Am fost pentru prima oară în parcul IOR şi am rămas impresionat de cât de frumos este amenajat şi cât de bine este întreţinut. Un lac idilic cu multe bănci amplasate chiar pe malul său, ca să stai să te uiţi la apă şi răţuşte. Un gheizer era făcut într-o parte a sa. Multe locuri de joacă pentru copii. Un fel de chioşc mare de lemn, cu multe scaune amplasate în jurul său, pentru cântece şi spectacole. Multe alei aveau difuzoare amplasate pe stâlpi, din care se auzea muzică clasică. Din loc în loc erau amenajate zone cu flori, bolte de verdeaţă, bănci cu forme mai speciale, mese de şah şi tot felul de statui. În mulţi copaci erau înfipte căsuţe pentru păsări şi un fel de castroane cu seminţe pentru ele. Păcat de plăcuţele cu “interzis accesul bicicliştilor” de la intrări, pentre ca în acest parc ar fi fost chiar mişto plimbările cu bicicletă, e mare, are multe alei şi suficiente zone în care acestea urcă şi coboară. Acum doar pietonii se pot bucura de el, dar merită un drum până acolo.

Chiar în mijlocul străzii la Brâncoveanu, primăria a plantat palmieri.

Ieri am mers prin Bucureşti cu maşina şi am lăsat deschis programul GPS Cycle Computer pe telefon, care înregistrează ruta şi diverse alte date. Aşa că pentru un drum care a început pe la Cotroceni şi a continuat pe Panduri, 13 Septembrie, Palatul Parlamentului, Bd Unirii, Pța Alba Iulia, Pța Muncii, Basarabia până la Diham, am următoarele date:

• Timp total: 26 minute 51 secunde
• Timp efectiv de mers: 16 minute 5 secunde (restul timpului am staţionat)
• Distanţa: 9,42 km
• Viteză medie: 35,1 km/h
• Viteză maximă: 79,2 km/h (pe Bd Unirii, am avut şi un 72 km/h pe la 13 Septembrie)

Viteza medie este destul de mare, altădată prin Bucureşti am avut cam 20-25 km/h. Am avut noroc ieri, s-a mers bine.

O ştire de pe Hotnews şi Mediafax zice că se opreşte timp de 6 luni circulaţia pe Vasile Milea şi şos. Orhideelor, pe la Carrefour Orhideea pe acolo. Mai exact e scris:

Potrivit municipalităţii, pe strada Alexandru Borneanu, dinspre Splaiul Independenţei către şoseaua Vasile Mâlea şi pe strada C. Ghercu, dinspre Şoseaua Orhideelor spre Splaiul Independenţei se va circula cu sens unic.

din care eu nu înţeleg nimic. Oricum, vă daţi seama ce trafic va fi pe rutele ocolitoare, că oricum zona era aglomerată rău.

E un articol în Evenimentul Zilei ce a stârnit multe discuţii recent, despre diversele legi şi hotărâri ale Primăriei ce interzic în parcurile bucureştene călcatul şi statul pe iarbă, plus alte activităţi precum mersul cu bicicleta sau cu rolele. Mi se pare o lege extrem de idioată. În primul rând pentru că nu ai unde altundeva să te plimbi cu rolele şi nici cu bicicleta, prin oraş fiind prea periculos pentru copii iar benzile făcute special pentru biciclişti sunt mereu blocate sau mult prea înguste.

Dar mai nou începe să mă deranjeze rău faptul că nu poţi merge sau sta pe iarbă. Nu pot face asta decât dacă mă duc în pădure la un grătar, dar nu e acelaşi lucru. Eu vreau să pot merge într-un parc, să stau întins pe iarbă, la soare şi între flori, eventual cu o carte sau o înghețată în mână.

