Mă uit de multă vreme pe preţurile hard-diskurilor, aşteptând ca DVD-urile să nu mai fie cea mai eficientă modalitate de stocare disponibilă pentru end-user. Cam începe să fie cazul.

Un pachet de 10 DVD-uri, marca bună, costa cam 12 lei. Dacă facem calculul de lei pe gigabyte, înseamnă 12 lei / 44 GB = 0,27 lei/GB. Există multe hard-diskuri externe, de diverse capacităţi, dar dacă aş avea nevoie de unul mi-aş lua fără să clipesc un HDD extern de 1,5 TB marca Samsung, care costă 449 lei acum (în septembrie costa chiar 399 lei la o promoţie, dar s-a dus). Facem iar calculul şi 449 lei / 1536 GB = 0,29 lei/GB cost de stocare, practic la fel. Alte variante de hard-diskuri externe nu sunt la fel de rentabile, ajungând pe la 0,38 lei/GB, 0,44 lei/GB sau chiar 50 de bani pe giga.

Avem deci 0,27 lei pentru DVD, 0,29 lei pentru un hard disk extern, diferența fiind nesemnificativă. Poate chiar mai ieftin pe DVD, dacă apelăm la mărci ieftine (Estelle?) sau cumpărăm în cantităţi mai mari. Dar DVD-ul prin natura lui nu mai rentează. Eşti limitat la 4,4 GB, iar majoritatea filmelor HD deja sunt dublu ca mărime a fişierului şi poate nu ai chef să le tăi cu MKVtoolnix. HDD-ul e mai rapid, poţi scrie şi şterge de câte ori vrei, ai toate fişierele într-un singur aparat fizic, nu e nici greu de cărat.

În concluzie, dacă ai bani să investeşti în stocare (450 de lei deodată, în loc să iei cu ţârâita DVD-uri) şi ştii şi ce model de hard-disk să alegi (cel mai eficient ca raport preţ/stocare, fără să conteze culoarea, mărimea fizică şi silenţiozitatea sa), ieşi în avantaj acum. Stochezi la fel de mult dar poţi scrie şi şterge şi organiza fişierele cum vrei şi de câte ori vrei.

E vorba despre un articol din Capital intitulat Cum rămâne un bancher roman fără bani şi fără un Aston Martin luat în leasing. Pe scurt, un român, fost vicepreşedinte al Bancpost, a cumpărat în leasing un Aston Martin de 190.000 de euro, a plătit 15% avans şi rate lunare de 2.000 de euro. Doi ani mai târziu din cei cinci de leasing a predat maşina înapoi pentru că “nu mai satisfăcea anumite exigențe tehnice”. A pierdut avansul, toate ratele plătite până atunci, firma de leasing a vândut maşina altcuiva, dar acum s-a sucit şi îi cere bancherului daune de 115.000 de euro, reprezentând ratele viitoare neachitate.

Am şi eu câteva mici idei notate pe baza acestui articol:

• nu ştiu dacă să plâng sau să râd de respectivul bancher. Îţi iei maşina de 190.000 de euro, îţi iei şi nişte riscuri asociate, inclusiv acela de a fi executat chiar de sistemul pe care l-ai dezvoltat.
• dacă firma de leasing se foloseşte de anumite clauze pentru a cere aceste daune şi au reuşit să dea țeapă printr-un contract bine făcut chiar unui bancher, oamenii normali ce şansă să mai aibă?
• în acelaşi timp, mă gândesc câte astfel de daune cer băncile celor care iau un credit şi apoi nu-l mai pot plăti. Mai ales în cazul apartamentelor, unde banca rămâne cu o casă ce valorează poate jumătate din cât costa înainte să vină criza.
• remarc că Aston Martin-ul a venit în mai 2007, când băncile erau pe val şi afacerile le mergeau de la sine, iar când a venit criza, în februarie 2009, n-a mai satisfăcut din punct de vedere tehnic. Total întâmplător perioada renunţării la maşină corespunde cu cea în care i s-a restructurat postul din Bancpost. Da, şi tot atunci nişte porci au fost văzuţi zburând, pentru că sărbătoreau Paştele Cailor şi aşa e obiceiul.
• de ce ultima parte a articolului e un CV al respectivului bancher?
• totuşi, ar trebui o mai bună supraveghere şi legislaţie pentru firmele de leasing şi creditare.

