Derby, Steaua si Ola Cola

Bătălia pe piaţa de cola pare a fi dură, luând în considerare produsele de mai jos, dar şi altele precum Adria Cola, American Cola şi Royal Crown Cola, pe lângă cele deja consacrate. Doar Dr Pepper lipseste la sticlă mare.


Steaua Cola?!?

The Room, un magazin pe gustul meu

Din întâmplare, plimbându-mă prin oraş, am descoperit magazinul The Room, care vinde whisky şi ţigări de calitate. E pe Calea Victoriei, lângă Green Hours, vizavi de magazinele acelea cu etaj care sunt mai sus de hotelul Radisson.

Mă întreb dacă am speriat-o pe vânzătoare, intrând în magazin seara, înfăşurat în haine şi cu glugă, dar întrebând despre whisky Balvenie de 21 de ani. Aveau! 585 de lei sticlă :( Şi aveau şi de 12, 15 şi 18 ani, de exemplu. Am întrebat de Cardhu, un altul care mi-a plăcut foarte mult, şi mi-a spus că nu mai e în stoc, dar primesc peste o săptămână. Foarte bine aşa. Mi-a plăcut şi o cutie de lemn în care se aflau 5 sticle de Glenfiddich de vechimi diferite, un set foarte mişto pentru cadouri.

Aveau şi trabucuri, dar nu mi-a păsat.

Ehm… cica e sticla de suc

Să nu vă aud urlând “de ce n-ai zis că e NSFW?!?!” pentru că 1) postul e programat să apară la ora 19 şi dacă la această oră încă eşti la muncă, atunci ai tot dreptul să te uiţi la porn şi 2) nu e nsfw. Ce vedeţi în imaginea de mai jos, deşi par a fi nişte dildo-uri medium-size, colorate special în ediţia “el şi ea”, sunt de fapt sticle de suc.

Twist and drink se cheamă şi au fost cumpărate din Profi. Menţionez că nu au fost cumpărate pentru a fi băute (şi nu, nici pentru a fi băgate în diverse locuri), ci doar pentru a le pune pe blog; asta v-o zic aşa, ca să vedeţi cât ţin la voi şi cât de mult încerc să găsesc noi astfel de lucruri minunate în lumea care ne înconjoară.

Cum e sucul, ziceţi? Nu ştiu, mi-e teamă să-l beau. Cel albastru e o combinaţie de mere şi fructe de pădure. Ciudată combinaţia, eu nefiind genul care de obicei să mușc dintr-un măr și să mă găsesc zicându-mi “bă ce-ar merge și niste zmeură acum!”. De obicei sunt deschis la lucruri noi (wink wink fetelor!), dar problema aici ar fi că sucul e incolor! Deci mere + fructe de pădure = incolor! Sau albastru ca sticla şi atunci nu-mi dau seama, dar nici asta n-ar fi bine. Desigur, veţi spune că incolor înseamnă că măcar n-are colorant și deci e de bine. Eu voi răspunde zicând că în acest caz mă duc să beau un Sprite, un suc foarte natural, nu?

Pe cel roz, de zmeură, nici atât nu-mi vine să-l încerc. Suc de zmeură, ce naiba e aia? Câte tone de zmeură să storci pentru suc, chiar şi din acela cu 0,25% suc real? În plus, tocmai am luat acum sticla în mână ca să-i văd culoarea în lumină, m-am uitat la ea și primul gând a fost “bă ce seamănă cu un dildo!” şi am pus-o la loc pe birou, de teamă să nu intre chiar atunci cineva peste mine şi să mă găsească cu ea în mână în miez de noapte. Poţi să explici oricât că e doar suc, nu te va crede nimeni. “Da frate, ştim, e suc natural şi foarte bun la gust, doar de asta ai cumpărat sticla aia cu formă bizară. Hai, lasă-ne, du-te și ‘bea-l’ singur în camera ta“.

Ştiţi ce e mişto să faci cu o sticlă din asta? Să i-o dai unei fete şi să-i spui cu vocea ta cea mai sexy (dacă eşti inginer, e vocea aia cu care explici cum funcţionează un tranzistor sau ce e un pointer), zâmbind şi făcându-i cu ochiul în timp ce-i zici “ţine-o caldă pentru mine, vin imediat“. După care pleci şi o laşi uimită, cu un dildo în mână. Mergi în zig-zag, ca să fii mai greu de nimerit când aruncă după tine.

Berea proasta castiga teren

Citeam comunicatul prin care Ursus anunţă că închide fabrica de bere din Cluj-Napoca şi păstrează acolo doar o prezenţă simbolică printr-o mini-unitate de îmbuteliat şi o terasă pentru consumatori. Închiderea fabricii actuale şi concedierea unui număr mare de angajaţi se numeşte “redefinirea prezenţei în Cluj-Napoca” în limbaj PR, dar asta nu cred că-i va încălzi pe cei ce-şi pierd locurile de muncă.

Îmi pare rău să aud că le merge mai rău celor de la Ursus, deoarece am zis mereu că aceasta este berea mea preferată dintre cele româneşti. Mai mult, dacă vrei să bei o bere fără alcool, Ursus N/A chiar are gust de bere, spre deosebire de altele. Şi totuşi, citind comunicatul de presa nu pot să nu mă întreb dacă nu au și ei o parte din vină.

