Zilele trecute un tânăr din Timiş şi-a omorât copilul şi socrii, apoi s-a sinucis. Motivul a fost că nu se mai înţelegea bine cu nevastă-sa, deja plecată la muncă în Italia.

Am auzit, chiar în ziua în care au început să curgă ştirile despre acest subiect, o declaraţie uluitoare a primarului din respectivul sat. Au fost două lucruri care m-au şocat:

“Era un om bun… avem aici un teren artificial de fotbal și venea și juca fotbal cu noi”

“Era un om bun… nu-l vedeai aproape deloc la barul satului, nu avea patima băuturii”

Asta m-a făcut să mă gândesc dacă doar elemente atât de neimportante sunt suficiente pentru a fi considerat un om bun în societatea noastră. Joci fotbal cu cei din sat. Nu te îmbeţi ca un porc. Eşti un om bun!

Asta e tot? Singurul efort pe care trebuie să-l faci pentru a fi considerat nu normal, ci chiar un om bun, este să te comporţi cât de cât prietenos şi să nu ai vreun viciu îngrozitor? Pentru că eu l-aş categorisi ca fiind un om normal, nu unul bun, doar bazat pe faptul că mai dă cu piciorul în minge şi nu bea de la prima oră a dimineţii şi până la ultima a zilei. Sau din contră, satul românesc este un loc atât de groaznic întâi normalitatea este o calitate extraordinară acolo?

Acesta nu este un caz singular, ci am auzit de multe ori aceeaşi exprimare de la diverşi vecini sau cunoştinţe ale unor criminali. Da, şi-au ciopârţit familia cu toporul, da, au dat foc la casă, da, au băgat cuţitul în cel mai bun prieten din cauză că s-au certat pe seama politicii ţării după un pahar de tulburel, dar erau oameni buni din diverse motive, precum “veneau la biserică”, “dădea întotdeauna ziua bună” sau “mă ajută să curăţ buruienile din curte”.

N-aţi auzit încă de Vajazzle? Doamne, pe ce planetă trăiţi? Citez de pe site-ul oficial al vajazlingului:

Vajazzling: The act of applying glitter and jewels to a woman’s nether regions for aesthetic purposes.

Deşi are nume de joc din Harry Potter, se referă la împodobirea cu cristale colorate şi alte obiecte decorative a zonelor, ehm, “de jos”, că asta înseamnă “nether”. Ca în Netherlands – ţările de jos.

Iată câteva exemple aleatoare de pe Google Images:

Nu, nu a lui Arnold Schwarzenegger.

Sorin Rusi a pus recent pe Facebook mesajul de mai jos:

Cu Concord aveai ocazia să “Ajungi înainte să pleci” la destinaţie. Viteza avionului Concord era aşa de mare că dacă zburai spre vest aveai şansa să ajungi la destinaţie la o oră mai devreme faţă de cea la care ai decolat.

Complet adevărat. Se poate calcula chiar şi viteza minimă cu care trebuie să te deplasezi pentru a “prinde ziua din urmă”.

Linia care separă zonele planetei iluminate de Soare de cele unde Soarele deja a apus se numeşte “terminator”. Terminatorul arata ca o umbră neagră, mare cât toată planeta, care avansează mereu spre vest, înghiţind zonele unde Soarele a apus. Atunci când priveşti apusul de soare şi vezi ultima bucată a discului solar intrând sub orizont de fapt trece terminatorul peste tine, fiind momentul în care, cu dispariţia ultimei raze de soare ce te ilumina, vine noaptea. Arată cam ca în Independence Day când iese nava extraterestră din nori şi umbra ei se întinde încet, dar cu o linie clară, peste pământ.

Nu mă refer la “rezoluţii”, acelea mereu sunt nişte chestii de forma “voi fi mai bun, voi face sport, voi face sex” şi de care de obicei nu te ţii niciodată. Probabil că din acest motiv fiecare îşi propune unele foarte simplu de îndeplinit, ca să existe totuşi acea mulţumire că ceva-ceva tot am realizat în noul an, şi altele ce reprezintă o idealizare a ceea ce am vrea să fim sau să facem, pentru că la început de an e bine să fii optimist.

Pe mine mă interesează dacă aveţi ceva concret plănuit pentru 2012. Ceva deja bătut în cuie şi 90-100% sigur, dar care acum, pentru că ați rupt ultima foaie din calendarul 2011 şi sub ea era una cu 2012, v-aţi dat seama dintr-o dată că acesta este “marele an” (şi chiar e mare, fiind bisect) şi că a sosit vremea să o faceţi.

Vă căsătoriţi în 2012? Terminaţi facultatea? Se naşte al doilea copil? E anul în care sigur veţi merge în Noua Zeelandă sau o altă ţară? Vă mutaţi în alt oraş? Ce anume aveţi plănuit clar?