Screenshot-ul e dintr-un sondaj de zilele trecute de pe BestJobs. Am două comentarii de făcut:

1. Lipsa de organizare internă a firmei este cel mai enervant lucru pentru aproape 40% dintre cei ce au răspuns. Dacă aş fi manager sau director mi-aş pune întrebări serioase şi aş analiza cu maximă prioritate dacă nu cumva se întâmplă şi în firma mea şi cum pot rezolva problemele.
2. Colegii dezordonaţi/dezorganizaţi sunt o consecinţă a primei probleme. Nu cred că există oameni dezorganizaţi atunci când la locul de muncă ştii exact ce ai de făcut, cum şi de ce.

Lipsa procedurilor de lucru se vede în multe aspecte ale muncii. O grămadă de muncitori nu au sculele necesare, aşa că improvizează sau îşi cumpără singuri. Se chinuie să îndoaie o tablă, să lipească nişte componente pe un placaj sau să tragă cabluri între nişte aparate, totul prin improvizație. De aceea multe lucruri se fac din ciocan, de aceea azi se asfaltează o stradă şi mâine o taie iarăși ca să pună şi cei de la Gaze o ţeavă.

Din păcate angajaţii nu ştiu ce să ceară şi nu ştiu să-şi apere drepturile. Am mai spus şi altădată despre lipsa sau ignorarea mijloacelor de protecţie a muncii, iar rezultatele se pot observa la ora 17 în orice autobuz sau metrou, când pleacă muncitorii de la fabrici şi două treimi din ei nu văd bine, nu aud bine, au degetele strâmbe, unghii lipsă, cicatrici, vânătăi, îşi tuşesc plămânii afară şi în general arată la 40 de ani de parcă ar avea 60. În străinătate am văzut aparate care pot măsura nivelul vibraţiilor transmise la încheietură sau la umăr de diverse aparate cu care lucrezi (de exemplu o bormaşină), în timp ce la noi mijloace de protecție mai rudimentare precum ochelarii de protecţie şi dopurile de urechi stau agăţate în cui. Eu n-am putut sta în camera în care se lucra cu un flex. Muncitorul ce-l utiliza stătea zilnic cu el în mâna şi suporta acel zgomot fără nici o protecţie. Nu considera că are nevoie, deși deja nu mai aude bine.

Ştiți reclama la Golden Brau, cu şeful care ţipă nervos la angajaţii ce nu au făcut bine un raport, în timp ce în spatele său îl maimuţăreşte cineva? E acelaşi lucru. Normal ar fi ca unul dintre angajaţi să se ridice şi să spună “eu am făcut acel raport, vă rog să-mi spuneţi pe un ton normal ce am greşit şi ce ar trebui să corectez sau dacă nu vreţi asta hai să ne despărţim ca doi oameni civilizaţi dintr-o companie modernă“. Dar şeful țipă, angajaţii râd de el, 39%+23% condamnă lipsa de organizare. E un cerc vicios: unii angajaţi au o frică iraţională de şefi şi atunci prefera să nu-şi spună niciodată părerea şi problemele, improvizând şi rezolvând cum pot sarcinile ce li se dau, iar şefii sunt mulţumiţi că dau un ordin şi se duce (cumva, oricum, “să se facă”) la îndeplinire, fără a mai cerceta dacă există şi uneltele sau procedurile necesare.

De citit este şi un post excelent scris de Vlad Petreanu, Scuza tristă a salariului mic. Fraza cheie este în încheiere: “Un salariu mic este o scuză tristă pentru fuşereală şi lipsă de interes. Un salariu mai bun te ajută să trăieşti mai bine, dar n-o să te-nveţe niciodată să munceşti mai bine.”

Prin cercurile mai puțin „academice”, ca să zic așa, umblă un soi de mit urban, telefonul Nokia 1100 făcut la defuncta fabrică din Bochum (Germania) care se vinde cu sute sau chiar mii de euro. E țeapă, o variațiune pe tema „mașinii de cusut Singer”.  Să vă explic și de ce.

În primul rând premisa e falsă. Se pare că telefonul ar avea o gaură de securitate undeva în program ce ar permite cuiva să cloneze  un număr de telefon și astfel ar putea intercepta SMS-urile destinate abonatului de drept. Acele SMS-uri ar fi utile doar dacă abonatul aparține unei bănci care folosește coduri aleatoare transmise prin SMS la confirmarea unei operațiuni bancare în contul propriu. Deja povestea pute pentru că ar însemna că infractorul are deja acces la contul victimei. La noi nu știu să fie vreo bancă să folosească sistemul ăsta, poate în restul Europei, dar atunci de ce l-ai lua de aici?

