nwradu blog

established 2006

Am venit cu un Bacardi Mojito din Spania. Nu pentru că la noi nu s-ar găsi (era şi degustare în Carrefour acum vreo săptămână), ci pentru că era super-oferta în aeroport.

E bun, dacă îţi place gustul de cocktail mojito. Când eşti încălzit şi bei un pahar rece, scos de la frigider, parcă prinzi viaţa. Se poate bea şi simplu, dar chiar şi eticheta recomanda să-i puneţi nişte felii de lămâie verde şi frunze de mentă.

În weekend am trecut un pic şi pe la Casa Warsteiner, pe Bd Uverturii, pentru o bere şi o porţie de măsline pane. Tare bune sunt! Am mai scris despre ei aici.

Mi-a plăcut atmosfera. Răcoare afară, bere bună, măsline, terasa aglomerată, dar nu cât să deranjeze, Barcelona vs Sevilla proiectat pe un ecran mare. Bizar a fost la un moment dat când se auzea muzica lui Andrea Bocelli din difuzoare. Parcă nu se potrivea cu restul scenei.

Berea românească se adresează doar meltenilor şi nu ştiam eu asta? Altfel nu-mi explic de ce toate reclamele noastre sunt aşa de urâte. Majoritatea par a fi adresate melteanului din tine, dacă o iei după mesajul pe care îl trimit şi tipul de oameni prezentaţi ca fiind băutori de bere. Numai mitocani, numai tâmpiţi, numai oameni care beau bere de parcă asta ar fi tot ce fac în viaţă, culminând cu reclama absolut oribilă la Servus, în care un om este aruncat de la geamul apartamentului pentru că a pus halba jos fără să bea din ea.

Ştiu, la prima vedere pare amuzantă. Dar totuşi, un om este luat de amicii săi de pahar şi de petrecere şi aruncat de la etajul blocului pentru că n-a gustat din bere. Aşa beau românii berea, asta e mesajul.

Cum e în rest? Păi din ce ţin minte, reclamele străinilor nu sunt aşa. Reclama la Heineken e cu petreceri şmechere la care invitatul aduce un six-pack şi e primit ca un erou. Carlsberg e băută chiar şi de alpinişti în vârful muntelui, Peroni are o reclamă cu femei frumoase, hidro-avioane şi vile de lux în nordul Italiei, Stella insistă pe cât de preţios e fiecare dram de bere. Pentru berea romanescă oamenii sunt aruncaţi pe geam.

Am avut parte ieri de o surpriză foarte plăcută. La invitaţia lui Florin Scarlat, managerul restaurantelor Pizza Dominium din România, am vizitat locaţia de la Unirii, unde nu mai fusesem până acum. Mi-a arătat bucătăria, am cunoscut oamenii, am vorbit despre celelalte restaurante ale lor, despre cel viitor din AFI Palace, care se deschide la sfârșitul lui septembrie, despre Facebook şi strategia lor de reclamă în online, despre reţete, pizza, paste şi smoothies.

Acolo mi-a fost înmânată diploma din imagine, prin care sunt numit Ambasador Social Media al Dominium. Mă onorează şi mă bucură recunoaşterea, dar meritul principal nu este al meu că am scris despre mâncarea lor, ci al pizzei şi al salatelor pe foccacia şi al frappuccino-ului şi tot ce mai mănânc bun pe acolo.

Ca să fie seara completă, am mâncat nişte penne con crimini, adică paste cu ciuperci, pui, ceapă călită şi parmezan și o salată de pui cu avocado, măsline, roşii, salată verde, brânză şi sos de curry, pusă pe foccacia.

Penne con crimini

Salata de pui cu avocado, pe foccacia

Am băut şi un smoothie de căpşuni, banane şi fresh de portocale, foarte bun şi răcoritor. Îi spuneam lui Florin că de obicei mă feresc de astfel de produse pentru că am impresia că sunt aduse de la diverşi furnizori, aşa cum fac multe restaurante cu deserturile şi cu anumite băuturi. Se pare că nu şi la Dominium, unde aceste băuturi sunt făcute pe loc 100% din fructe, fără nimic altceva. Voi mai lua, mi-a plăcut.

