ANCOM a prezentat public un raport privind situaţia operatorilor de telefonie mobilă şi cifrele merită analizate. Iată-le pe scurt mai jos:

• Orange 10,4 milioane
• Vodafone 7,6 milioane
• Cosmote 5,2 milioane
• RCS&RDS 1,3 milioane
• Romtelecom 200 (da, două sute)
• Zapp 0,1 milioane

Doi din cei şase operatori au avut de comentat. Astfel, Romtelecom a declarat că nu are doar 200 de clienţi, ci aproximativ 75.000 de clienţi pe reţeaua lor mobilă CDMA de date, numită Clicknet Mobile. Eu aş spune că şi 75.000 este un număr foarte mic de clienţi. Vorbim despre o reţea proprie construită pe 420 MHz şi care în 2009 se lăuda cu acoperire în peste 2300 de localităţi şi oraşe din România. Păi, la aşa cifre, dacă ai reuşit să atragi doar 75.000 de clienţi eu aş numi asta o investiţie proastă.

Unele restaurante au nişte politici ciudate de preţ. Înţeleg dorinţa de a vinde mâncarea cât mai ieftin, deoarece la acest capitol compară lumea preţurile şi clasifică restaurantele, iar profitul maxim să-l obţii din vânzarea de băuturi alcoolice şi nealcoolice. Pare logic, chiar dacă este enervant pentru client.

Problema este când restaurantele nu aranjează un pic preţurile la băuturi. De exemplu la Oxygen Club din Sun Plaza, un loc cu mâncare bună şi biliard şi bowling şi terasă mişto, o cutie de Cola (şi restul) costă 8 lei. 0,33 litri de lichid la 8 lei, da? În acelaşi timp, o bere Beck’s este tot 8 lei, mai multă şi la acelaşi preţ, şi este bere, merge mult mai bine cu mâncarea şi terasa. Eşti cu maşina? O bere fără alcool de 0,5 litri, e drept că Stella, adică foarte nasoală ca bere fără alcool, costă 9 lei. Mai bine bei jumătate de litru de bere fără alcool cu doar un leu în plus faţă de un suc dulce, nu?

Problema este la cât câştigă restaurantul care face acest măreţ plan. Hai să facem calculul de cost de intrare, ieşire şi marjă:

• Cola la cutie – 1 lei preţul de achiziţie, 8 lei vânzare, profitul restaurantului 7 lei.
• Bere Beck’s – 2 lei preţul de achiziţie, 8 lei vânzare, profitul restaurantului 6 lei.
• Stella fără alcool – 2,5 lei preţul de achiziţie, 9 lei vânzare, profitul restaurantului 6,5 lei.

Aţi înţeles unde bat. Punând băuturile simple la un preţ mare, sunt împins să le beau pe celelalte, care însă aduc profit mai mic restaurantului.

The Game of Discounts, cum i-ar zice dacă ar fi carte fantasy. O greşeală mică se amplifică treptat într-una mare, ar fi morala poveştii de mai jos.

PROLOG
Acum câteva luni un mare magazin a avut un discount serios la un anume brand de laptopuri. Atât de mare era discountul, încât întreg stocul a fost lichidat imediat. Un magazin rival le-a cumpărat pe toate, preţul fiind mai bun decât ce obţineau ei de la importatorul oficial.

În lumea IT-urilor adaosurile sunt mici şi orice discount e important, pentru că te poate plasa în fata concurenţei cu vânzări de sute de bucăţi. Atunci când se întâmplă o astfel de manevră şi cineva beneficiază de o reducere substanţială, restul magazinelor încep să urle că vor şi ele acelaşi discount, ca şi ele vând, că nu este corect ce se întâmplă şi că importatorii ar trebui să medieze şi să ţină aproape de ei toţi resellerii, fără discriminare.

Doamne fereşte ca în Carrefour să fie un laptop (sau un televizor sau monitor sau aparat foto) la preţ mult mai mic decât în Cora. Imediat Cora încinge telefoanele şi o face pe bună dreptate, pentru că vând sute de unităţi pe lună din oricare din produsele de mai sus. Îşi permit să ameninţe importatorul brandului respectiv că le boicotează produsele, iar brandul respectiv nu-şi permite să se ajungă la asta, deoarece pe termen lung pierde mult mai mult decât a câștigat prin promoția de azi. Din acest motiv e bine că situaţia să nu existe încă de la început, altfel apare o ruptură în piaţă.

eMAG oferă astăzi 30% discount la unele modele HP de laptop-uri – detalii aici.

Am spus de mai multe ori că, din păcate, oricât de civilizaţi am fi ca societate faţă de ceea ce se întâmplă acum 200, 1000 sau 2000 de ani, legile vor fi respectate doar dacă se aplică şi amenzile gigantice prevăzute pentru încălcarea lor.

Îi admirăm pe nemţi pentru ordinea de pe acolo, dar oricine ştie că o amendă in Germania sau Austria te rupe la portofel. Îi admirăm pe englezi pentru traficul ordonat şi pentru rigurozitatea cu care şi-au format societatea, dar acolo doar dacă intri pe banda greşită în trafic şi te-au ars cu 120 de lire amendă. Faci gălăgie în propria casă? Vine poliţia şi-ţi dă amendă, că deşi e casa ta, nu înseamnă că ai şi dreptul sfânt de a asculta muzică la maxim, deranjându-ţi astfel vecinii în casele lor. Ai depăşit viteza? Euro! N-ai rovigneta? Mai mulţi euro! Nimănui nu-i place să strângă mizeria făcută de câine în parc sau pe stradă; faptul că alte popoare o strâng nu înseamnă că sunt mult mai civilizaţi, ci doar că se tem de nişte amenzi destul de mari.

