Potrivit Antena3, Asociaţia pentru Promovarea Turismului face presiune asupra Consiliului Capitalei pentru interzicerea sex-shop-urilor de pe bulevardele centrale şi eventual mutarea lor în locuri ascunse de ochii potenţialilor turişti străini, deoarece nu aceasta este imaginea cu care Bucureştiul vrea să se prezinte în lume.

Sunt de acord că străinii ne pot considera mai slab dotaţi sau netalentaţi la unele capitole atunci când pe Magheru există vreo 5 locuri diferite de unde poţi cumpăra un mare penis de cauciuc, dar cui îi pasă de ce cred turiştii? Orice magazin sau local ce încurajează sexul ar trebui sprijinit, chiar finanţat de către stat, nu mutat la periferie. În plină criză economică, sexul ar putea face minuni pentru moralul oamenilor. Mii de ingineri vor fi fericiţi şi îşi vor plăti impozitele cu bucurie. Totul pornește de la dispariția inhibițiilor, plus că am bănuiala că o femeie ce își cumpără un dildo va mai scădea în timp standardele și pentru bărbații cu care  ar accepta să și-o tragă, deci toată lumea câștigă.

Iar cel mai bizar este faptul că o duzină de sex-shopuri deranjează turismul, deoarece Bucureştiul nu cu o imagine precum cea a Amsterdamului vrea să iasă pe piaţă. Faptul că avem câteva sute sau mii de cazinouri, şi prin centru, şi pe la margini, şi pe sus, şi pe jos, de nu poţi să mergi 10 minute printr-un cartier fără să nu dai de câteva firme strălucitoare unde să-ţi pierzi banii, nu deranjează pe nimeni. Ultima oară când am verificat, nu doream să ieşim pe piaţă nici cu o imagine ca a Las Vegas-ului. La noi e orașul băncilor, al cazinourilor și al farmaciilor, sunt câte 3 la fiecare colț de stradă.

Am văzut azi mai multe posturi despre ce s-ar putea face prin Bucureşti pentru a fluidiza traficul şi pentru a rezolva problema parcărilor insuficiente şi a străzilor aglomerate ce apar ca o consecinţă imediată. Din păcate, eu consider că problema parcărilor şi a aglomeraţie îşi are originea acum mulţi ani, în vremea comunistă a trăitului la bloc, “la cutie”.

Asta după ce vara aceasta mă uitam şi în Londra, şi în Bruxelles la traficul imens de acolo, dar totuşi nicăieri nu vedeam maşini oprite aiurea sau benzi de stradă ocupate de maşini parcate. “Ce fac frate ăştia, le levitează? Unde le parchează, că nu am văzut nici o parcare?”. Apoi m-am uitat în jur şi nu am văzut nici blocuri înalte ca la noi, majoritatea oraşelor mari din vestul Europei, pe care le luăm ca model, nu au decât foarte puţine construcţii mai înalte de 4-5 etaje. În zonele rezidenţiale şi prin centrul oraşului media aş zice că e de maxim 3-4 etaje pe clădire tip bloc.

Păi, un bloc de 4 etaje ocupă aceeaşi amprentă pe sol ca unul de 10 etaje. La străini, considerând 3 apartamente la fiecare etaj, rezultă un total de 12 familii care locuiesc într-un bloc. La noi sunt de obicei 4 apartamente pe fiecare palier, deci 4×10 = 40 de familii. La aceeaşi parcelă de pământ ocupat pe această planetă, străinii au de parcat 12 maşini, românii 40 (considerând în medie una de familie). Dacă oamenii se pot înghesui unul peste celălalt în 10 niveluri, maşinile nu, aşa că 40 de maşini care au nevoie fiecare de câte 5 metri de parcare ocupă în total 200 de metri liniari de stradă. Păi… perimetrul unui bloc cred că are mai puţin de atât. Dacă merg 200 de metri pe strada mea trec pe lângă vreo 5-6 scări de bloc, deşi acel spaţiu de stradă/trotuar este suficient doar pentru parcarea maşinilor aparţinând unei singure scări. Unde să încăpem toţi? Comuniştii au avut ideea să înghesuie oamenii pe verticală în loc să întindă oraşul ca suprafaţă şi să facă străzi mari şi blocuri mici şi cartiere multe de case. Asta era mentalitatea lor, acum noi ne frângem mâinile. Vrem să avem traficul ordonat al străinilor şi trotuarele libere de acolo şi aerul lor curat, dar uităm că avem oraşe concepute după complet alte metode.

