Joia trecută fotografia mea cu Ferrari-ul lovit pe polei a apărut pe site-ul Click.ro. Oamenii au făcut treaba ca la carte, cu imaginea mea pusă la o rezoluţie mai mică pe site-ul lor, sursa atribuită către nwradu.ro şi link către post pe textul “Vezi aici imaginea la o dimensiune mai mare şi alfă unde s-a produs accidentul!”. Mai bine de atât nu se putea.

Evident, am avut mulţi vizitatori suplimentari. Cât de mulţi? Ei bine… nu aşa mulţi pe cât mă aşteptam. Am avut cu 130% mai multe afişări în acea zi decât în ziua precedentă, dar mă aşteptam la mai mulţi, având în vedere numărul mare de oameni care citesc tabloide şi site-urile lor. Iar subiectul, chiar dacă nu e unul de maximă importanţă gen sânii Adelinei Pestrițu, este foarte bun, că nu toată ziua vezi la noi Ferrari-uri lovite.

Cât a durat? Fix o zi. Câţi vizitatori care au ajuns aici au mai revenit şi după aceea, să vadă ce altceva mai scriu? Nici unul, a doua zi traficul a revenit la valorile normale. Câţi dintre vizitatorii suplimentari aduşi aici de click.ro m-am îmbogăţit făcând click pe reclame şi cumpărând produse? Nici unul. Mai jos e statistică de pe eMag, unde se vede clar că afişările (albastru) s-au dublat, dar numărul de clickuri (portocaliu) a fost la fel ca în orice altă zi, deci doar am pierdut locuri în topul CTR-ului.

Cum se compară statisticile vizitatorilor aduși de click.ro cu ale altor bloguri? Păi acest link de la click.ro mi-a adus cu un ordin de mărime mai mulţi vizitatori decât un link de la Fulgerică; de vreo 4 ori mai mulţi decât un link de la Zoso (deşi aici variază mult în funcţie de link; recordul a fost la un post amuzant despre un om culegând fructe dintr-un pom de pe stradă, dar au venit 60% la fel de mulţi vizitatori ca acum cu click.ro).

Citiţi paragrafele şi puteţi înţelege deja concluzia. E important un link de la click.ro? Da, aduce pe moment vizitatori, e cool, l-am şi arătat celor 2-3 prieteni care ştiu că am blog ca să mă dau mare. Rămâne ceva? Nu. Valul vine şi trece fără un beneficiu real pe termen lung (sau măcar pentru a doua zi). Ar trebui să apar zilnic pe un site gen click.ro pentru a profita de asta. Prefer oricând un link de la alţi bloggeri, deoarece vizitatorii aduşi de ei aici sunt deja obişnuiţi cu blogurile, fac parte din lumea lor şi de obicei vor să descopere şi alte site-uri marfă. Sunt şanse mari ca din 1000 de vizitatori aduşi aici de alt blog câteva procente dintre ei să citească şi alte posturi, să vadă ce altceva interesant mai găsesc şi să devină clienţi fideli ai nwradu.ro

Un post foarte amuzant, dar şi adevărat, scris de un american ce trăieşte în România de 10 ani, despre cei 37 de paşi prin care a reuşit să înveţe limba română. Omul are un blog frumos scris şi care merită urmărit pentru a vedea ţara noastră şi prin ochii unui străin (dacă se mai poate numi aşa, după ce locuiește în Cluj de atâta vreme).

Citez doi paşi care m-au amuzat teribil:

Step 11B – Be sure to never, ever order TWO of anything because it’s the one number that’s “masculine” for some things and “feminine” for others and I don’t know which is which. So even if I want two of something, I always have to ask for three.

Step 19 – Move to another city, get cable TV and a girlfriend who loves shows like Surprize, Surprize (don’t ask – it’s horrible) and finally Schimb de Mame (literally “Mother Exchange”) which is actually pretty good. I get to see the inside of everyone’s apartments (on the TV) and realize I’m not the only one who has icons all over the wall and lots of LACE needlepoint stuff draping the tables and other bits of furniture.

Întreg postul merită citit.

