Am intrat pe Monden.info ca să văd live-blogging-ul pentru finala Eurovision România. În loc de asta, am găsit un post, actualizat live, ce-i drept, care mă informa ce trupă este acum pe scenă şi cum se cheamă melodia pe care o cântă. Atât.
Eu unul aştept mai multe de la o denumire pretenţioasă precum “live blogging”. În primul rând aştept părerea personală a celui ce scrie : cum i s-a părut fiecare melodie, ce fel de haine purtau cântăreţii, ce fel de spectacol au pus în scenă, poate un screenshot pentru fiecare artist, cât a aplaudat lumea, ce fac cei din culise, ce apă minerală bea Anda Adam şi cum şi-a prins părul Paula Selling. Dacă nu am televizor în faţă, live blogging-ul ăla ar trebui să-mi fie suficient ca să-mi fac o idee bună despre ce se întâmplă acolo. O listă cu ora la care cântă fiecare puteam avea de acum câteva săptămâni, când se punea la punct desfăşurarea serii.
Cam aşa văd eu evoluţia Internetului şi a tehnologiilor hardware şi software din jurul său în anul 2010.
International
- Tot mai multe platforme sociale vor fi lovite de criză şi se vor închide. Nu mă refer la monştri gen Facebook sau Twitter, ci la site-uri micuţe, mai ales din cele care oferă exact aceleaşi lucruri ca şi concurenţa.
- Yahoo va fi tot pe muchie şi fără o soluţie eficientă de a scoate profit.
- Google va pune accent şi mai mare pe hărţi prin serviciile Maps, navigaţie turn-by-turn şi Latitude. Read the rest of this entry »
Mă gândesc la un sistem simplu de blocare a comentariilor de la idioţi sau copilaşi ce au descoperit Internetul, dar nu sunt capabili de o discuţie. Ceva simplu, dar eficient, făcut de bloggeri şi întreţinut de ei:
- Să existe un site pe care orice blogger să poată introduce IP-ul cuiva care înjură sau e troll sau face spam prin comentariile lăsate.
- Site-ul respectiv oferă public această listă de IP-uri adunate în timp, pe care orice blogger le poate lua cu copy/paste şi le poate introduce în lista de IP-uri ale căror comentarii se duc direct în moderare pe blogul său (Settings > Discussion în Wordpress)
Asta e tot, ideea e ca IP-urile să se adune de la diverşi bloggeri şi toţi să le bage în moderare. Site-ul bănuiesc că e banal de făcut, ba poate chiar apare și un plugin de Wordpress care să actualizeze automat lista. Sistemul se protejează uşor de abuzuri: să zicem că X are boală pe Y şi îi bagă IP-ul pe acel site şi apoi îl introduc şi eu la moderare. Dacă la mine pe blog observ că Y comentează normal şi nu mă deranjează deloc, eu îi pot scoate IP-ul din moderare şi în timp îl vor scoate şi alţii.
Nu ziceţi că deja face Akismet cam acelaşi lucru. Eu vreau o moderare a comentariilor de la respectivele persoane, nu trimiterea lor direct în Spam.
Faptul că cineva a postat în numele Alinei (pe care nu o cunosc, acum am auzit prima oară de ea sau de blogul ei) în glumă aici un comment, în numele ei, este amuzant. Pentru mine, pentru voi, probabil nu la fel de mult şi pentru ea. Surpriza mea a fost când am intrat pe blogul ei (căutând o fotografie, recunosc :P) şi am descoperit că am scris şi eu acolo două comentarii, deşi nu ţin minte să fi făcut asta şi încă nu m-am ramolit.
Faza nasoală din titlu se referă la sistemul de comentarii din Wordpress şi la Gravatar. Aşa cum se vede, oricine poate posta în numele meu pe un alt blog. La nume introduce nwradu, la email introduce adresa cu care am postat chiar eu pe zecile sau sutele de bloguri pe care am lăsat cândva vreun comentariu, la website pune domeniul meu şi gata, e ca şi cum l-aş fi scris eu. Mai puţin exprimarea, dar puţini stau să analizeze asta.