Primăria a pregătit un super-program cu ocazia Zilelor Bucureştiului, cu foarte multe maninfestări şi spectacole interesante. Momentul culminant pare a fi concertul lui Bryan Adams din Parcul Izvor, la care sper să ajung şi eu, dar spectacolele durează toată ziua în diverse locuri precum Lipscani, Unirii, Izvor, Cişmigiu, Arcul de Triumf plus programe speciale la o grămadă de muzee şi teatre. Văd că e vorba de trăsuri, bătăi cu flori, costume de epocă, cântece asigurate de fanfara sau taraf, cafenele şi plimbat, concerte şi spectacole de teatru în zone publice, pare a fi ceva foarte marfă. Programul într-un format uşor de citit poate fi găsit aici.

Ieri vedeam la ştiri un reportaj despre cum în zona Vitan-Bârzeşti miroase a mort din cauza crematoriului de la Spitalul Sf Ioan, care mai arde cadavre din când în când. Îmi aduc aminte când eram mai mic şi mergea şi crematoriul din Parcul Tineretului… nu ţin minte să fi mirosit dar oricum era sinistru când vedeai fum ieşind de acolo. Mă întreb ce idiot o fi decis să amplaseze un crematoriu exact între două parcuri, Tineretului şi Carol.

Azi, tot la ştiri la ProTV, văd că locuitorii din Popeşti Leordeni au ieşit să protesteze în stradă deoarece o firmă de acolo fierbe zilnic câteva tone de cadavre de animale strânse de prin toată ţara. Fierbe. Tone. Până la urmă era logic că toate cadavrele de pe şosele şi alte animale moarte trebuie să ajungă pe undeva, dar până la fierbere mi se pare cale lungă. Cică miroase ca naiba în toată zona. De ce or fi construit centrul de prelucrare lângă oraş, nu se ştie. “România, mereu surprinzătoare” era un slogan foarte bine ales, dar din astfel de motive, nu din cele plăcute.

Update august 2011: între timp Cicloteque a schimbat planurile tarifare. Poţi închiria o bicicletă direct, fără alte formalităţi; poţi să-ţi faci cont la ei, să-l alimentezi cu minim 50 de lei şi apoi închirierile să-ţi fie debitate chiar din această sumă, deci nu mai plăteşti vreo taxă suplimentară doar pentru a fi numit membru. Detalii pe www.cicloteque.ro
—

În general sprijin orice iniţiativă ce are ca scop reducerea poluării şi de aceea deschiderea unor centre de închiriat biciclete mi se pare o idee foarte bună. Am văzut bicicletele utilizate la maxim în Viena, în Amsterdam şi Bruxelles şi sunt un mijloc foarte bun de deplasare atâta vreme cât şi lumea înţelege asta şi preferă eficienţa în locul statului în trafic mare dar la bordul unei maşini, pentru că îşi permit. Iniţiativa centrului Cicloteque este bună, dar prost pusă în practică.

De ce aş vrea eu o bicicletă (am avut de mic şi până acum câţiva ani, când n-am mai avut timp să mă plimb şi am vândut-o)? Ca să mă duc zilnic cu ea la servici? Nu, în acest caz aş cumpăra una, nu aş inchiria-o de la Cicloteque. Ca să mă plimb pentru a mă menţine în formă? Nu, din nou, aş cumpăra una. Ca să mă plimb din când în când prin oraş cu bicicletă, în câte un parc, eventual în compania cuiva, rar, ca o formă de distracţie? Da, aşa da. Pentru asta aş vrea să am de unde să închiriez o bicicletă.

Problema la Cicloteque, din câte văd pe site, este că îmi cer întâi să devin membru al centrului de închirieri, iar asta m-ar costa 100 de lei pe an. Primesc ceva în schimbul milionului de lei vechi dat? Nu, doar se cheamă că sunt membru. Ca să închiriez o bicicletă mă costă 2 lei pe oră, sau 10 lei pe zi. Orice închiriere se plăteşte. Pe scurt, devin membru degeaba, doar ca să dau din prima 100 de lei de pomană. Măcar dacă în acel preţ ar fi fost incluse şi 5 închirieri sau orice bonus care să îţi returneze cumva o parte din bani sub formă de servicii.

