
E aceeaşi ştire, cea de sus din 18 septembrie, cea de jos e din iulie. Nu e nimic schimbat în articol (decât că salariul de partener a crescut de la 500.000 de lire pe an la 750.000 de lire pe an), ba chiar multe paragrafe sunt doar reformulate. Zi înceată la ştiri?
Legat de caz, nu pot fi de partea ei. Da, poate chiar era capabilă şi colegii englezi s-au simţit inferiori unei românce ambiţioase şi cu chef de muncă. Dar să mă scuze, îţi pierzi orice credibilitate în momentul în care ceri despăgubiri de 40 de milioane de lire sterline, tu având un salariu de 41.000 de lire/an. Suma este bizar de mică (doar 3500 de lire pe lună? când eram în Anglia am văzut anunţuri de angajare pentru contabili începători care porneau de pe la sume din astea), dar luând-o de bună, înseamnă că a solicitat ca despăgubire salariul pe 1000 de ani. Pe un mileniu! Suma reprezintă banii pierduţi din cauza discriminărilor şi proastei reputaţii pe care i-a creat-o firma, plus sentimentele rănite. Salariul pe un mileniu. Bănuiesc că e vorba de bani pierduţi = 120.000 de lire, sentimente rănite = 39.880.000 de lire sterline, nu? Scumpe sentimentele astea, să dea dracii, parcă ar fi violat-o în grup la PricewaterhouseCoopers acolo şi i-ar fi omorât căţelul sau ceva. Dacă cerea salariul pe 5 ani, hai poate un milion de lire, mai ziceam, dar pe un mileniu? Las-o în sânge, vorba aia. Banul nemuncit vine mai repede, hai să-l scoatem.
Mihaela Popa mai spune că mulţi colegi o iscodeau obsesiv despre viaţa ei sentimentală şi că îşi băteau joc de naţionalitatea sa. “Românii şi nigerienii nu sunt foarte diferiţi”, i s-a spus.
Când spui asta în plângerea ta, nu înseamnă că îi discriminezi chiar tu rasial pe nigerieni? E ca şi cum ai spune “uite cum se purtau cu mine la firmă, mă comparau cu nişte împuţiţi de nigerieni!”
Parcarea-carusel a apărut şi în România. Se construieşte ditamai monstrul de metal ce ţine fiecare maşină pe o platformă şi o învârte ca într-o roată dintr-un parc de distracţii, iar întrucât maşinile stau suprapuse, încap mai multe pe aceeaşi suprafaţă. Privind reportajul, eu nu pot să fiu entuziasmat, ba din contră, mă întreb următoarele chestiuni de bun-simţ, zic eu:
Stimate client,
Îţi reamintim că te aşteptăm în orice agenţie Raiffeisen Bank, în perioada 1 septembrie – 16 octombrie 2009, pentru a primi dispozitivele necesare utilizării serviciului. Prezenţa ta în agenţiile Raiffeisen Bank reprezintă singura modalitate de a obţine instrumentele necesare utilizării serviciului Raiffeisen Online în condiţiile noului sistem de securitate. De aceea, te sfătuim să refuzi orice altă solicitare în acest sens prin e-mail sau alte canale de comunicare.
În cazul neprezentării tale în orice agenţie Raiffeisen Bank în acest interval de timp, accesul la efectuarea tranzacţiilor prin Raiffeisen Online va fi restricţionat; singurele operaţiuni disponibile vor fi: consultarea soldurilor conturilor, accesarea istoricului tranzacţiilor tale şi generarea extrasului de cont pe perioada dorită.
Restricţia asupra tranzacţionării prin Raiffeisen Online va fi ridicată automat odată cu prezentarea ta în agenţie pentru a primi dispozitivele necesare accesării serviciului.
Partenerul dumneavoastră
Raiffeisen Bank
Pe scurt, se schimbă metoda de autentificare în Raiffeisen Online. Ţi se dă un aparat cu tastatură şi ecran micuţ, asemănător cu cel de la ING, şi încă un card ce are în el un cip special. Bagi cardul în aparat, urmezi instrucţiunile de pe ecran şi îţi generează o parolă cu care te poţi loga pe Raiffeisen Online pentru a avea acces la opţiuni mai avansate decât simplul sold. Trebuie mers la orice agenţie Raiffeisen pentru a primi aparatul şi cardul suplimentar. Poze aici.
La început n-am fost încântat de toată treaba aceasta. Urăsc sistemul ING şi faptul că ar trebui să car după mine acel aparat de generare parole. Pur şi simplu nu mai am loc şi pentru prostia aia. Metoda Raiffeisen pare însă bună, cu condiţia ca fără acel aparat să-ţi poţi consulta totuşi soldul de pe card. Dacă vrei să faci şi plăti şi transferuri, ok, lucrezi un pic mai mult, dar soldul vreau sa-l văd de la orice calculator, doar pe bază de user şi parolă.
Ah, teleshoppingul, această minune a epocii moderne! Astăzi e vorba de robotul de bucătărie Robochef. Intraţi pe site-ul oficial, ca să apreciaţi o muncă bine făcută.