O frază bine zisă din pagina FAQ:

For example, the “cool kids” now go to the Starbucks which is just outside the mall and they wear their Nikes and talk on their Nokia phones and drive their Volkswagens around and eat KFC chicken tenders, etc, etc. And I thought what the hell, man! I sweat blood and tears to learn the 812 different dialects and now you’re going to abandon it all by turning quasi-American on me?

Cristiana Anghel, învăţătoarea din greva foamei, refuzată apoi ca învăţătoare tocmai de părinţii celor cărora le-a stricat începerea şcolii prin greva ei, şi-a făcut blog chiar pe site-ul Antena 3: Arcadia se cheamă şi până acum n-a zis nimic interesant. Se pare că e mai uşor să nu bagi mâncare în gura decât să-ţi exprimi nemulţumirile şi protestele în scris.

Presimt cel mult încă doua posturi și se închide totul.

Twitter zice că sunt ca Arhi, Subiectiv şi Zoso. Atât! Şi ca Diana Stoleru, despre care nu ştiu nimic, dar o urmăresc de astăzi (la figurat, pe net, nu în secret pe stradă), că dacă Twitter zice că e varianta mea feminină, aşa o fi.

Iată o listă cu telefoanele celor care scriu pe principalele site-uri de tehnologie din România:

Ionuț Bălan (chip.ro) – HTC Desire si HTC Diamond 2
Cristi Manafu (manafu.ro) – iPhone 3GS si Blackberry Bold
Dan Lica(gadgetel.ro) – HTC Desire
Erwin Szogyenyi (mobilissimo.ro) – Google Nexus One
Emil Dragotă (emildragota.blogspot.com) – Samsung i550
Anton Nagy (pocketnow.com) – citez, că e mult prea tare: “HD2 (Vodafone), Desire (Digi), Bold (Orange), Optimus7 (Vodafone personal) si Touch HD (doar navigatie). Toate le car cu mine in borseta :)”
Răzvan Baciu (razvanbb.ro) – iPhone 4
Costin Cocioabă (eCostin.com) – HTC Desire
Dan Dragomir (dandragomir.biz) – Nokia N95 (personal) și Blackberry Bold 9000
Sorin Rusi (laptopnews.ro) – Nokia N72
Alex Negrea (alexandrunegrea.ro)- Motorola Milestone
Cristi Dorombach (piticu.ro) – HTC Touch Pro și un Sony Ericsson cu clapetă
Alex Mihăileanu (subiectiv.ro) – HTC Desire
Zoli Sandor (android.bl0g.ro) – Samsung Galaxy S si Motorola Milestone
Cetin Ametcea (arhiblog.ro) – iPhone 3G
Adrian Boioglu (boio.ro) – iPhone 3GS
Vali Petcu (zoso.ro) – Nokia E71
Raluca Popa (raluxa.com) – Nokia E71
Ovi Sîrb (sirb.net) – HTC Wildfire și HTC Magic
Buciuman, Quetric, Macabroo (rezistenta.net) – HTC Desire toți trei (sper că sunt trei persoane și nu un om cu personalitate multiplă)
Paul “Fulgerică” (fulgerica.ro) – HTC Diamond
Cristi Serb (criserb.com) – Samsung Galaxy S
Grigore “nashu_mare” (resturi.blogspot.com) – HTC Desire
Ionut Ciobotaru (inspectorgadget.info) – iPhone 3G
Andrei “Melk” (melk.ro) – Sony-Ericsson XPERIA X1
Adrian “zaone” (zaone.ro) – iPhone 4
Liviu “Matr3o” (matr3o.com) – iPhone 3G
Andrei Crivat (ebucataria.ro) – Samsung Galaxy S
Bogdan Epure (bunny-power.blogspot.com) – Samsung Galaxy Spica
Virgil Panduru (lavirgil.ro) – HTC Touch HD
Dan Paul (pauldan.wordpress.com) – iPhone 4

Eu am un HTC Desire.

băi, mie îmi place Badea. Iar ca să bate cu toţi fraerii e dovada că are sânge în instalaţie

Dap, asta e dovada cea mai bună a curajului, că te ţine să te baţi cu toţi “fraerii”. La polul opus sunt, desigur, luptătorii de K1, care sunt nişte fricoşi ordinari pentru că se bat cu oameni plini de muşchi şi cu talent la lupte. Ăştia cred că au pateu vegetal în instalaţie.