Se poate face ceva? Încep să cred că OpenID-ul nu era o prostie inutilă. Sau ne apucăm toţi să lăsăm comentarii în numele altora pe bloguri, printr-un mic furt de identitate? O soluţie ar fi un plugin care să solicite pe emailul introdus în comentariu confirmarea că eşti chiar tu autorul, dar asta durează şi câţi ar mai comenta atunci?
Prin acest post vreau să particip tot la concursul LG pentru câştigarea unui televizor LG LCD LH5000 (câte L-uri, o adevărată aliteraţie). De data aceasta este vorba de concursul pregătit de Bobby Voicu, mi se pare cel mai interesant şi cel mai accesibil. Aşa că am pregătit o imagine cu Guybrush care îşi va găsi locul în planşa cu pixeli a concursului gândit de Bobby, să rămână şi el pentru totdeauna în istoria Internetului din România.
Eu am un televizor Samsung LCD de 102 cm, Full HD. E atât de marfă când pui un film HD pe el încât m-am convins că mai am nevoie de încă unul în casă. Poate am noroc şi vine prin concurs, LG-ul dat ca premiu e tocmai bun.
– aceasta este imaginea din planşă. O găsiţi în partea de jos a ecranului televizorului, mai pe stânga, deasupra ramei, la coordonatele 16 cu 32 (2 la a patra cu 2 la a cincea :P).
Ieri sau alaltăieri dimineaţă deschid televizor la ştiri. Pe Antena 1 era despre două femei atacate de câini vagabonzi. Dau pe ProTV unde titlul ştirii era “atacat de albine”. S-au săturat şi animalele de noi.
—
Piticu are un post bun despre berea care nu este bere, precum cea cu lămâie sau căpşuni. Pe scurt, berea clasică este 100% naturală, dar cea cu arome are diverse substanţe adăugate, ca un suc. Nici n-ar trebui să se cheme bere. Asta îmi aduce aminte că în Bruxelles am văzut zeci de tipuri de bere cu diverse arome de la toate fructele din lume.
—
Vreau să mă înscriu la concursul LG (după principiul “două bătăi strică, două televizoare nu”), dar de ce sunt concursurile la noi aşa complicate? Mă uit pe blogurile străine la alte concursuri cu premii la fel de mari, dar unde este atât de simplu să participi. De multe ori nu se cerea decât să laşi un comentariu în postul ce anunţa concursul, sau să îi urmăreşti pe Twitter sau ceva la fel de simplu. Ideea era să-ţi lași pe undeva numele şi apoi ei trăgeau la sorţi. În România trebuie să fie totul complicat: trebuie să faci pagini de prezentare şi să te voteze lumea, să faci un reportaj pe strada ta, să trimiţi o fotografie cu tine şi încă 2 prieteni uitându-vă la televizor (oamenii sunt foarte expresivi când se uită la TV, probabil fotografiile respective vor fi adevărate opere de artă). Plus că trebuie să incluzi în post o mie de linkuri şi fraze specifice. Am mai scris despre concursuri blogosferice.
—
Am găsit laptopul “visurilor mele umede”, după cum s-a exprimat cineva. Am zis mereu că un laptop de 15.4 inci e prea mare şi greu, iar netbook-urile de 10 inci prea mici la ecran şi tastatura. 13.3 inci mi se pare mărimea ideală pentru un laptop. Şi cum nu-mi permit un Air sau un Adamo, cred că voi merge pe mâna Acer, care a scos nişte modele numite Timeline
. Ecran de 13”, 4 GB RAM, hard disk mult prea mare decât am eu nevoie, baterie ce ţine 8-9 ore. E 27 de milioane, dar acum un an un notebook de această dimensiune şi cu aşa specificaţii costa 40. Probabil se va ieftini şi mai mult. După ce se lansează oficial Windows 7 (pe 22 octombrie), cred că voi lua şi eu unul cu ecran de 13 inci.
