via Fulgerica.

Auzită într-o reclamă la berea Noroc, la radio: “Aşa e vorba românească, să mănânci cu măsură şi să bei cumpătat“.

Serios? Cumpătat? Că aş zice că vorba românească e fix invers, să bagi în tine până ţi se umflă burta de trebuie să deschei un nasture la pantaloni, iar de băut se bea până la limita comei alcoolice. Dovada se face la fiecare sărbătoare importantă (şi reclama am auzit-o în preajma Paştelui), unde ai de mâncat nişte aperitive, salată boeuf, ciorbă, sarmale, friptură, cozonac, plăcinte, pască şi ce mai este de obicei pe masă. Iar de băut e suficient să citeşti ziarele în orice zi a anului şi afli de 5-6 tragedii cauzate de alcool.

Nu mi s-a părut niciodată că trăim într-o ţară de oameni cumpătaţi atunci când e vorba de mâncare şi băutură.

Am fost ieri seară la Desperados Party, o petrecere uriaşă făcută cu ocazia lansării oficiale a berii Desperados (bere cu aromă de tequila). Hala Automatica a fost plină ochi, deşi este exact ce-i spune numele, o hală imensă construită cândva pentru producţie industrială.

Eu am avut invitaţie VIP şi deci am putut intra de la 19:30, în timp ce accesul publicului s-a făcut începând cu 21:30. În cele două ore de VIP am avut ocazia să-l ascult pe Craioveanu întreţinând atmosfera, să-i salut pe câțiva “fellow bloggers”, să văd nişte domnişoare dansând şi dând din toate cele, să am acces în sectorul VIP (unde erau canapele şi mâncare) şi să ascult muzica unui DJ. Brăţara galbenă de VIP a venit şi cu privilegiul de a bea gratuit câtă bere Desperados vreau, aşa că am băgat la bord câteva sticle şi pot spune că nu-i rea. Nu e bere din aceea clasică, pentru purişti, dar e o combinaţie reuşită şi cu siguranţă mai bună decât alte variante existente pe piaţă.

Apoi au urmat Șuie Paparude cu un show incendiar, de zile mare. Am înţeles că la intrare se făcuse ditamai coada şi nu mai lăsau înăuntru pe nimeni, iar asta se întâmplă probabil din cauză că hala era arhi-plină de oameni care dansau şi beau bere. După Șuie Paparude au urmat Elefanţii bizari, o trupă ok, iar apoi începea Sistem. Pe aceştia din urmă nu i-am mai prins pentru că am plecat spre petrecerea Puma din partea cealaltă a oraşului.

La capitolul “bizar” o notez pe tipa cu şarpe alb-galben pe care-l ţinea încolăcit pe ea în timpul dansului, iar o altă domnişoară avea o şopârlă gigantică pe care o flutură de zor la oameni.

Era și Iulia Vântur acolo. Pot să confirm că și în realitate arată la fel de bine ca la televizor.

Ia uitaţi ce frumos stăteau ieri seară în Auchan Militari baxuri întregi de Dr Pepper şi Coca-Cola Cherry. Luaţi-le până nu dispar!

Vă recomand şi alte băuturi din Carrefour. Se găsesc la nişte sticle micuţe, care cred că au 0,33, sunt produse chiar de Carrefour şi eticheta e scrisă în poloneză sau ceva de genul ăsta. Cele de vişine, mere şi grapefruit sunt excelente. Sunt mereu în stoc la raionul de sucuri de fructe.

Uite un articol interesant în Gândul: slovacii au cumpărat aceleaşi produse, dar din ţări diferite din UE, şi au testat reţeta lor. Surpriza cea mai mare a fost la Coca-Cola, băutură care în România, Bulgaria şi Slovacia avea ca îndulcitor izoglucoza de porumb, pe când sticlele din Germania, Polonia, Austria sau Cehia conţineau zahăr tradiţional, care e un ingredient mai scump.

Bulangii! Ne fură la cântar, îşi bat joc de noi pentru că suntem săraci! Acum ca să fiu sincer nu ştiu care reţetă e mai bună. N-am papile gustative atât de rafinate încât să fac diferenţa dintre cola cu izoglucoză de porumb şi cea cu zaharoză din trestie de zahăr; eu nu fac diferenţa nici între Pepsi şi Coca-Cola, darămite între nişte îndulcitoare. Asta nu înseamnă că ce se întâmplă nu e nasol. Îmi cer dreptul meu de cetăţean european de a mă bucura de aceeaşi cola ca şi neamţul de rând!

Eram zilele trecute la Gloria Jean’s, la cafeaua de sfârșit de săptămână. Înainte mea la coadă a fost un tip care a primit o cană mare de cafea şi cu multă frişcă deasupra, dar a luat o linguriţă şi a folosit-o ca pe un burghiu pentru a săpa vertical, chiar în mijlocul mormanului de frişcă, un fel de tunel/gaură. Iar apoi a luat borcanul de caramel (sau cum se cheamă chestia aia din care torni caramel pe deasupra) şi a umplut tunelul/gaura cu o cantitate mare din acesta. A turnat pentru câteva secunde caramel acolo.

Eu mă uitam la modul “whaaaat the fuck is this guy doing?!?”. Când a venit rândul meu, mi-am pus nişte ciocolată lichidă şi nişte caramel pe deasupra, plus un pic de scorţişoară. Eu aşa o beau. Dar alţii au astfel de reţete ciudate de preparare a cafelei?

Yey, am găsit gingerbeer într-un magazin din cartier şi repede am luat o sticlă, ca să mă simt că Harry Potter sau cine naiba bea aşa ceva prin nişte cărţi. E fără alcool şi din fericire nu are nici o concentraţie mare de ghimbir, astfel încât nu e iute, cel puţin nu atât de iute pe cât era Fanta Ginger Beer pe vremurile când se găsea. Aşa cum e, aceasta Bundaberg e foarte bună şi cred că-mi voi mai lua şi altădată, mi-a plăcut gustul ei unic faţă de al altor băuturi.

Bernard e una din cele mai bune beri pe care le-am băut. Gustoasă, dar fără vreo aroma anume care să te deranjeze, acidulata exact cât trebuie, blondă, făcută în Cehia şi cumpărată din Auchan Militari acum câteva zile.