V-am mai spus că Auchan este locul unde găseşti cele mai variate beri din lumea întreagă. Iată câteva exemple:

Bere Belzebuth – 8,4% tărie, deci o bere tare. Era una şi cu 13%, mai tare decât vinul.

văzută pe thechive.com

Fotografia aceasta este făcută pe furiş la Domo Enjoy, adică magazinul Domo din mallul Băneasa (etajul 2, deasupra la food-court).

E de observat câtă cafea au la vânzare acolo, în raionul de espressoare. Am rămas un pic şocat să descopăr că tocmai la Domo ştiu că voi găsi sigur cafea Julius Meinl (centru-negru şi cea din dreapta), De Longhi sau Illy, numai mărci excelente. Cel puţin Julius Meinl a fost senzațională de câte ori am băut prin baruri sau restaurante.

E genul de mişcare pe care o face un magazin deştept. Dacă merg acolo să iau un espressor, de ce n-aş lua tot de acolo şi cafea, chit că nu este principalul lor domeniu de activitate? E vorba despre a oferi totul clientului, că nu din vânzările de cafea se îmbogăţesc.

Dacă vreţi să încercaţi un ceai minunat, mergeţi la magazinul Leonidas de pe Calea Dorobanţilor 35, unde au şi ceaiuri Tea Forte, şi luați vărsat din cel numit “white ginger pear“.

Este minunat. Nu pot zice asta de suficiente ori ca să vă transmit plăcerea cu care îl beau. Este un ceai alb şi, din fericire, ghimbirul (acel “ginger”, da) nu se simte la limbă, nu te ustură, nu pişcă, ceea ce este foarte bine. La început mă temeam că îl voi bea cu dificultate din cauza ghimbirului, dar nu este cazul.

Aroma este una de pere din acelea moi, aurii şi suculente, din care muşti şi curge zeamă pe toate bărbia şi dai repede capul în faţă ca să nu-ţi curgă şi pe haine. Parfumul este tot de pere şi l-am observat încă de la prima cană, când începuse să miroasă frumos în toată camera. Pe site scrie că ar conţine şi frunze de mur, frunze de roiniţă (wtf îs that), ceai alb, nalbă şi alte arome, dar nu sunt atât de sensibil la limbă încât să le pot confirma pe toate. Mie mi se pare că are gust de pere şi îmi plac perele, aşa că-mi place şi ceaiul.

Mai am puţin din borcănelul cu acest tip de ceai şi sunt într-o dilemă pentru momentul când îl voi termina: să iau tot “white ginger pear”, fiind aşa bun, sau să încerc şi alte feluri din aceeaşi gamă, că poate altele sunt chiar şi mai şi?

Îmi place Bacardi Breezer! Da, ştiu, ca bărbat ar trebui să beau doar bere la PET şi să râgâi conştiincios după, dar asta e, îmi place și Breezer-ul.

Preferatele mele sunt Tropical Watermelon şi Lime, adică cel roşu şi cel verde. Mai e unul roşu, de grapefruit (Ruby Grapefruit), dar îmi place mai mult Watermelon-ul. Cel de portocale mi se pare cel mai slab. De obicei le cumpăr din Carrefour.

Îmi plac cocktail-urile (tequila sunrise!), aşa că am vrut să fac şi eu acasă. Cocktailurile mele preferate conţin şi ceva numit triplu-sec, dar nu găseam nicăieri informații clare despre ce băutură sau combinaţie poartă acest nume.

Într-un final, graţie explicaţiei de pe Wikipedia, a trebuit să accept că nu contează ce băutură este, ci doar trebuie să cumpăr o sticlă pe care scrie “triplu sec”. Culmea, nu este foarte populară şi am găsit doar în Cora, la un preţ destul de mare (75 de lei), o sticlă de De Kuyper.

Second Cup este cel mai mare lanţ canadian de cafenele, întins apoi prin francize în restul lumii. În Bucureşti s-a deschis una pe Bd Decebal, lângă restaurantul Ruby Tuesday, iar recent am vizitat-o şi eu.

Cafeaua este bună. Pe lângă soiurile tradiţionale de espresso şi cappuccino, mai au şi “signature lattes”, adică nişte cafele cu reţetă mai complexă, aşa cum are orice cafenea modernă. În fotografie este un Caramel Corretto, foarte bun. Am băut şi una numită Maple Late, deoarece vroiam să văd ce gust are siropul de arţar; e o altă cafea excelentă.

Ballantine’s este una dintre cele patru mărci de whisky pe care le prefer. Dintre toate, Ballantine’s mi se pare cel mai uşor pentru stomac şi cel la care îi simt cel mai bine aroma atunci când îl beau.

Că veni vorba de gusturile mele, nu-mi place whisky-ul cu gheață (prefer sa fie sticla răcită a priori), iar oricând, dar oricând, sprijin o campanie care să spună “un whisky bun se bea simplu”, nu combinat cu cola, Redbull, vin sau alte prostii.

Nu s-au chinuit oamenii ăia să-l distileze, să aleagă cu grijă recolta, apa din cine știe ce izvor, cărbunele special cu care fac focul, butoaiele în care țin tăria câțiva ani, perioadă în care capătă culoarea arămie și aromă suplimentară (de obicei se ține în butoaie în care anterior a fost bourbon, pentru un pic de aromă specială), in fine, n-au făcut toate acestea ca să pui în băutura lor suc sau energizat. Dacă ești mai pămpălău și nu suporți o tărie, bea altceva.

Ieri seară am fost la o conferinţă de presă, chemat de Ballantine’s. Anunţul mare al serii a fost că Alex Velea a devenit ambasadorul acestui brand în România şi îl va promova (sau se vor promova reciproc) către fanii săi şi în concertele pe care le va ţine. Din ce am înţeles la conferinţă, Ballantine’s nu este genul de marcă ce se doreşte a fi băută seara, “lângă şemineu”, ci mizează pe distracţie, tinereţe, energie şi petreceri, whisky-ul lor fiind băut în principal în cluburi.