—
Era să fac poc de la râs ascultând pe YouTube melodia “M-am căsătorit cu un bărbat tâmpit“, a lui Fernando de la Caransebeş. A fost şi la Acces Direct, merită văzută intrarea în scenă din acel video.
—
Azi se împlinesc 65 de ani de la debarcarea din Normandia. Păcat că de la unul din cele mai interesante momente din istoria lumii nu au rămas decât câteva fotografii, şi acelea puţin relevante. Majoritatea filmelor s-au stricat la developare…
Pe ProBlogger este o listă de 21 de greşeli pe care le fac de obicei bloggerii (începători, cică). Lista e foarte bună şi cu siguranţă adevărată şi cred că oricine se regăseşte în multe dintre aceste erori comune. Citind-o mi-am dat seama de o altă problemă: cum îţi poţi da seama că încă nu comiţi aceste greşeli, chiar şi după câţiva ani de blogging? Adică sunt sigur că mulţi îşi spun acum “da, la început şi eu făceam aşa, nu aveam propriul domeniu, aveam prea multe widget-uri, scriam doar că s-a întâmplat ceva, dar nu îmi exprimam părerea personală despre acel eveniment“, dar sunt convinşi că între timp s-au schimbat. Oare poţi să îţi dai seama singur? De exemplu bloggerul îşi înţelege perfect titlul postului şi ideile din el, dar oare cititorilor le este la fel de clar? Dacă aceştia nu te înţeleg, vor pierde timpul să-ți atragă atenţia asupra acestor probleme, sau pur şi simplu nu te vor mai citi? Încep să cred că deşi bloggingul e considerat o activitate personală, unde chiar nu ai nevoie de alţi colaboratori, e necesar să ai în preajmă măcar o altă persoană care să te tragă de mână şi să îţi deschidă ochii atunci când greşeşti.
Pe la noi are Zoso mai multe posturi cu liste de erori comune în blogosfera românească.
Pe blogul io9 se organizează un fel de campanie pentru salvarea serialului Terminator: The Sarah Connor Chronicles. Serialul mi se pare foarte tare, chiar dacă unele episoade din acest ultim sezon au fost plictisitoare, majoritatea au fost excelent gândite şi realizate. Producătorii au ales însă să nu mai finanţeze un nou sezon. Nu înţeleg de ce multor seriale bune (aşa le consider eu, oricum) li se întâmplă asta, în timp ce altele precum Smallville sunt prelungite artificial, deşi de acum vreo 4 sezoane trebuiau încheiate. Dar na, nu e decizia mea.
Interesant este însă modul prin care io9 vrea să convingă producătorii să mai continue serialul. Ei fac apel la toţi fanii să se fotografieze alături de diversele branduri ce pot fi văzute prin episoadele serialului, care era destul de generos cu “product placement”. Au şi o listă parţială de sponsori ai serialului, principali fiind Dodge şi Verizon. Fotografiile pot fi adăugate unui grup de Flickr făcut special în acest scop. Ba chiar oamenii sunt încurajaţi nu doar să se fotografieze cu diverse produse în mână, ci să le cumpere şi să le trimită la Fox sau Warner ca dovadă. Mi se pare mişto ideea şi dacă va fi pusă în practică de un număr mare de oameni, e încă o dovadă a puterii pe care o au acum blogurile.
La biserică, preotul se întâlneşte cu un tânar enoriaş:
- Ce te aduce la biserică, Ioane?
- Iaca, am venit sa ma spovedesc.
- Nu-i nevoie, ti-am citit blogul…
Primit pe Yahoo, l-am văzut şi pe blogul lui Mugur Ionescu, un român care scrie şi despre cum e viaţa în Algeria.
Email: contact [at] nwradu.ro
Twitter: 
Flux RSS: 
Flickr: 
