Egiptenii sunt noii campioni ai violențelor pe stadioane, dupa ce o luptă între suporteri s-a terminat cu 73 de morți și intervenția armatei pentru a evacua lumea și a transporta răniții. 73 de morți! (și crește numărul). Eu nu-mi pot închipui cum pot muri atăt de mulți oameni într-o bătaie pe stadion, că doar nu s-au luptat acolo ca la porțile Troiei, dar na…
Nu pot să nu-l admir pe Ahmetov pentru cum s-a comportat în scurtă vizită în România, la spital la Lucescu. Omul are o avere de 16 miliarde de dolari, e unul dintre cei mai bogăţi din lume, dar n-a epatat prin nimic.
Dacă aţi urmărit ştirile, l-ai văzut aterizat pe aeroport şi discutând cu zămbetul pe buze cu ziariștii adunaţi acolo. N-a venit cu paznici, spre surprinderea reporterilor. N-a venit cu translator (a tradus Răzvan Raț totul), n-a venit cu 3 secretare şi 5 asistenţi, n-a ieşit pe uşa din dos şi nici n-a ignorat pe nimeni. A vorbit liniştit, a zâmbit, a răspuns la toate întrebările bune sau prosteşti (“cum vi s-a părut România în această scurtă vizită?” – facepalm).
Spre spital s-a deplasat cu un Mercedes clasa S şi îl mai urma încă unul despre care am avut impresia că este gol, doar o rezervă în caz de probleme. La plecare a mai dialogat o dată cu ziariştii. Văzându-l cum se comportă şi cum vorbeşte, n-aş fi crezut că am în faţă un om obişnuit să comande şi să discute de la înălţimea pe care ţi-o dă averea respectivă.
Totul este în antiteză cu Becali, care are de 100 de ori mai puţini bani, dar gura mare rău. Îmi aduc aminte de Revelion când făcea singur un grătar în fața hotelului, îndopându-se cu brânză şi friptură şi băgând în gură cu mâna ceea ce părea a fi șorici de porc tăiat la dimensiuni de foi A4, strigând spre reporteri “hai filmaţi-mă”. În timp ce mânca râdea de Copos, spunând că el este împăratul şi Copos slujitorul, deşi în acelaşi timp Copos era la costum şi papion gazda unei petreceri aşa cum şade bine unui milionar. Ce diferenţă!
Ieri seară am fost pe stadionul Naţional Arena pentru meciul Oţelul – Basel. Ultimele 15 minute au fost palpitante, în rest Oţelul părând o echipă deja învinsă şi, fiind deja cunoscut faptul că nu mai au nicio şansă de calificare, o echipă care nu a vrut să joace la maxim în frigul de pe stadion. Golurile elveţienilor au intrat fără un efort aparent din partea lor şi doar finalul meciului a mai arătat ceva efort.
Asta mă aduce la alt subiect: frigul de ieri seară. Am plecat bine îmbrăcat, cu ciorapi groşi, pulover, căciulă şi mănuşi, dar tot am tremurat de frig şi am plecat amorţit de acolo. Ca o paranteză, observ că pe măsură ce trec anii sunt tot mai friguros; devin un fel de opusul ursului polar. Acum, asta nu este o problemă foarte mare, pentru că haine mai groase pot oricând să trag pe mine, eventual şi nişte izmene sau o geacă mai de viscol şi ger, dar un disconfort există.
Mă uitam ieri seară la bătaia de pe teren din meciul Petrolul vs Steaua. E imposibil să nu fi aflat până acum că un suporter a intrat pe teren în timpul meciului, i-a dat lui Galamaz (Steaua) cu toată forţa un pumn în cap, iar apoi a fost bătut de câţiva stelişti, care i-au ars câteva şuturi înainte să-i oprească arbitrul. Doi stelişti au fost eliminaţi, portarul Stelei a fost lovit de nişte petarde, meciul a fost suspendat.
Toate acestea mă fac să mă întreb de ce se mai joacă fotbal la noi în ţară. Hai să vedem realitatea.
Campionatul intern este la pământ. Nu există meciuri bune, nu există o luptă cinstită. Marile derby-uri sunt marcate doar de bătăi şi faulturi grosolane. Şefii fotbalului sunt urmăriţi penal pentru nereguli. Valizele de bani schimbă mâinile, şeful arbitrilor e la DNA pentru manevre, Borcea e înregistrat vorbind despre meciuri aranjate (eh… sticle de şampanie de fapt).
Se termină meciul Steaua – Oţelul şi mut pe DigiSport. Acolo prezentatorul acela mai gras, care face Fanatik Show, tocmai explica faptul că ei, DigiSport-ul, n-au voie să reluări şi faze din meci, deoarece acesta a fost transmis de Antena 1 şi nimeni n-are dreptul să dea scene din meci. Prin urmare, prezentau doar fotografii luate de pe GSP.
