Ballantine’s este una dintre cele patru mărci de whisky pe care le prefer. Dintre toate, Ballantine’s mi se pare cel mai uşor pentru stomac şi cel la care îi simt cel mai bine aroma atunci când îl beau.

Că veni vorba de gusturile mele, nu-mi place whisky-ul cu gheață (prefer sa fie sticla răcită a priori), iar oricând, dar oricând, sprijin o campanie care să spună “un whisky bun se bea simplu”, nu combinat cu cola, Redbull, vin sau alte prostii.

Nu s-au chinuit oamenii ăia să-l distileze, să aleagă cu grijă recolta, apa din cine știe ce izvor, cărbunele special cu care fac focul, butoaiele în care țin tăria câțiva ani, perioadă în care capătă culoarea arămie și aromă suplimentară (de obicei se ține în butoaie în care anterior a fost bourbon, pentru un pic de aromă specială), in fine, n-au făcut toate acestea ca să pui în băutura lor suc sau energizat. Dacă ești mai pămpălău și nu suporți o tărie, bea altceva.

Ieri seară am fost la o conferinţă de presă, chemat de Ballantine’s. Anunţul mare al serii a fost că Alex Velea a devenit ambasadorul acestui brand în România şi îl va promova (sau se vor promova reciproc) către fanii săi şi în concertele pe care le va ţine. Din ce am înţeles la conferinţă, Ballantine’s nu este genul de marcă ce se doreşte a fi băută seara, “lângă şemineu”, ci mizează pe distracţie, tinereţe, energie şi petreceri, whisky-ul lor fiind băut în principal în cluburi.

Eu am o regulă simplă: nu conduc niciodată maşina după ce beau alcool. Indiferent despre cât alcool vorbim, că-i o bere sau doar un pahar de vin, nu conduc în următoarea jumătate de zi (minim). Aşa am făcut din primul moment în care am luat permisul şi niciodată nu am încălcat acest principiu; nu cu o bere, “că aia nu se simte”, nu pentru că “oricum nu mă ameţesc dintr-o bere” și nici măcar cu o gură de băutură, indiferent de tăria ei.

Am avut mereu acasă alcool de foarte bună calitate (de ex acum am o altă sticlă de Balvenie 21 de ani, luată odată cu un Lagavulin 12 ani -care nu mi-a plăcut-), încât să nu-mi pară niciodată rău că n-am băut la vreo ieşire în oraş sau la vreun eveniment. Mie mi se pare un principiu bun şi nu l-am regretat niciodată, consecinţele unei greşeli fiind prea grave pentru a risca. Dacă ştiu că urmează să conduc, chiar dacă este pe seară, nu beam nici măcar dimineaţa.

Se pare că mă înşelam. DespreAlcool.ro este un site sponsorizat de producătorii de băuturi (Ursus, de exemplu) şi are scopul de a educa lumea privind pericolul de a conduce după ce bea ceva. E bine făcut şi include chiar şi un calculator de zero la mie, în care introduci ce bei, în cât timp ai băut respectiva cantitate, ce greutate ai şi ce sex şi ţi se spune în cât timp se elimină din sânge alcoolul.

Jucându-mă cu el, descopăr că la 90 kg, masculin, o bere de 500 ml băută în 0.5 ore, alcoolul din sânge dispare în 1,3 ore.

Iată prima cană de espresso scos din aparatul meu. Am luat până la urma modelul Philips Saeco HD8323 la 390 de lei, ca să încep de undeva. Când am citit manualul m-am speriat când mi-a spus de câte butoane şi comutatoare trebuie să rotesc și să deschid și să bag filtre în filtre ca să fac o cafea, dar în practică este totul simplu şi logic şi rapid. Trebuie să filmez nişte clipuri demo.

Philips Saeco HD8323/09 – 389 lei la eMAG.

De mult căutăm un astfel de dop cu picurător, aşa cum au sticlele prin baruri. Avantajul său este că poţi turna cu debit mai mic din sticlele care nu au picurător inclus, de exemplu când umpli un păhărel de shot-uri sau când dozezi cantităţile.

L-am găsit în Auchan, la câţiva lei perechea. Are şi un căpăcel de cauciuc, ca să îl poţi păstra pe sticlă mai multă vreme. Nu sigilează perfect sticla decât dacă aceasta are diametrul intern al gâtului între 1,7 și 2cm.

O discuţie din comentarii a dus la acest sondaj: voi cât de multă Cola beţi în medie? Întrucât este o şansă mare ca majoritatea să nu bea în fiecare zi Cola, vă rog să calculaţi cam câtă beţi într-o săptămână (sau concret în săptămâna trecută) şi să împărţiţi la 7 pentru a obţine media. Eu de exemplu am băut ieri o cutie de 0,33 litri, că făcea parte din meniul de prânz.

 Loading ...

Despre RC Cola sau Royal Crown Cola v-am mai spus, arătându-vă sticlele de 2 litri în Auchan. Am aflat că e o variantă de cola apărută la americani acum foarte mulţi ani, dar care n-a ajuns niciodată la fel de populară ca şi Coca-Cola sau Pepsi.

Zilele trecute am găsit şi la cutie de 0,33 litri, aşa că am luat să încerc. La o sticlă de 2 litri nu m-aş fi oprit niciodată, mai ales că nu-s mare băutor de Cola. Am găsit două sortimente, RC Cola normală şi RC Cola Exotic. Cea normală s-a dovedit a avea acelaşi gust ca şi Coca-Cola, în opinia mea. Nu mă aştept să li se pară tuturor la fel, dar diferenţa este micuţă, credeţi-mă. Exotic e galbenă la culoare, dar nu seamănă deloc cu Fantă, ci mai degrabă cu un Brifcor sau alt suc gen Frutti Fresh.

PS: ați observat că, deși se numesc oficial Pepsi-Cola și Coca-Cola, la primul brand poți să-i spui doar Pepsi, în timp ce doar Coca n-are nici un sens?

Într-un weekend am dat 10 lei pe un suc natural de fructe în parcul Herăstrău. Erau vreo 400 ml de suc din trei fructe, fiind stoarse în faţa mea două mere şi jumătate, două portocale şi un grepfruit. Bun şi răcoritor.

Într-un moment de tip “Evrika, ce tăntălău sunt!”, mi-am dat seama că am acasă şi storcător de fructe şi legume, din acela cu sită ce toacă până şi cele mai dure fructe, cât şi unul de citrice, care este mult mai blând şi stoarce portocale şi grepfruituri dacă le apeşi pe un element rotitor. Ieri seară le-am folosit pe amândouă. Parcă am băut viaţă.

În goana de a se face remarcaţi la raft între alte sute de vinuri cu acelaşi gust (şi adaos de zahăr, sunt sigur), unii producători recurg la etichete care de care mai nostime pentru a-şi promova produsele.

Astfel, am găsit vin Jderu’ Tare (şi la raionul de vinuri albe era şi Jderu’ Rece), Sângele Ursului (yuck) şi al treilea, mai banal, La Grătar, mici. Cum mă Jderul Tare? Iar ultimul merge doar la mici, la o ceafa de porc nu?