Adria Flori de Soc este băutura răcoritoare cu cele mai multe E-uri, potrivit unui studiu făcut de Asociaţia Naţională pentru Protecţia Consumatorilor şi Promovarea Programelor şi Strategiilor din România.

Pe locul doi în topul băuturilor din România se află Frutti Fresh Grapefruit şi Carrefour suc de portocale fiecare cu cât 8 E-uri, potrivit dcnews.ro. Pe locul trei se poziţionează, la egalitate, cu câte 7 E-uri fiecare, Cico portocale, Frutti Fresh Pere, Frutti Fresh Tutti Frutti.

La polul opus, sucurile cu cele mai puține E-uri sunt : Bio Cola ( 0 ), Pepsi , Schweeps Kinley Tonic, Coca Cola, Fanta Madness, Neaste Peach ( câte 2 fiecare) și Lipton, Sprite, Neaste Ceai Verde ( câte 3 fiecare).

Aici aş avea o observație: sunt destul de sigur că nu neapărat numărul total de E-uri contează, ci ce anume reprezintă acestea. Unii coloranţi sunt mai răi decât alţii. Unele E-uri sunt substanţe normale, codificate pentru regimul alimentar printr-un E. Numărul total de E-uri este un indicator foarte slab pentru cât de natural este un suc.

Mai multe clasamente, facute după numărul de coloranți, zaharuri și altele, pe dcnews.ro via realitatea.net

Acum ai o armă pe măsură în lupta cu undele radiomagnetice! Ceaiul longjing maofeng huangya zhuyeqing sau, în traducere, ceai verde, fortifică organizmul în lupta cu aceste unde invizibile şi deosebit de bulangiste prin acţiunea lor. Cred că ăsta te apăra şi de cutremure, dar dezavantajul este că se aude cu întreruperi la telefonul mobil după ce bei o cană de ceai.

V-am zis că-mi place mult mai mult campania Pepsi, personalizată pe specificul ţării noastre, decât cea Coca-Cola? Au făcut 125 de ani, dar nu mă impresionează istoria lor dacă îmi arată dansuri americane, muscle car-uri şi alte simboluri ale SUA. Cea Pepsi, din vremurile când te ascultă cuplajul, sau, ca aici, din vremurile când ieşirile se încheiau cu un sărut pe o bancă în Cişmigiu, chiar îmi aduc aminte de ceva concret.

Unele restaurante au nişte politici ciudate de preţ. Înţeleg dorinţa de a vinde mâncarea cât mai ieftin, deoarece la acest capitol compară lumea preţurile şi clasifică restaurantele, iar profitul maxim să-l obţii din vânzarea de băuturi alcoolice şi nealcoolice. Pare logic, chiar dacă este enervant pentru client.

Problema este când restaurantele nu aranjează un pic preţurile la băuturi. De exemplu la Oxygen Club din Sun Plaza, un loc cu mâncare bună şi biliard şi bowling şi terasă mişto, o cutie de Cola (şi restul) costă 8 lei. 0,33 litri de lichid la 8 lei, da? În acelaşi timp, o bere Beck’s este tot 8 lei, mai multă şi la acelaşi preţ, şi este bere, merge mult mai bine cu mâncarea şi terasa. Eşti cu maşina? O bere fără alcool de 0,5 litri, e drept că Stella, adică foarte nasoală ca bere fără alcool, costă 9 lei. Mai bine bei jumătate de litru de bere fără alcool cu doar un leu în plus faţă de un suc dulce, nu?

Problema este la cât câştigă restaurantul care face acest măreţ plan. Hai să facem calculul de cost de intrare, ieşire şi marjă:

• Cola la cutie – 1 lei preţul de achiziţie, 8 lei vânzare, profitul restaurantului 7 lei.
• Bere Beck’s – 2 lei preţul de achiziţie, 8 lei vânzare, profitul restaurantului 6 lei.
• Stella fără alcool – 2,5 lei preţul de achiziţie, 9 lei vânzare, profitul restaurantului 6,5 lei.

Aţi înţeles unde bat. Punând băuturile simple la un preţ mare, sunt împins să le beau pe celelalte, care însă aduc profit mai mic restaurantului.