O altă problemă e exploatarea erorii în sine. În afara cazului în care telefonul are un meniu de genul „Clonare număr telefon for Dummies” în care doar bagi numărul de telefon și gata, s-a rezolvat, rămân două mari probleme: cum exploatezi chestia aia și, chiar dacă poți, se poate clona numărul de telefon? Ca să folosești așa ceva, trebuie să ai noțiuni solide de programare a acelor procesoare din telefon (adică să fii un fel de Data pentru că firmware-ul la un telefon ajunge la câteva sute de mii de intrucțiuni)  și dacă le ai, de ce nu ar merge să faci asta cu orice telefon? Dacă ai acces la codul sursă și la specificațiile procesorului nu mai ai nevoie decât de timp (mult, mult timp…) ca să obții  orice vrei de la acel sistem, nu ai nevoie de nici o gaură de securitate. Mai rămâne problema clonării în sine, se poate ? Teoretic da, dar nu prea are legătură cu telefonul utilizat. Ideea e să obții numărul Ki (care e codul de autentificare a SIM-ului în rețea) stocat în SIM. Metodele principale sunt extragerea Ki direct din SIM sau decriptarea Ki din comunicațiile GSM, dar oricum, în tot mecanismul de autentificare, telefonul joacă rolul de „sârmă”.  Vedeți aici mecanismul exact http://en.wikipedia.org/wiki/Subscriber_Identity_Module#Authentication_key_.28Ki.29

Să trecem la țeapa în sine. Povestea în afara țării e veche, de prin mai 2009, când „s-ar” fi vândut un astfel de telefon cu 30.000 euro. Totuși, pe lângă știrea asta, nu am mai aflat nimic notabil în afară că o firmă „de securitate” a confirmat existența bug-ului și …. cam atât. M-aș fi așteptat să facă ceva valuri chestia asta dacă era adevărată, ceva bănci să renunțe la metoda confirmării prin SMS, dar nimic. Și asta pentru că evident nu e adevărat. Atenție că urmează schema. În primul rând telefonul „minune” trebuie să fie Made in Germany, an de fabricație 2002, firmware RH-18. Dar … telefonul Nokia 1100 a fost lansat în august 2003, o fi produs Nokia câteva mii înainte de lansare, dar mi-e greu să cred ca au produs vreunul în 2002. Dar aici e șmecheria, dai un anunț că vrei să cumperi un astfel de telefon cu 10.000 euro (să zicem), mânărești câteva telefoane de genul acesta ca să cadă exact pe specificațiile cerute de tine și le pui la vânzare cu modica sumă de 1.000 euro. Cum mai toată lumea nu a uitat încă să scadă, 10.000-1.000=9.000 sau nouăj’ de sute ca să ma exprim în limbaj de Vitan. Profit pur. Și „băeții” se pun pe cumpărat, apoi binențeles că tu ca și cumpărător te dai lovit și nu cumperi nimic. Când încep să se dezmeticească sunt și … și cu banii luați. Ce e de făcut, păi perpetuăm schema, doar că acum prețurile la cumpărare scad că oferta e mai mare. De aici și gradientul de prețuri de pe Okazii  de exemplu http://www.okazii.ro/cautare/nokia+1100.html?per_page=25&list_view_type=simple. Asta a fost schema inițială, acum nimeni nu mai știe exact ce an trebuie, din ce țară sau ce versiune, dar prețurile sunt în continuare de absurdistan.

Din cauza celor care au pornit chestia asta și a boilor care credeau că o să se îmbogățească rapid nu mai găsești un telefon de genul ăsta la un preț corect. Și e (era de fapt, că nu se mai produce) chiar un telefon bun, simplu, rezistent, cu lanternă, perfect pentru un instalator, mecanic, zidar, etc. care vrea doar să vorbească la telefon și să nu plângă dacă-l pierde sau strică.

O chestie nu înțeleg aici, de ce au ales un telefon produs în 200 de milioane de exemplare, de ce nu un telefon mai exotic, ceva greu de găsit în ziua de azi ?