Eficienţa amenzilor am avut şi eu plăcerea să o testez în aceste zile. Duminică m-a ars un radar prin Bucureşti. 78 km/h pe b-dul Ion Ionescu de la Brad. Nici măcar n-am văzut autospeciala Poliţiei, deşi înţeleg că am trecut chiar pe lângă ea. Când m-a oprit agentul am crezut că e un control de rutină şi am rămas uimit când mi-a spus că-i radar, şi mai uimit că am avut viteză aşa mare. Luni am plătit deja cei 134 de lei la un CEC.

Căutăm un bancomat pe lângă Piaţa Naţiunile Unite, că vroiam să intru în Centrul Istoric să iau o shaorma. Raiffeisen-ul acesta este bine pitit. Atât de bine, încât n-am avut încredere să scot bani de acolo, că avea nişte găuri cam dubioase în rama şi am preferat să nu risc.

Felicitări băncii că l-a plasat în acel gang.

Am vrut să vă povestesc ceva amuzant pentru a anunţa că Vodafone îţi dublează traficul inclus pe cartele (detalii aici) şi comentariile îmi arată că am reuşit. Mă bucură asta. O situaţie însă mult mai reală a relatat-o Dan Dragomir în postul său în care vorbește despre online banking prin netul de pe mobil.

Mi s-a întâmplat şi mie. Îmi luasem nişte haine într-un magazin, la casă dau cardul să plătesc şi surpriză, fonduri insuficiente. Mi-am cerut scuze, am luat înapoi produsele, m-am dus într-un colţ al magazinului, am scos telefonul mobil şi am intrat pe online banking şi mi-am transferat nişte bani din contul principal în cel al cardului. A durat 3 minute, cu tot cu token-ul bancar, apoi am plătit hainele şi am plecat mai departe în ritm de “pasul ştrengarului”.

Ce zice Dan este foarte important: nu faceţi niciodată aşa ceva de pe reţeaua wireless a altuia. Umblaţi pe Internet Banking fie de acasă, pe reţeaua voastră, fie de pe net mobil prin 3G. Nu introduceţi niciodată astfel de date importante pe wifi-ul cafenelei, al magazinului, al hotelului sau ştiu eu pe unde altundeva, chit că e reţea, e gratuită şi firma respectivă pare de încredere. O fi de încredere, dar nu ştiţi ce angajat a instalat cine știe ce program pe respectivul router wireless, program care analizează tot traficul şi reţine din el pachete ce conţin parole sau alte date importante.

Eu evit inclusiv să mă loghez pe conturile importante de pe reţele wifi publice sau private şi deschise, preferând să-mi consum din traficul 3G în schimb. Acest post nu e o reclamă la Vodafone. Indiferent pe ce reţea sunteţi, apelaţi la netul mobil pentru astfel de situaţii şi nu schimbaţi date importante cu wifi-uri din oraş. Dacă nu aveţi 3G, mai bine aşteptaţi până acasă decât să riscaţi să pierdeți bani.

În acelaşi mod, indiferent la ce magazin sau restaurant de superfițe sau benzinărie cu mii de pompe în ţară plătiţi cu cardul, aveţi grijă şi uitaţi-vă prin ce aparate îl bagă respectivul angajat. Organizaţia o fi de încredere şi cu tradiţie, dar angajatul poate e un bulangiu care înainte să vă bage cardul în POS îl trece și printr-un skimmer şi ulterior vi-l clonează. După recomandările oficiale, nimeni n-ar trebui să vă ia cardul şi să plece cu el sau să facă operaţiuni cu el sub tejghea, acolo unde nu puteţi vedea în permanenţă ce se întâmplă. Din acest motiv unele magazine îţi dau POS-ul şi te invită să bagi tu cardul în el.

Într-un articol din care aflăm, în mod şocant şi total neaşteptat, ca Bianca Drăgușanu câştigă bani mulți din reclame şi prezentări de sâni lenjerie, aflăm şi că

şarmanţii actori Stela Popescu şi Alexandru Arşinel au fost solicitaţi pentru o reclamă, în care laudă un lanţ de farmacii, primind pentru asta 1.000 de euro: „Am primit această sumă, nu e foarte mare. Nu mi-au dat toţi banii o dată, ci pe parcursul a câtorva luni. Pe vremurile astea grele mi-au prins bine”, a declarat Stela Popescu, care zâmbeşte de pe afişele lipite în staţiile de autobuz, în mall-uri, dar şi de pe panouri publicitare imense.

Doar 1000 de euro pentru vreo 3-4 reclame diferite, cu un cuplu consacrat de actori? Mi se pare foarte, foarte neverosimil, încât aş crede că a fost manevră şi au declarat 1000 de euro la impozite şi restul s-au dat ca la medic, în buzunarul de la halat.

Cică în rate, pe parcursul a câtorva luni… au luat câte 200 de euro pe lună te pomeneşti.

via Realitatea.