Pentru mine Fabrica era clubul îmbâcsit de la subsolul unei clădiri vechi, locul de desfăşurare a doua RoBlogFest-uri în anii trecuţi. Săptămâna trecută am descoperit că nu mai este aşa.

Fabrica s-a întins în clădirile din jur şi, cel mai important, a făcut o terasă gigantică în aer liber, foarte mişto. Preţurile sunt mici pentru ce oferă, precum 5 lei halbă de Ciuc, 16 lei o pizză mare, 12 lei o îngheţată Betty Ice cu trei arome şi frişcă, 5-6 lei sucurile. În meniul foarte frumos tipărit, de zici că-i revistă, găsiţi şi supe, paşte, pizza, fripturi şi tot felul de preparate, cocktailuri şi alte băuturi.

Atmosfera e chiar mişto, în general dai mereu peste câte un blogger sau twitterist pe acolo, e loc de parcat biciclete, loc de joacă pentru copii, au mese de biliard, zid de alpinism, salon de dansuri şi alte diverse modalităţi de a petrece timpul. I-am văzut lăudându-se şi cu wifi, dar nu l-am încercat dacă merge.

Strada 11 Iunie nr. 50, program 12-23 şi mai mult în weekend. Îmi place. Primește foca mea de aprobare (seal of approval, get it?). Da, știu că-i de anul trecut deschisă acolo.

După cum vă spuneam săptămâna trecută, am primit recent cadou o cutie de ceaiuri Tea Forté. Prezentarea lor, cutia, culorile, piramidele infuzabile, totul arată excelent şi nu degeaba este considerată această marca drept una de lux între ceaiuri.

Mi s-a spus că e şmecheră, aşa că am căutat mai multe pe Internet. Tea Forté este o companie deschisă relativ recent de către un designer american care şi-a descoperit pasiunea pentru ceaiuri, mai ales cele de inspiraţie japoneză. Are ceaiuri albe, negre, verzi şi oolong, iar forma lunguiaţă a piramidelor de infuzie este deja patentată. Din ce scrie pe net, chiar Oprah Winfrey a făcut reclamă la aceste produse, iar în 2011 au câştigat premiul “Outstanding Food Gift”.

Culmea este că pachetul primit de mine este un ceai şi mai special, un tip despre care nu ştiam că există. E ceai care trebuie infuzat în alcool, nu apă, iar reţetele recomandate includ vodcă sau rom. Pachetul include 8 pliculeţe din trei tipuri, lemongrass mint, lavender citrus şi silkroad chai, iar broşura cu reţete din pachet îmi recomandă combinaţii precum 1 pliculeţ de ceai de levănţică şi lămâie, vodcă, Cointreau (care are gust de portocale, din câte ţin minte), suc de merişoare şi câteva picături de lămâie verde (sau limetă, cum i se mai spune). Sau lemongrass mint cu rom şi bere de ghimbir, servite în pahar “highball” cu gheaţă zdrobită. Sună interesant, nu? Am ceaiul, acum îmi mai trebuie doar alcoolul.

Mult mai multe ceaiuri, inclusiv din cele normale, care se beau cu apă şi din ceaşcă, găsiţi pe site-ul teaforte.ro, plus prețuri. Dacă nu pentru voi, atunci pot fi un cadou foarte şmecher pentru altcineva, mai ales dacă vă faceţi temele şi îi povestiţi şi istoria acestui brand. Magazinul care le aduce în România este Leonidas, dar doar cel de pe Calea Dorobanţi nr. 35, zona apropiată de Romană, mai sus de clădirea Ciberneticii.

Prin Carrefour este o campanie la această nouă bere de pe piaţa noastră. Se numeşte Staropramen, e făcută după licenţa unei beri ceheşti cu aceeaşi nume şi la noi face parte din grupul Bergenbier.

Am băut şi eu două. E o bere normală, nici bună nici rea. N-are nimic strălucit “la bord”, dar nici nu e rea la gust. E doar bere cu un nume dificil de reținut.

Ceaiul acesta verde de lămâie este excelent când îl bei rece de la frigider. Nu prea îmi plac cele de la Lipton, dar acesta merită băut.