În primul rând, Ursus pare a fi în concurenţă cu alte branduri tot de-ale lor, precum Timişoreana, o altă bere premium dacă e să mă iau după logo-ul “lux premium pils”, şi Peroni Nastro Azzurro, Miller şi Pilsner Urquell, ultima fiind probabil între cele mai bune din lume.

În al doilea rând, e criză şi Ursus nu se mai vinde, dar berea economică da. Six-pack-ul de 18 litri, tradiţional în România, e pe val. A cui o fi vina? A mea? A ta? Că eu o văd tot la producătorii de bere care n-au ştiut să-şi educe cumpărătorii şi să oprească creşterea pe piaţă a berii meltenești. Comparaţi reclamele cu tradiţia şi butoaie cărate prin secolul 19 cu reclamele despre berea băută la kilogram în mijlocul înjurăturilor la bodega din sat. Cu care credeţi că se asociază mai repede cumpărătorul mediu?

PS: aveţi idee de ce îmi cere site-ul oficial Ursus vârstă ca să pot intra pe el? E vreo lege în acest sens sau pur şi simplu s-au decis să-şi enerveze fiecare vizitator punându-l să facă vreo 7 clickuri în plus?

Bere Spitfire

Am avut parte de o surpriză plăcută în Auchan-ul din Titan, unde am găsit bere Spitfire la cutie. Îmi aduce aminte de 2007, de prima mea vizită în Londra, când eram cu ochii mari la tot ce mă înconjura, şi de un pub tipic englezesc din Leicester Square, unde am băut o mare halbă de Spitfire. La ultimele două drumuri în Londra n-am mai găsit astfel de bere de cumpărat, dar acum iat-o că vine ea la mine.

Este un pic mai amară decât o bere obişnuită şi mai închisă la culoare. La 7,5 lei cutia n-am luat mai mult de una, de poftă, dar aş vrea să remarc colecţia impresionantă de bere pe care o au magazinele Auchan. Mereu descopăr ceva nou, adus din alte ţări, în magazinele din Titan şi Militari.

În general considerăm că ne mai apropiem de vestul Europei sau că suntem “puşi pe hartă” în momentul în care un brand important apare şi la noi. Uite, se va deschide H&M şi la noi! Uite, apare Armani! Uite, se vinde şi la noi ultimul model de Ferrari! Pentru mine la fel de importante sunt şi astfel de victorii mici, când descopăr că diverse produse care mi-au plăcut în străinătate ajung să fie importate şi în România. Nimic nu m-ar face mai fericit decât să găsesc în toate magazinele de la noi Dr Pepper, bere Spitfire, cârnăciori Salamini Beretta, toate tipurile de Milka şi alte asemenea.

Suc de…?!?

Damigeana aceasta de 3 litri de suc a fost reperată în Auchan. Cel din stânga e de vişine. La alt raft era unul de zmeură, dar un roz atât de intens încât mă face să cred că de fapt e suc de marker fosforescent sau că e zmeură de pe Krypton. Dar cel galben-portocaliu din dreapta, din ce aromă credeţi că e făcut?

Din trandafir frate. E suc de trandafiri.

Nestea de portocale

Da, de portocale. Pun pariu că nu ştiaţi că există. Nici eu, până când l-am văzut azi la Backwerk. Nu mi-a plăcut la gust… parcă portocalele nu sunt făcute pentru ice tea, dar mai interesant este că scrie pe sticlă că poţi şi să-l încălzeşti şi să-l bei ca pe ceai cald. Uitaţi-vă după dopul alb.

Nespresso – cel mai misto magazin vazut in Barcelona

Magazinul Nespresso

Pe Paseo de Gracia, principalul bulevard din Barcelona, plin numai de case de modă cu renume şi preţuri cu multe cifre, am trecut pe lângă un magazin Nespresso. Aş fi băut o cafea caldă, ca să mai capăt energie, aşa că am intrat, crezând că e o cafenea. M-am înşelat amarnic. Nu e cafenea, dar e cel mai mişto concept de magazin pe care l-am văzut.

La Nespresso se vând espresoare de cafea şi pastile Nescafe pentru acele maşini. Ceva în genul Dolce Gusto de la noi şi al rezervelor de cafea pentru ele, dar Dolce Gusto pare o jucărie de copii, pe când în magazinul din Barcelona Nescafe a reuşit să aducă ideea de lux în băutul unei cafele.

Primul şoc la intrare: o grămadă de oameni stăteau la coadă la cele 6 case disponibile. Îi vedeţi în imaginea de mai jos, câte un cetăţean la cumpărat cafea, ceilalţi ordonaţi în spatele său, la distanţă potrivită pentru a nu deranja. Eu credeam în continuare că se sta la coadă la cafea, ca la Starbucks, dar nu era aşa.

Coada la case

Coada la case

Pe peretele din dreapta erau expuse numai espresoare, de toate formele, culorile şi mărimile, cromate şi strălucitoare, cu design modern sau retro, simplu sau steampunk.

Pagina 7 din 17« Prima...56789...Ultima »