Mai jos sunt câteva fotografii făcute de mine pe meleaguri străine. Acestea două de mai jos sunt din Paris, prima făcută în 2005 cu un aparat digital, a doua făcută în 2001 cu un aparat cu film şi scanată ulterior. Ambele înfăţişează Champ de Mars, “câmpul lui Marte” din fața Academiei Militare din Paris. Această zonă verde începe de la baza Turnului Eiffel şi tine până la clădirea din depărtare. A doua poză este făcută de sus din turn. Cred că observaţi motivul pentru care am scos imaginile de la naftalină, iarba plină de parizieni şi de turişti care vin cu o pătură şi stau la soare şi la umbra turnului. Nu le interzice nimeni să calce iarba şi o calcă sute de mii de oameni anual, iar gazonul nu părea să se supere, ba arăta chiar bine.

Următoarele două imagini sunt din Amsterdam, de anul trecut. Ambele făcute pe Museumplein, în centrul oraşului. În prima fotografie Muzeul Naţional şi toate picturile lui Rembrandt se află în spatele meu, în dreapta se vede Muzeul Van Gogh iar în planul îndepărtat e o sală de concerte sau ceva aşa. A doua fotografie e făcută de la sala de concerte spre muzeul de stat.

Aici în Amsterdam am avut prima oară senzaţia că merg ca un tren pe șine, în loc să mă bucur de libertatea pe care ţi-o dă natura. Tot acest gazon este traversat în unghiuri ciudate de vreo două cărări pavate, iar eu, obişnuit cu România şi regulile de aici (eu sunt genul care nu trec stradă pe roşu, chiar dacă nu vine nici o maşină, nu calc iarba prin parcuri dacă aşa vor cei care o întreţin, etc) am ocolit o grămadă ca să merg pe alee. Şi mă tot uitam la oamenii ce stăteau pe iarbă şi se odihneau sau mâncau, la nişte tineri care jucau fotbal şi dădeau tare cu mingea în peretele muzeului, la unii care mergeau cu bicicleta chiar pe iarbă. Mă miram de ce li se permite aşa ceva, pentru că zona este foarte îngrijită. Acum ştiu. E foarte îngrijită pentru ca oamenii să se bucure de ea. Degeaba ai flori, iarbă, alei, fântâni, parcuri, dacă nu laşi pe nimeni să se bucure de ele. Ne-am uitat prea mult de la depărtare în vremea comunismului, când nu aveai voie nici măcar să circuli pe lângă Palatul Parlamentului, de exemplu. Eu personal am uitat ce înseamnă să stai tolănit în iarbă, cred că n-am mai făcut asta de când eram mic. Nu e destul că trăim cu toţii în ditamai blocurile de beton, nu ne putem bucura nici de petele de natură din oraş.

Și cel mai ofticant știți ce este? Că lumea îi cere lui Oprescu să rezolve probleme precum traficul greoi, praful, gunoaiele, gropile, câinii, transportul în comun. Lucruri grele, poate chiar imposibile de soluţionat. În plus, lumea vrea să poate face nişte activităţi absolut normale pentru un parc, precum plimbatul cu rolele sau cu bicicletă, statul pe iarba la soare, la linişte şi aer curat şi odihnă. Parcurile sunt deja făcute şi aranjate. Nu trebuie făcut nimic ca să mulţumeşti o parte din populaţie, să le dai ceva bun dacă nu le poţi rezolva celelalte probleme. Cu toate acestea, regulile se înăspresc.

A mai scris despre acest subiect și Vlad Petreanu.

Acum aproape două luni scriam că se curăţă fântânile de pe la Unirii cu apă fierbinte şi se reamenajează spaţiul verde de pe centrul bulevardului. Ieri am trecut pe acolo şi am văzut cât de bine arată acum. Totul e frumos, curat şi bine amenajat. Uite că se poate face şi pe la noi ceva bun. Bonus la final o fotografie de astăzi cu fântâna mare şi lalelele din jurul ei.

Metrorex vrea să schimbe numele a 10 staţii de metrou, pentru că nu se mai potrivesc cu realitatea din vremea comunistă, când au fost botezate prima oară. Staţiile vizate ar fi Semănătoarea, Armata Poporului, Industriilor, Timpuri Noi, Apărătorii Patriei, IMGB, Depoul IMGB, Laromet, Linia de Centură, Policolor.