Dau pe canalul Sport.ro, unde tocmai se prezentau clipuri cu fazele interesante ale meciului, în reluare. Sursa era DigiSport, după cum observaţi din imaginea alăturată. Păi cum adică, DigiSport tocmai ce menţiona că n-au voie să transmită imagini, iar Sport.ro le dădea ca fiind preluate de la ei? Mai mult, în imagine se observă că de fapt erau preluate direct de la Antena 1 (sigla e sub scorul din dreapta sus), iar sigla DigiSport lipseşte. WTF?
Oţelul n-a jucat bine. Nu ştiu cum s-a văzut de la televizor, dar de pe stadion părea că nu reuşesc să lege mai mult de 2-3 pase, iar centrările şi degajările erau mai mult la nimereală şi la noroc. N-au reuşit să găsească o metodă de a pătrunde prin apărarea Benficăi, alta decât “dă mingea în faţă şi speră să ajungă la unul de-al nostru”.
Nici Benfica n-a excelat, dar experienţa suplimentară şi munca de echipa şi-au spus cuvântul. Au avut o acţiune, au dat un gol, au plecat cu trei puncte. Bruno Cesar va rămâne în istorie ca fiind primul marcator de pe noul nostru stadion Naţional Arena, dar din păcate într-o înfrângere. Iar prin minutul 88, când am fi putut marca şi noi, mi s-a părut că acel şut merge direct în plasa porţii, dar n-a fost să fie.


Mi-au lipsit, în timpul meciului, reluările de la diverse faze. Mai amuzant a fost să urmăresc evoluţia scorului în partida Manchester vs Basel, unde doar doi oameni au dat 5 goluri. Statisticile meciului și alte scoruri din CL erau afișate periodic pe monitoarele stadionului.
Ce-mi pare cel mai rău este ca Oţelul n-a avut parte de o galerie mare şi de un stadion plin. Meritau acest lucru, iar 8000 de oameni este prea puţin. Poate că organizatorii ar trebui să regândească preţurile biletelor. E clar că lumea ar merge la meciuri, stadionul fiind unul de vis şi oraşul având o lipsă acută de locuri de distracţie, dar nu la preţurile acestea.
În plus, s-a verificat o altă teorie pe care am mai spus-o pe aici. Adu lume civilizată pe stadion şi le vei asigura o experienţă foarte plăcută. Când nu aruncă nimeni cu torţe, când nu rupe nimeni scaune şi nu le dă foc, când nu-ţi mănâncă nimeni seminţe în cap, e o experienţă foarte plăcută. Nici nu trebuie să fie un super-derby. Aş merge cu plăcere la alte meciuri dacă ar fi aceeaşi atmosferă.
Sony şi Playstation mi-au făcut ieri o surpriză imensă: cândva pe la ora prânzului m-au întrebat ce fac seara, pentru că ei îmi propun să merg la meciul Oţelul – Benfica din Champions League. Bineînţeles că am acceptat. Nu sunt microbist înfocat, dar e Champions League şi o astfel de experienţă nu se uită.
La stadion a fost a doua surpriză: nu era doar meciul, ci şi un tichet de intrare în Champions Club, o zonă super-VIP-exclusivistă de la tribuna oficială. Aşadar, la intrare am primit banderola albastră la mână şi un ecuson pentru club şi am intrat în acest Champions Club, care e un fel de zona magică ce are de toate în ea. Mâncarea a fost o nebunie, au avut şi chestii extravagante (pește în sos de homar şi cu midii prin el sau ratatouille) şi preparate româneşti (chifteluţe, mezeluri, inclusiv un fel de prosciuto tăiat de un bucătar dintr-o ditamai bucata de animal mort) şi unele internaţionale (brânzeturi franţuzeşti, curry de vită, salată tailandeză de vită, paste fusilli din acelea verzi, făcute manual).
Ultimele comentarii
» Ahem, doktore, un parlament ideal ar trebui să aibă...
» Am zburat cu Malev si fara sovinism (Ariel, wtf? ) nu am fost multumita, 13...
» De la Digi nu prea ai solutii de HD...
» Victor ITi Multumesk Dar aI Idee Cand...
» Salut! Am si eu o Intrebare Am o antena...
» @ilie: Digi HD pentru satelit inca nu...
» buna
» cum sa fac sa vad hd pentu ca am digi...
» eu n-am avut ocazia sa zbor cu Malev, insă mai mulți parteneri de afaceri...
» Ungurii n-au reusit sa privatizeze Malev. Crezi ca vor reusi romanii cu...