Sau dimpotrivă, nu aveţi nici un plan clar conturat, nimic de mare importanţă bătut deja în cuie, ci se anunţă doar un alt an în care veţi merge la muncă sau la şcoală, veţi avea un concediu, probabil în Bulgaria sau Grecia şi poate veţi cumpăra o tabletă, dacă vor fi bani?

Apropo de ceea ce ziceam aici despre sărbătorirea Crăciunului, ateii convinși îl serbează? Adică dacă spun că Dumnezeu nu există, ce sărbatoresc de Crăciun? | 13 comentarii

Pe tema “tu cu ce rămâi din 2011?”, eu vreau să vă spun câteva lucruri învăţate pe propria piele:

1. Nu lăsa pe mâine ce poţi face astăzi. Vechiul proverb este şi acum de actualitate. Şi nu mă refer că n-ar trebui să amâni munca din vreun simţ dezvoltat al responsabilităţii pentru sarcinile tale şi binele patronului, ci pentru că e foarte posibil să apară alte lucruri de făcut şi să regreţi că nu te-ai eliberat din timp pentru ele, deşi ai fi putut să o faci.

De exemplu luni apare ceva de făcut. Termen: vineri! “Oho, timp berechet, o iau încetişor, o fac joi!“, mi-aş fi zis de obicei. Şi de obicei miercuri apare altceva de făcut, termen joi, apoi joi se face şi vreo şedinţă fulger sau trebuie să merg undeva şi să rezolv ceva, şi uite aşa ajung să trag tare cu toate pe ultima sută de metri, doar pentru că n-am vrut să mă eliberez de alte probleme atunci când aş fi putut face asta.

Întotdeauna se întâmplă asta, chiar și la lucruri simple precum o idee bună pentru un post pe blog, pe care dacă aștepți prea mult timp îl scrie altul. Cred că e şi vreo lege a lui Murphy sau ceva de genul.

2. Învaţă să te deconectezi de problemele de la muncă. Mi se pare foarte important să nu laşi sarcinile şi problemele de la muncă să te streseze în timpul liber. Acest sfat, poate şi cel mai important pe termen lung, este şi cel mai greu de pus în practică.

Am ajuns recent din link în link la un articol despre Tom Ford, un designer american de haine. Eu am auzit prima oară de el într-un reportaj CNN acum vreo 4-5 ani, care îl prezenta ca fiind în ascensiune, nouă stea a prezentărilor de modă. Astăzi deja este un nume foarte cunoscut în moda bărbătească.

Acum câţiva ani însă m-am uitat la acel reportaj CNN şi mi-a plăcut naturaleţea omului, lipsit de ifose şi prezentându-şi cu mare pasiune creaţiile, care arată foarte bine, în general haine negre, făcute cu stil şi eleganță. Pur şi simplu i-am reţinut numele.

Faza amuzantă, de care mi-am adus aminte zilele acestea şi am râs intern, a avut loc în 2008 în Londra, când eram acolo ca turist şi m-am dus la magazinul Harrods. Am mai scris despre acest super-magazin, dar acum mulţi ani când probabil nu mă urmărea nimeni, numindu-l un exemplu de excelență a magazinelor, modelul către care toate celelalte aspiră.

Şi în fine, eram în Harrods şi căutam să-mi cumpăr ceva de acolo, dar nu aveam ce. Contrar aşteptărilor mele, nu aveau atât de multe articole de bărbaţi, acestea fiind, dacă ţin bine minte, doar la parter din cele 6 etaje ale magazinului. Mergând printre rafturile de haine, cravate (“creveţi” ?), cămăşi, pantofi şi de toate cele, văd un stand Tom Ford, o “insulă” cred că s-ar numit în limbajul magazinelor.

După principiul “omul deştept îşi face vara sanie şi iarna car” (sau cum e vorba), cineva îmi spunea recent că de obicei îşi cumpără o geacă groasă de iarnă în ianuarie sau februarie. La o primă vedere s-ar părea că o cumpără cam târziu, gerul groaznic fiind de multe ori deja depăşit în acea perioadă, dar de fapt e momentul cel mai potrivit pentru a cumpăra ceva ieftin şi bun pentru sezonul următor.

Consider că un om chibzuit poate să facă două-trei planuri micuţe, dar cu un efect considerabil asupra “portofelului”, ca să mă refer doar la acest aspect. Poţi profita de perioada când vine Moş Reducere, adică de reducerile considerabile ce se fac începând cu 10-15 ianurie în aproape toate magazinele şi care au ca scop eliberarea rapidă a rafturilor de marfa de iarnă pentru a introduce noile colecţii de primăvară-vara.

Mie mereu mi s-a părut că magazinele exagerează în momentul în care încep să vândă tricouri şi rochiţe şi cămăşi de vară încă din primele luni, când afară e zăpadă şi termometrul arată 3-4 grade sau chiar mai puţin, că nu degeaba lui ianuarie i se spune “gerar” în popor. Dar dacă aşa vor ei şi în plus fac şi discounturi substanţiale, cine sunt eu să mă supăr de asta? Să vină Moş Reducere!