Smoothie cu capsuni, banane si suc de portocale

Locatia Unirii

Asta lipsea de pe piață. Bei și sigur ai energie pentru femei.

Mă aşteptam ca în Spania să fie sute de sucuri şi băuturi din care să nu ştiu ce să aleg, dar n-a fost aşa, ba chiar aş zice că în România sunt mai multe produse pe piaţă. Să le luăm pe rând.

E drept că am fost în ţara sucului de portocale (zumo de naranja) şi în orice local îl poţi cere natural, proaspăt stors. Dai vreo 2 euro pe un pahar, dar e răcoritor şi te pune pe picioare dacă eşti obosit, mai ales împreună cu o cafea. În supermarketuri găseşti suc bun, îmbuteliat la litru, cam la un euro, mai ieftin decât Coca-Cola şi alte prostii. Suc de portocale e şi unul MinuteMade Maid, dar e un brand internaţional şi nu ştiu cât de natural este (update: la noi se vinde sub brandul Cappy, așa că îl știm).

Evident că pe toate drumurile e şi Coca-Cola şi celelalte din gama lor. O surpriză plăcută, dar din care nu am apucat să gust, a fost Fanta negazoasă (Fanta sin burbujas – adică fără bule). Mi s-a părut că Pepsi nu sunt aşa bine înfipţi în această ţară. Cam 2 euro sticlă “la jumate” în zona turistică. Am găsit şi Coca-Cola fără cafeină, dar doar la cutie. Schweppes e şi de lămâie, dar mi s-a părut oribil, iar din cel de portocale nu am gustat.

Nestea a fost o dezamăgire totală, fiind disponibil doar de lămâie în toată Spania. Nu piersică, nu mango+ananas, nu verde, nu fructe de pădure, nu zecile de Vitao şi alte prostii de la noi. E doar de lămâie şi de lămâie fără zahăr. Nici Lipton nu e chiar pe toate drumurile.

Aquarius e peste tot. Cel de portocale mi se pare chiar bun, cel de limonadă fiind ceva mai banal. Maxim 2 euro sticla de 0,5 litri.

Apa minerală nu este, ca la noi, disponibilă în zeci de branduri. Nu, vreo 2-3 au cucerit piaţa şi au rămas pe ea, anume Font Vella, Monte Pinos şi Evian. Preţurile diferă foarte mult. O sticlă de 0,5 litri mi s-a părut ieftină atunci când am luat-o cu 1,5 euro în Marbella, faţă de preţurile pe care le întâlnisem până atunci. Ziua următoare am dat pe 1,5 litri doar 0,3 euro în supermarketul dintr-un El Corte Ingles. Mai jos e o imagine dintr-un magazinaș din Barcelona, în care aceeaşi apă la 0,5 litri costă 0,95 cenţi, iar cea la 1.5 litri costă 0,96 cenţi. Astfel de preţuri sunt absurde, dar consideraţi-vă avertizaţi şi nu vă miraţi când apa e de 5 ori mai scumpă la toneta din piaţa turistică decât la Carrefour-ul Express sau la Corte Ingles de 2 străzi mai departe. Cel mai important e să ştiţi de care să cereţi. Apa plată se numeşte agua sin gas sau sin burbujas (ca la Fanta, dar nu prea se utilizează termenul), pe când cea minerală, cu “bule”, este agua con gas.

0,5 litri - 0,95 euro, 1,5 litri - 0,96 euro

De bere şi tapas v-am zis deja, dar profitaţi de Spania şi beţi sangria la greu. Este o băutură care se face din vin roşu, bucăţi de fructe, uneori se mai pune şi altă tărie şi se serveşte rece. Cea care se găseşte la noi îmbuteliată nu are nici o legătură cu cea servită prin Spania, care e mult mai bună. Peste tot e disponibilă la pahar (copa de sangria – vreo 3-4 euro) sau la carafă de 1 litru (10-14 euro).

Se mai găsesc şi Gatorade şi Powerade din loc în loc, inclusiv la litru.

Există aşa ceva precum imunitatea la cafea? La mine nu prea are efect cafeaua. Dacă mi-e somn şi beau una, mi-e somn în continuare. Pot să beau o cafea la 9 seara şi la 10 să dorm dus. Pot să beau două cafele dimineaţa şi să mă simt la fel de moleşit şi somnolent, de trebuie să-mi leg capul de spătarul scaunului ca să nu-mi cadă pe birou. La fel e şi cu Cola.

