranumită și Liga Banilor) în următorii 5 ani. Atmosfera este incendiară aici pe stadion. În șort și tricou portocaliu și jambiere roșii, campionii en-titre, FC Băse. După o prestație sub așteptări în precedenta ediţie a ligii și în urma unor meciuri neconvingătoare în calificări, iată-i din nou în finala acestei importante competiții. Echipa este doar jumătate din cea care câștiga nesperat în fața acelorași adversari de astăzi, FC Steaua Roșie, la finala precedentă din 2004. O mare parte din jucătorii FC Băse Maxima care au plecat din cauza conflictelor cu antrenorul-jucător-președinte de club-patron-suporter-zeu Băsescu astăzi joacă la AS Patriciu care, în ciuda speranței de la juniori, Antonescu, nu a reușit să se califice în finală.

De cealaltă parte, FC Steaua Roșie, în echipament complet roșu, este în efectiv complet. Astăzi căpitan este atacantul Mircea Geoană, fostul căpitan fundaşul Năstase fiind încă nerefăcut complet de la accidentarea gravă suferită pe arena de la poalele Termopanelor. Antrenor pentru roșii este fosta glorie Ion “bunicuța” Iliescu, cel care își împingea aproape singur echipa spre victorie în sezoanele trecute. Astăzi a preluat rolul de antrenor și mentor de onoare al echipei care i-a adus cele mai mari satisfacții în actualul format al ligii. Ca fapt divers trebuie să menționăm că mulți dintre actualii jucători ai celor două echipe care se înfruntă astăzi au activat și în echipa unică dinainte de 1989.

Grupele trase astăzi la sorți mi se par incredibil de bine echilibrate. Parcă ar fi fost manevră, nu loterie. Nu văd nici o “grupă de foc” și aștept cu interes Germania-Serbia și Brazilia-Portugalia.

Pe siteul sportlocal.ro există un concurs care dă ca premii 10 mingi, 5 tricouri şi 5 borsete oficiale Champions League. Tot ce trebuie să faci este să răspunzi la întrebarea “Ce înseamnă pentru tine faptul că trofeul UEFA Champions League a sosit în România?”, în secţiunea specială dedicată evenimentului.

Am încercat şi eu să particip, dar nu am găsit un răspuns bun. NIMIC. Asta înseamnă pentru mine venirea trofeului CL în România. Mi se rupe. Mă doare în 3 litere (şi nu e vorba de “nas”, nici de “cot” sau “gât”). E o cupă, dă-o în mă-sa, o bucată de tablă îndoită în formă de vază şi cu două mânere rotunde. Am văzut la televizor imagini cu sosirea pe un trailer special a cupei, protejată după o sticlă groasă, păzită şi însoţită de maşini şi girofare. Nu înţeleg ce e aşa mare lucru. Nici o echipă românească nu a câştigat vreodată Liga Campionilor şi surse apropiate de nwradu.ro mi-au spus că nici nu vom câştiga în viitorul apropiat, probabil niciodată. Trofeul o însemna ceva pentru echipele care l-au câştigat, pentru suporterii lor, pentru jucătorii acelui club, dar pentru mine? Un mare nimic, cum zicea o reclamă Sprite. E doar o tablă îndoită. Dacă mă trece treaba mare şi nu e nici o toaletă în jur, dar e cupa Champions League în preajmă, am găsit soluţia. Simt că n-aş câştiga concursul cu aşa răspuns, deci nu particip.

Azi vom vedea la TVR1 minunatul meci Unirea Urziceni – FC Sevilla. Foarte bine, hai Unirea! În acelaşi timp va avea loc şi meciul Inter Milano – FC Barcelona, care însă nu va avea prioritate în faţa unui meci cu români, aşa că va fi transmis pe Boom Sport 1. Nu înţeleg de ce TVR, dacă tot a cumpărat drepturile, nu dă în acelaşi timp şi pe TVR 2 celălalt meci tare al serii, că slavă Domnului aveau de unde alege.