În primul rând, aparatul se cheamă Robochef, cuvântul “chef” însemnând bucătar în engleză şi pronunţându-se că în franceză, “şef”. Cu toate acestea, vocea de la televizor pronunţă un fel de “robo-chief”. Iar pe site, unde v-am zis să intraţi, scrie ceva mai jos “Robocheaf”, că e greu să te verifici dacă ai scris bine numele produsului pe care încerci să-l vinzi. Eh, se mai întâmplă câte o greşeală. Dar mai multe? “Parametrii” în loc de “parametri”, cu un articolul hotărât inutil, iar cuvântul “neânlocuit” nu există în română, pentru că dacă se adăugă un prefix în faţa unui cuvânt ce începe cu î, acesta nu se schimbă în â. În mod bizar, Robo-cheaful răzălește caşcaval, acţiune care nu ştiu ce înseamnă, dar sună foarte amuzant. Verbul “a răzăli” nu există în limba noastră, eventual clasicul “a răzui” sau regionalismul “a răzălui”. Sau cine ştie, poate oamenii răzuiesc caşcaval, dar roboţii îl răzălesc, că sunt mai șmecheri. Trebuie întrebat Memo cu prima ocazie, cum iese din Cartea Cărţilor.
Interesant e şi preţul, 229 de lei. Mai jos o comparaţie între preţurile din ţările din jur pentru Robochef:
Calculat conform cursului BNR pentru BGN şi RSD. Trăiască România, ţara unde preţurile sunt aproape duble. Vi se pare că am dat exemple doar din țări mai sărace decât a noastră? În Ungaria e 11.990 forinți, adică 184 lei. Nivelul de trai bănuiesc că e dublu.
Ieri, prin Carrefour Feeria, îmi sare în ochi o reclamă la HTC Hero pus la vânzare în Media Galaxy-ul de acolo. Scrie mare “premieră în România”, deşi nu văd motivul. Din câte ştiu, din ziua în care telefonul a ajuns la noi în ţară prin importatorul oficial a fost şi pus la vânzare în multe magazine online, instant. Ba chiar era disponibil şi pentru pre-comandă. În plus, ei îl dau la 2300 de lei, în timp ce la eMag un HTC Hero e 1969 lei şi în jur de 1900-2000 lei se învârte prețul în toate magazinele. Cum rezistă Media Galaxy pe piaţă?
Aplicaţia care se afla pe locul 2 în topul celor mai vândute programe pentru iPhone le aduce realizatorilor 6300 de dolari pe zi. Programul e un simplu convertor de unităţi de măsură, din inci în centimetri, din picioare în metri, din livre în kilograme şi tot aşa. Chestii pe care şi Google le face direct în caseta de search (punctul 8). Softul costă 99 de cenţi, e cumpărat zilnic cam de 9000 de oameni şi, după ce Apple îşi ţine partea sa, programatorii iau nu mai puţin de 6300 USD în fiecare zi în această perioadă. via MobileCrunch.
Cum o fi şi asta? Să ştii un pic de programare, să foloseşti SDK-ul pus la dispoziţie de Apple, matematică de cel mai simplu nivel şi gata, ai un program de succes, cu un pic de ajutor şi de la un grafician. Şi te-ai îmbogăţit. Noi de ce ne mai agităm pe aici cu muncă, vânzări, criză, bugete, când soluţia de îmbogăţire pare atât de simplă? Sunt curios dacă e şi vreun român care s-a îmbogăţit din vreo aplicaţie pentru iPhone. Sau la noi n-a venit nimănui ideea?
Se pare că statul vrea să încerce o nouă metodă de stabilire a salariilor pentru bugetari. Pe scurt, preşedintele ţării va avea cel mai mare salariu, primul ministru şi şefii camerelor Parlamentului un pic mai mic şi tot aşa, urmând medicii, profesorii, militarii şi alţii. Se dau şi exemple: Băsescu 9000 de lei, preşedinţii camerelor câte 8700 lei, Boc 7700 lei, un ministru 6570 lei, profesor universitar cu vechime mare 4560 lei şi tot aşa.
Bun principiul, dar cum poţi cuantiza celelalte beneficii ale unui post în comparaţie cu altul? De exemplu preşedintele ţării are maşină, şofer, bucătar, casă şi masă pe care nu le plăteşte din acel salariu. Nu-i pasă de cât costă întreţinerea, uleiul sau benzina. La fel şi miniştrii, care au şofer şi maşină de protocol mereu la dispoziţie, după ce că au salariul mai mare pentru că ocupă o poziţie mai importantă în stat, au şi cheltuieli mai mici. Benzina costă la fel şi pentru ministru şi pentru profesor, doar că primul o primeşte tot de la locul de muncă. Alea 300 de lei pe lună nu se pun la socoteală? Sau maşina de serviciu?
Dollo are un post excelent scris despre cum a luat o ţeapă şi a renunţat la pensia facultativă pe care o făcuse la ING. Pe scurt, după 4 ani în care le-a dat în total 5200 de lei, situaţia financiară îi raporta că unit-urile ei valorează mai puţin, undeva pe la 4000 de lei. Cu alte cuvinte, cei de la ING nu s-au priceput deloc să înmulţească banii, ci doar au consumat din ei. Citiţi pe îndelete în Mi-am distrus viitorul de pensionară prosperă.
Acum repede mergeți la bancă sau la consultantul ING sau la cine aveţi pensie facultativă şi verificaţi cât mai valorează banii daţi de voi acolo. Atenţie, nu e vorba de pensia privată obligatorie la care ne-a forţat statul acum vreo doi ani, deşi probabil n-ar strica să verificaţi şi situaţia ei.
Ultimele comentarii
» Nu Calgon ca ajungi la spital! Sare de lamaie! Nici nu e...
» Hai ca o dai de gard! In vama face mult...
» Vorbim de produse care nu sunt de stricta...
» Care din voi care stiti ca in Germania se castiga...
» Poate oare un om ca Radu sa il convinga pe Bogdan sa foloseasca...
» SkyDrive este foarte bun.
» Daca timpul nu ar fi o problema, atunci...
» poza cover de la Lidl nu am vazut-o de curand in clipul de...
» nu, a ramas slab. si-a mentinut conditia, a zis sa nu...
» @nashu daca timpul ar fi o problema, n-as mai...