În acelaşi timp, cunosc oameni care din contră, refuză să bea o cafea pe la ora 15 pentru că le e teamă că nu vor mai dormi noaptea. Eu mereu mă mir şi îi consider pămpălăi. La fel şi cu cola, sunt unii care spun că dacă beau seara nu mai pot adormi. Eu ţin minte o dată când am băut aproape doi litri seara şi apoi m-am trecut în pat şi m-am culcat.

La birou am o cană a mea din care îmi beau cafeaua. Până acum două luni aveam una mare şi foarte mişto, albastră şi cu model în partea de sus.

Apoi am cumpărat una de la un târg de produse tradiţionale romaneşti şi îmi place mai mult. Parcă are cafeaua gust mai bun, parcă sta mai mult timp caldă şi îmi place şi zgomotul pe care îl face ness-ul când îl învârtesc cu linguriţa.

Facem o leapşă pe subiectul acesta?

Weekendul trecut am fost prin mall-uri, în căutare de trollere, costume de baie şi diverse altele necesare unui concediu că la carte. Am mai remarcat şi următoarele:

În Băneasa Shopping City s-a deschis un Haagen-Dazs, o îngheţată excelenta care până acum câţiva ani se găsea doar în vestul Europei, dar încet încet s-au extins şi spre România. Preţurile sunt tot de vestul Europei, trei cupe de îngheţată costând 25 de lei. În rest au sucuri şi cafea Illy.

În AFI Cotroceni Mall se va deschide un restaurant Pizza Dominium, al patrulea din Bucureşti. Asta e pentru mine cea mai bună ştire a weekendului, am scris de nenumărate ori despre cât de bună e pizza, dar şi orice alt preparat, de la ei, nu e cazul să mai repet. Cârnații nemțești de la Deutscher Grill s-au închis, nu cred că vindeau prea mulți deoarece erau grei la stomac și scumpi la buzunar.

Tot în AFI copiii pot călări nişte animale care au roţi şi volan şi se deplasează pe acolo. Pare amuzant. Pe mine m-a distrat teribil porcuşorul acesta roz.

În Militari Shopping Center am trecut iarăşi pe la Dominium, ba chiar am luat şi la pachet. Pizza cu kebab de pui, salam picant, porumb, ardei gras şi ciuperci, excelentă, şi am băut şi frappuccino, care are cafea în cantitate suficientă, dar şi îngheţată şi frişcă. Un frappe făcut ca la carte. Ar trebui să mă plătească pentru câtă reclama le fac.

Nu cred că am mai scris asta până acum, dar eu sunt mare fan al cafenelelor Gloria Jean’s. La sfârşitul fiecărei săptămâni beau un Mocha Caramelatte sau un Irish Nuts “mediu, cu frişcă” la ei şi parcă mă unge pe suflet. Frişcă mi se pare cea mai bună din toate cafenelele de la noi, iar eu îmi pun deasupra şi topping de ciocolată, caramel şi presar scorţişoară. Un singur cusur au localurile, că permit fumatul în interior.

Ieri, în excursia săptămânală către ei, am descoperit cu plăcere că acum servesc cafeaua la cană şi asta e cea mai bună schimbare pe care o puteau face. Jumătate din plăcerea unei cafele bune îmi dispărea atunci când eram nevoit să o beau dintr-un pahar de carton, de parcă aş fi aşteptat trenul în gară cu o cafea de la un dozator. Acum are alt gust, are toartă de care să ţii cafeaua şi nici nu mai tăiem copaci pentru plăcerile nevinovate ale vieţii.

Un alt avantaj legat de a merge la Gloria Jean’s este că uneori vezi prin mall bunăciuni de neimaginat, precum această păpuşă Barbie după care azi întorceau capul toţi bărbaţii, ba chiar şi jumătate dintre femei, iar vânzătorii ieşeau din magazine pe culoarul galeriei ca să-i arunce o privire mai atentă. Când a scos bani de la bancomat, toți ne rugam să scape cardul pe jos…