Sugestiile mele ar fi:
Semănătoarea => Regie
Armata Poporului => Lujerului

Alte idei nu am momentan. Timpuri Noi e lângă mine, dar mi se pare mişto denumirea iar zona este cunoscută sub acest nume. Laromet, Linia de Centură şi Policolor nu-mi spun nimic, până acum un an nici nu ştiam unde sunt. Puteţi să le trimiteţi sugestii pe adresa contact@metrorex.ro.

Întreaga iniţiativă este însă şi un motiv bun de a mai cheltui bani pe noi panouri informative în staţii, pe noi firme luminoase la intrarea în staţie, pe noi hărţi de lipit în vagoane, pe vocea ce spune “urmează staţia …”, pe modificarea afişajelor cu LED-uri din vagoane, pe modificarea informaţiilor ce sunt scrise pe cartele în momentul când le taxezi şi probabil pe o grămadă de alte chestiuni ce îmi scapă acum.

Tot referitor la schimbări de nume, de data aceasta de străzi şi bulevarde, când a venit CDR-ul la putere prin 1996 s-a considerat că Bulevardul 1 Mai este o denumirea prea comunistă, aşa că i s-a schimbat numele în Mihalache (din Piaţa Victoriei și până unde intersectează Calea Griviței). Tot cam atunci strada Compozitorilor și-a schimbat denumirea în 1 Mai, pentru că denumirea este ok pentru Drumul Taberei. Şi că veni vorba, ce nume de cartier este “Drumul Taberei”? Ce tabără este, a cui şi unde are drum?

Curtea de Apel Bucureşti a decis că Pasajul Basarab nu este o lucrare de utilitate publică, hotărâre luată în detrimentul Primăriei Capitalei. Asta înseamnă că se pot stopa exproprierile şi deci şi construcţia. Mai vine o criză, nu mai e buget, poate se opreşte de tot lucrarea.

Problema e că rămânem în oraş cu nişte piloni construiţi, cu un trafic haotic în zona Orhideea, cu un drum bine făcut între Cotroceni şi Podul Grozăvești şi apoi blocat în aşteptarea pasajului Basarab, etc. Cât de greu să fie să faci un pod în Bucureşti? Ne uităm la alte oraşe, care au pasaje şi pasarele în toate părţile, au trenuri suspendate, au tuneluri pe sub râuri, pe sub mare, au poduri cât toate zilele, în Madrid am intrat în vestul oraşului într-un tunel şi am ieşit direct în est, după 20 de minute de mers prin subteran, au metrou în toate cartierele, au Maglev-uri… Alţii au trimis roboţi pe Marte şi îi plimba pe acolo de 5 ani, pe altă planetă. Noi nu suntem în stare să facem un pod peste o cale ferată. Bine ca s-a facut Podul Grant acum mulți ani, pentru că în zilele noastre n-ar mai fi avut nici o șansă.

Dacă nu a început construcţia de pe vremea lui Stefan şi a lui Vlad Ţepeş, sau măcar a lui Cuza, nici o şansă să se termine ceva la noi sau să nu se pună cineva contra planurilor. De această dată se pare că vreo 3 monumente istorice stau în calea pasajului. Pun pariu că nu le poate enumera nimeni fără să se documenteze, dovadă că nu sunt aşa de importante. Dar totuşi se opreşte ditamai pasajul din acest motiv. Aceeaşi problemă ştiu că a fost şi pe Lipscani, unde în loc să se repare şi să se cureţe cât mai rapid zona aceea, aflată într-o stare tragică de ţigăneală şi paragină, se opriseră toate lucrările la infrastructură pentru că nişte muncitori dăduseră peste ruinele unor ziduri străvechi și trebuiau aduse încet la suprafață și analizate și investigate. Dă-le-n spume de ziduri, că mai sunt şi altele. Peste vreo sută de ani toate casele şi blocurile de acum vor fi monumente istorice și atunci nu se va mai construi nimic în Bucureşti, în veci.