Nu înţeleg ideea acelei taxe pentru a deveni membru. Iniţiativa cică e sponsorizată de Unicredit, de Fundaţia Margareta şi poate şi alţii. Înţeleg că nişte oameni trebuie plătiţi şi trebuie întreţinut şi parcul velo, dar banii nu trebuie obţinuţi prin a-mi cere mie taxe inutile de membru, ci din închirierea de biciclete. Cât mai multe şi mai bune, altfel, ca orice afacere care nu scoate profit, se închide sau se cer bani de la companiile care îşi vor arăta astfel responsabilitatea socială. Pe scurt, dacă eu strâng mâine 3 prieteni şi ne decidem să luăm nişte biciclete să ne plimbăm prin oraş, ca pe vremuri când eram copii, nu putem închiria de la Cicloteque. Ar trebui întâi să dăm fiecare câte un milion ca să devenim membri, chiar dacă vrem să închiriem o singură dată sau din an în paşte o bicicletă.

Cel puţin aşa înţeleg din site-ul lor. Dacă nu e aşa, tot ei sunt de vină că nu explică bine costurile. Iar despre biciclete şi sistem a făcut Nihasa un review de curând.

Bun ales numele de Bucharest City Challenge. Nu e doar o cursă de maşini, ci şi o încercare pentru nervii bucureştenilor. Tare mi-e teamă că va fi un mare eşec şi anul acesta. Anul trecut, după ce vânzările de bilete au mers rău şi nu s-a înghesuit nimeni să vadă maşinile dând ture Palatului Parlamentului, au pus intrarea liberă în ultima zi şi tot nu s-au prezentat prea mulţi oameni. Anul acesta Pro TV pare că a prins aripi şi face publicitate mare evenimentului, organizatorii se aşteptau la 120.000 de bilete vândute (câte s-or fi dat?), şi chiar nu văd cine ar putea rezista să nu-i vadă pe piloţi celebrii precum Cabral sau Roxana Ciuhulescu pe pistă în puternicele Dacii Logan.

Totuşi, cursa are şi neajunsuri. De cum s-a blocat circulaţia pe la Unirii s-a triplat traficul pe la mine prin Tineretului. Să mai mergi prin centru acum e o problemă mare. Să traversezi oraşul îţi ia ore. Totul pentru ca nişte Maserati să se învârtă în pătrat vreo 3 ore, iar dacă nu se duce multă lume să le vadă şi nu e un adevărat spectacol simţit de toţi bucureştenii rămâne doar frustrarea generată în plus. Ba mai mult, unii fac o petiţie online pentru a anula evenimentul de anul viitor, organizatorii sunt daţi în judecată pentru că ar fi ilegală cursă, alţii cârcotesc şi zic că un aşa eveniment nu ar trebui organizat în centrul unui oraş şi aşa paralizat de trafic chiar şi când toate bulevardele sunt deschise. Eu zic că evenimentul se va anula singur dacă lumea nu răspunde chemării şi nu se vând bilete suficiente. Nu va mai organiza nimeni nimic dacă se va ieşi în pierdere mare. Şi cred că aşa va fi, orice s-ar declară după.

În lacul din Grădina Botanică sunt două ţestoase mici, care înoată fericite prin apă, cerşesc pâine sau biscuti de la vizitatori, se mai bat cu câte un peştişor şi sunt destul de înspăimântătoare pentru răţuştele de pe acelaşi lac, care le evită.

Circulaţia în jurul Palatului Parlamentului deja s-a modificat ca pregătire pentru Bucharest City Challenge, ediţia doi. Acum se circulă în sens anti-ceasornic în jurul palatului, adică se urcă doar pe lângă Izvor şi Marriott şi se coboară pe partea cealaltă dinspre Coşbuc. Mişto e că fiind practic un sens unic în jurul Parlamentului, se circulă pe toate benzile disponibile, la Izvor fiind instalată deja chiar şi o şicană. Seara era cam aglomerat pe acolo, că trafic există mereu, dar noaptea nu m-ar mira ca în aceste zile să se strângă tot felul de maşini rapide pe acolo care să se bucure de ocazia de a conduce rapid pe ceea ce peste câteva zile se va numi “circuit de viteză”.