Citatul e un comentariu de la un articol de pe verticalnews.ro, despre care încă nu-mi dau seama dacă e scris la mișto sau serios.

Am scris un post pentru biciclistul.ro, despre sistemul public de biciclete din Barcelona. Plăteşti un abonament lunar şi poţi folosi oricare din miile de biciclete ce pot fi luate şi lăsate la sutele de standuri speciale din oraş. Trebuie să vedeţi harta plină de staţii pentru a vă da seama de întinderea acestui sistem incredibil.

Arhi i-o zice pe aia dreaptă unei femei căreia i-a fost lene să fie mamă pentru copilul ei, dar acum când acesta e mare l-ar vrea din nou în viaţa ei de femeie liberă şi de succes.

Pe mobbi.ro am scris despre cum am transferat contactele dintr-un telefon Nokia în altul. E tragic, dar amuzant.

“Nea_caisă”, pe care îl vedeţi comentând şi pe aici la majoritatea posturilor, îi dă lui Petreanu o replică pe cinste la postul Aritmetica anti-șpagă. Îl citesc cu plăcere pe Vlad Petreanu, îmi place cum scrie, dar aici nea_caisă are dreptate. Nu poţi să ai funcţie înaltă într-un mare trust de televiziune, radio şi presă, să fii jurnalist de investigaţii şi totuşi să scrii pe blog “Din păcate, jurnaliştii care au notat declaraţia n-au cerut precizările fireşti: despre ce sume vorbim, ca să înţelegem cât se fură de fapt“.

Era ok dacă o scriam eu, că n-am o treabă reală cu acest domeniu al societăţii, dar de la un jurnalist mă aşteptam să aud că a căutat apoi suma, a aflat-o exact, a calculat traficul auto, i-a cerut precizări ulterioare lui Berceanu şi a publicat pe blog rezultatele.

Mai jos comentariul despre care vorbesc. Îl reproduc nu pentru că îl atacă pe Petreanu, ci ca un manifest împotriva textelor ironice şi a atitudinii revoltate pe care o au chiar oamenii care însă ar putea face mai mult de atât. Întreaga discuţie e în linkul de mai sus.

Auzi BĂ, nu vrei tu, mare șef de investigatii la antene să faci ce scrie fișa postului si să ne lași pe noi pulifricii anonimi de pe net să punem întrebări retorice și să fim revoltați.

Mai scrii un articol pe blog, mai iei un premiu și gata, ești zeu.

Zi de zi sindrofii televizate sterile, articole patetice și poze inutile cu vilele îmbuibaților. Prompteriste galagioase și analiști cu spume la gură condimentate cu filme de pe iutub. Organizare în găști mai ceva ca baieții de cartier, diferența e că voi vă duelati în trusturi, moguli, audiențe și sponsorizări. Oricine e cu noi e bun și cine nu e cu noi e satana.

Hai cu watergate-u’ stimabililor. Bani aveți, oameni este și subiecte sunt căcălău. Hai să văd un flagrant la vamă, o cameră ascunsă ceva, informatori. Măcar o dați anonimă pe net și o semnați împreună dacă vă lipsesc pietrele din pantaloni.

Hai să vedem cine e vinovat de inundații dar nu oricum: cu dovezi, acte, studii, poze. Să vad ziaristul din filme care intră pe geam când e dat afară pe ușă și care e gata macar să-si piardă slujba pentru adevăr.

Nu de alta dar dacă tot nu vreți voi ziariștii să cotizați la fondul de pensii ca restul fraierilor care cică nu sunt așa creativi ca voi, măcar să meritați asta.

PS: da știu, de fapt oamenii din zona asta a Europei sunt lasi, corupti si proști și să faci jurnalism ca la carte ar putea fi de fapt o luptă cu morile de vânt ; totuși nu poți sa fii și cu pula-n cur si cu sufletul în rai; dacă nu vrei să faci ce trebuie atunci mai bine pune niște poze, articole cu bianca lui bote’ ca să știm o treabă dar lasă-te de articolele pseudo-justițiare