Un guest post al lui “nea Caisă”, care s-a săturat să aştepte să scriu eu despre toată manevra asta şi a făcut-o chiar el. Discutasem mai de mult de tot mecanismul ei, metodă de a face un firmware să pară acel RH18/2002 căutat. Între timp am văzut şi pe net un articol [Hit - din aprilie 2009], plus ceva în ziare, plus ceva la ProTV zilele trecute. Uitați-vă câte rezultate sunt pe Okazii pentru vânzare, sau pe Google la o simplă căutare după “nokia 1100 25000 euro”. Așa e românul, primul la un ban nemuncit, dacă se poate.

Prin martie am dat 400 de lei pe un hard disk extern Seagate de 500 GB. Bună investiţia, am făcut backup la tot, îmi actualizez acolo colecţia de muzică, ţin nişte filme HD pe care poate voi dori să le revăd, cândva cred că îmi schimb și routerul WiFi cu unul cu porturi USB, ca să pun hardul direct acolo.

Acum văd că un HDD extern 1,5 TB este tot 400 de lei. O jumătate de an mai târziu obţii capacitate triplă la aceiaşi bani. Ştiu că stocarea progresează cel mai repede dintre toate, dar în ritmul ăsta nu-ţi vine să mai cumperi nimic.

E aceeaşi ştire, cea de sus din 18 septembrie, cea de jos e din iulie. Nu e nimic schimbat în articol (decât că salariul de partener a crescut de la 500.000 de lire pe an la 750.000 de lire pe an), ba chiar multe paragrafe sunt doar reformulate. Zi înceată la ştiri?

Legat de caz, nu pot fi de partea ei. Da, poate chiar era capabilă şi colegii englezi s-au simţit inferiori unei românce ambiţioase şi cu chef de muncă. Dar să mă scuze, îţi pierzi orice credibilitate în momentul în care ceri despăgubiri de 40 de milioane de lire sterline, tu având un salariu de 41.000 de lire/an. Suma este bizar de mică (doar 3500 de lire pe lună? când eram în Anglia am văzut anunţuri de angajare pentru contabili începători care porneau de pe la sume din astea), dar luând-o de bună, înseamnă că a solicitat ca despăgubire salariul pe 1000 de ani. Pe un mileniu! Suma reprezintă banii pierduţi din cauza discriminărilor şi proastei reputaţii pe care i-a creat-o firma, plus sentimentele rănite. Salariul pe un mileniu. Bănuiesc că e vorba de bani pierduţi = 120.000 de lire, sentimente rănite = 39.880.000 de lire sterline, nu? Scumpe sentimentele astea, să dea dracii, parcă ar fi violat-o în grup la PricewaterhouseCoopers acolo şi i-ar fi omorât căţelul sau ceva. Dacă cerea salariul pe 5 ani, hai poate un milion de lire, mai ziceam, dar pe un mileniu? Las-o în sânge, vorba aia. Banul nemuncit vine mai repede, hai să-l scoatem.

Mihaela Popa mai spune că mulţi colegi o iscodeau obsesiv despre viaţa ei sentimentală şi că îşi băteau joc de naţionalitatea sa. “Românii şi nigerienii nu sunt foarte diferiţi”, i s-a spus.

Când spui asta în plângerea ta, nu înseamnă că îi discriminezi chiar tu rasial pe nigerieni? E ca şi cum ai spune “uite cum se purtau cu mine la firmă, mă comparau cu nişte împuţiţi de nigerieni!”

Parcarea-carusel a apărut şi în România. Se construieşte ditamai monstrul de metal ce ţine fiecare maşină pe o platformă şi o învârte ca într-o roată dintr-un parc de distracţii, iar întrucât maşinile stau suprapuse, încap mai multe pe aceeaşi suprafaţă. Privind reportajul, eu nu pot să fiu entuziasmat, ba din contră, mă întreb următoarele chestiuni de bun-simţ, zic eu:

• cum faci cu zgomotul? Oricât de silenţioasă o lăudă reportajul că ar fi, e ditamai motorul care învârte nişte fiare, iar noaptea probabil trezeşti toţi vecinii
• cine plăteşte curentul? Motorul acela consumă o grămadă. Dacă faci mai multe drumuri până ce îţi cari toate cumpărăturile făcute în Cora până sus în casă, şi de fiecare dată roteşti parcarea pentru că între timp a mai venit şi alt vecin acasă, pun pariu că iese scandal că X de la etajul 3 a folosit mai mult curent decât Y de la 7…
• dacă vrei să pleci în grabă undeva, aştepţi 5 minute până ţi se învârte maşina ca să ajungă la sol?
• dimineaţa când toţi pleacă la muncă în acelaşi timp, în ce ordine se scot maşinile? Aştepţi 30 de minute doar pentru că au sosit înaintea ta ceilalţi 5 vecini?
• ditamai fierătania = loc de alpinism pentru copii. Vor fi la accidente…
• doar mie mi se pare mult 100 de lei pe lună pentru parcare? Şi nici măcar nu sună suficient. Costul parcării e de 200.000 de euro, deci împărţit la 6 maşini înseamnă că fiecare om dă 33.000 de euro celui care a construit-o. 100 de lei înseamnă 25 de euro, deci cei 33.000 de euro vor fi plătiţi în 110 ani. Iar aici e vorba doar de costul parcării, deşi întreţinerea ei îl costă şi ea suplimentar pe fabricant. Nu mi se pare un model bun de afaceri să-ţi recuperezi banii în 110 ani (doh!). Dacă presupunem că fabricantul face parcarea de 200k cu finanţare de la bancă şi deci trebuie să returneze mult mai mult acolo, înseamnă că fie taxa de 100 lei/lună nu e realistă, fie cine o face vrea să dea faliment, fie o va subvenţiona primăria, lucru incorect deoarece banii ar veni din impozitele tuturor.
• că veni vorba de întreţinere, ce faci când se strică? De maşină ai nevoie urgent, tot urgent vin şi echipele de depanare atunci când nu mai merge motorul? Dacă se întrerupe curentul în cartier, nu mai pleci de acasă?
• cum o protejezi de furtună şi vânt puternic?
• de ce ar fi de acord locatarii de la, să zicem, etajul 2, să aibă dintr-o dată în faţa geamului maşina mea într-un carusel de metal, stricându-le peisajul?
• ai vreo parolă ca să-ţi cobori maşina la nivelul străzii? Sau orice om care trece pe lângă parcare poate apăsa la mişto un buton şi să o rotească de pomană?

Stimate client,

Îţi reamintim că te aşteptăm în orice agenţie Raiffeisen Bank, în perioada 1 septembrie – 16 octombrie 2009, pentru a primi dispozitivele necesare utilizării serviciului. Prezenţa ta în agenţiile Raiffeisen Bank reprezintă singura modalitate de a obţine instrumentele necesare utilizării serviciului Raiffeisen Online în condiţiile noului sistem de securitate. De aceea, te sfătuim să refuzi orice altă solicitare în acest sens prin e-mail sau alte canale de comunicare.

În cazul neprezentării tale în orice agenţie Raiffeisen Bank în acest interval de timp, accesul la efectuarea tranzacţiilor prin Raiffeisen Online va fi restricţionat; singurele operaţiuni disponibile vor fi: consultarea soldurilor conturilor, accesarea istoricului tranzacţiilor tale şi generarea extrasului de cont pe perioada dorită.

Restricţia asupra tranzacţionării prin Raiffeisen Online va fi ridicată automat odată cu prezentarea ta în agenţie pentru a primi dispozitivele necesare accesării serviciului.

Partenerul dumneavoastră
Raiffeisen Bank

Pe scurt, se schimbă metoda de autentificare în Raiffeisen Online. Ţi se dă un aparat cu tastatură şi ecran micuţ, asemănător cu cel de la ING, şi încă un card ce are în el un cip special. Bagi cardul în aparat, urmezi instrucţiunile de pe ecran şi îţi generează o parolă cu care te poţi loga pe Raiffeisen Online pentru a avea acces la opţiuni mai avansate decât simplul sold. Trebuie mers la orice agenţie Raiffeisen pentru a primi aparatul şi cardul suplimentar. Poze aici.

La început n-am fost încântat de toată treaba aceasta. Urăsc sistemul ING şi faptul că ar trebui să car după mine acel aparat de generare parole. Pur şi simplu nu mai am loc şi pentru prostia aia. Metoda Raiffeisen pare însă bună, cu condiţia ca fără acel aparat să-ţi poţi consulta totuşi soldul de pe card. Dacă vrei să faci şi plăti şi transferuri, ok, lucrezi un pic mai mult, dar soldul vreau sa-l văd de la orice calculator, doar pe bază de user şi parolă.